Psihoterapeut Denisa Manica

17/08/2025

Ne-am întors aseară din aventura noastră thailandeză. Puțin obosiți de la orele de zbor, dar încărcați de timpul petrecut împreună, de nou, de tot ce am trăit și ne-a atins sufletul într-o "altă lume". Cu gândul la aromele și gusturile care ne-au răsfățat simțurile, cu un pic de tristețe că s-a încheiat, dar cu promisiunea că ne vom întoarce cândva.

M-am bucurat de fiecare moment al incursiunii noastre într-o lume și cultură nouă, dar spre final începuse să mi se facă dor de rutina . De lucrul cu clientele, de citit despre C-PTSD (trauma complexă/trauma de dezvoltare) de notat, subliniat, descoperit informații și tehnici noi de intervenție.

Încă o săptămâna de petrecut timp cu familia și prietenii din România, de așezat amintiri și trăiri în interiorul meu, dar în paralel încep să revin la ceea ce îmi place să fac.

Încep să mă simt pregătită pentru un nou an, un nou capitol .

07/08/2025

Cum ne poate predispune trauma complexă(CPTSD) la abuz în relații la vârsta adultă?

Inclusiv în acele relații profesionale, în domenii în care, teoretic, ar trebui să existe mai multă siguranță.

Dacă nu ești la curent cu "noutățile", un cunoscut trainer de NLP în România a fost acuzat că, pe lângă cursul de formare, i-a propus unei cursante scenarii sexuale pentru "vindecarea blocajelor emoționale"🤯. (Vezi în primul comentariu
articolul apărut în PressOne ).

Dar hai să vedem cm se ajunge aici, ce anume "pavează" calea abuzatorului și în ce fel pot deveni victimele traumei complexe/traumei de dezvoltare mai vulnerabile în fața abuzului:

💔Stimă de sine scăzută - unul dintre cele mai frecvente simptome ale traumei de dezvoltare. Atunci când copil fiind, ai crescut într-un mediu nesigur, haotic sau abuziv, este posibil să fi internlizat mesajul că nu ești demnă de iubire sau respect. Acest lucru scade stima de sine.

💔Dificultatea de a impune limite și de a-ți recunoaște propriile granițe - aceia dintre noi, care au suferit traume de dezvoltare, nu știu ce înseamnă limitele sănătoase. Dacă în primele relații, granițele ți-au fost constant încălcate, ca adult îți va veni greu să îți identifici nevoile și să le comunici celorlalți.

💔 Lipsa încrederii în ceea ce simți, în ceea ce crezi/gândești - într-un mediu traumatic, sentimentele și gândurile copilului sunt adesea invalidate sau ridiculizate. Ca urmare, adultul poate avea mari dificultăți în a se încrede în propriile percepții, cogniții, devenind astfel mult mai vulnerabil la manipulare.

💔Sentimente de vinovăție și rușine copleșitoare - emoții centrale în trauma complexă/de dezvoltare. Victimele se simt adesea responsabile pentru abuz și le este rușine cu ceea ce s-a întâmplat.

💔Izolare - sub influența acestor sentimente, victima se poate izola și mai mult, devenind astfel și mai vulnerabilă în fața unui potențial abuzator. În general, persoanele cu CPTSD manifestă dificultate mai mare în a crea legături de încredere cu alți oameni, din cauza fricii de a fi rănite/respinse/abandonate din nou.

💔Toleranța la comportamente toxice - ca urmare a experiențelor dificile în relațiile din copilărie, este posibil să crească gradul de toleranță la comportamentele abuzive. În special dacă acestea provin de la persoane pe care le-am investit cu încredere și autoritate, precum un mentor.

‼️Este important să înțelegem că responsabilitatea pentru abuz aparține ÎNTOTDEAUNA abuzatorului.

Cu toate acestea, a fi conștient de propriile vulnerabilități și a ști cm să te protejezi este o formă de împuternicire și de recuperare în urma traumei.
Nu este vorba despre a trăi în hipervigilență (un simptom al CPTSD, în sine), ci de a te echipa cu instrumente care să-ți permită să faci alegeri mai sigure și mai sănătoase pentru propria persoană.

Prin urmare, înainte de a începe un proces terapeutic:

👉 Verifică compatibilitatea profesională a persoanei cu care intenționezi să lucrezi, pentru a te asigura că are o formare solidă și că respectă standarde etice.

👉Pune întrebări despre abordarea terapeutică sau de formare. O metodă validată științific va fi mai transparentă și mai ușor de explicat. Un profesionist etic va fi deschis să-ți răspundă la întrebări și să-ți explice cm funcționează procesul.

👉Cui te poți adresa dacă apar derapaje majore? Spre exemplu, în cazul psihoterapeuților există Colegiul Psihologilor din România. În cazul altor profesioniști, ar trebui să existe asociații și organizații de reglementare a profesiei.

👉Ai încredere în intuiția ta și dă importanță semnalelor de alarmă percepute (comentarii, comportamente sau solicitări care te fac să te simți inconfortabil).

👉 Nu te izola. Din cauza rușinii sau a fricii, victimele abuzului au tendința să se izoleze. Vorbește cu o persoană de încredere, caută susținere în jurul tău sau sprijin de la un alt specialist.

A te proteja înseamnă a-ți reafirma valoarea și dreptul la siguranță.
A învăța să ai grijă de tine este o etapă importantă a procesului de renegociere a traumei. 🫶

P.S1: ❤️‍🩹Sper că persoana care a trecut prin această experiență să își fi găsit spațiul sigur și susținerea de care are nevoie ca să proceseze urmările și efectele acesteia.
P.S2: 🙏Mulțumesc, Marina Carmen , pentru acest tricou, pe care îl ador!

31/07/2025

Când JLo ajunge la București și tu... umbli haihui prin lume.🥲

Dacă aș fi fost în București, mi-ar fi plăcut să o văd și să o ascult live pe JLo!

Poate că nu e ea Beyoncé, dar rămâne un artist emblematic pentru adolescența mea.
Acum, după ce am citit ce a stârnit apariția ei la București, îmi pare și mai rău că am ratat-o.

Pe de altă parte, toată agitația din online, m-a trimis cu gândul la DISONANȚĂ COGNITIVĂ. 🤯

Acel disconfort mental intens pe care îl simțim când avem simultan două sau mai multe idei, credințe sau comportamente contradictorii. Apare și atunci când informații noi intră în conflict cu ceea ce știm deja (despre noi sau despre lume) sau când acțiunile noastre nu se potrivesc cu gândurile noastre. Cu alte cuvinte, "una spunem și alta facem".

😳Pentru a reduce acest disconfort, mintea noastră devine creativă!

De multe ori ne trezim "fabricând" scuze, justificări, minimalizări sau chiar devenind defensivi – cm ar fi jignirile sau acuzațiile.

Ai văzut comentarii de genul: "nu are voce", "nu are talent", "e babă" "e botoxată", "e superficială" sau "se dezbracă ca să ascundă lipsa de talent" "la banii ei, și normal să arate așa!"?

Exact! Așa arată disonanța cognitivă în acțiune.

Deși disonanța cognitivă nu este deloc plăcută, în psihoterapia traumei complexe (CPTSD), în "cantități" rezonabile și fără să genereze un stres emoțional exagerat, este considerată semn bun.

🌀Ceva e pe cale să să se transforme.
Ceva a început să se miște, să se deblocheze, se obține mai multă flexibilitate – opusul rigidității, care este un simptom al traumei de dezvoltare.

Hai că nu e rău deloc!
Prin apariția ei, JLo a arătat că se poate și altfel.
A inspirat, a motivat și a avut un impact asupra sistemului de credințe al unor oameni.
Personal, apreciez artiștii care reușesc să atingă publicul în atâtea feluri: cu muzica lor, cu energia, cu umanitatea și povestea lor. ❤️

A fost cineva de pe aici la concert? Cum s-a trăit live?

29/07/2025

Poate că nu ești “prea sensibilă”, nici “dramatică”.

Poate că ceea ce simți are un nume:

👉Traumă de Dezvoltare/Complexă (C-PTSD).

De multe ori, suferința emoțională profundă nu este recunoscută.
Ba dimpotrivă, ea este minimalizată sau greșit înțeleasă.
Nu doar de ceilalți, ci și de către noi înșine.

Când vorbim despre traumă, mulți ne gândim la un singur eveniment șocant, “mare”, semnificativ.

Aceasta este trauma "unică".
Bine și mult mai cunoscută sub numele de PTSD.

Însă există și o altă formă de traumă.

Mai subtilă, mai perfidă, care adesea rămâne “sub radarul” conștiinței.
Nerecunoscută, dar care îți impactează viața și felul de a fi mai mult decât ți-ai putea imagina.

Tu ce asocieri faci cu termenul “traumă”?

25/07/2025

Unul dintre principiile care mă ghidează atât în psihoterapie cât și în viața personală, este experiența, experimentarea.
Nu întâmplător, după formarea de bază în psihoterapia integrativă, am aprofundat Somatic Experiencing..

Fără a căuta extremele și fără a forța limitele - nici pe-ale mele, nici pe-ale celorlalți. Atât timp cât ne menținem într-o "fereastră de toleranță" și într-o zonă de "disconfort confortabil" (sintagma mea preferată) cu o doză considerabilă de siguranță (întotdeauna foarte importantă ), aleg să-mi provoc și să-mi pun la îndoială convingerile despre mine și despre lume.
O invitație pe care o adresez adesea și în ședințele de terapie.

Despre experiențe și experimentare este și vacanța mea din această vară! O experiență nouă din multe puncte de vedere.

18/07/2025

Este vară și este posibil să ne ia valul.

Fie la postat, fie la comparat.🙃

De avut în vedere. 👇

Social media ne arată doar bucăți alese din viețile altora. Ceea ce nu vedem sunt luptele, fricile, momentele de îndoială.

Comparându-te, pierzi din vedere ce este cu adevărat important: propria ta călătorie.

13/07/2025

Am plecat ieri spre România, destul de obosită după ultimele săptămâni, cu resurse puține și un drum lung în față – peste 2000 km și 22 de ore de petrecut în mașina. Nu-mi prea venea să pornesc, dar am făcut-o.

Pe seară, ne apropiam de granița cu Austria.
Anii trecuți, trebuia să ne oprim la primul punct de achiziționare a vignetei. Dar anul ăsta am putut să o luăm online și ne bucuram că nu mai trebuie să ne oprim.

Era deja 9 seara, eram obosiți și mai aveam vreo două ore până ajungeam la Viena pentru cele câteva ceasuri de odihnă înainte să ne punem din nou la drum de dimineață.

În timp ce treceam de locul cu pricina, am văzut coada – 10, poate 15 metri de oameni care încă făceau lucrurile "ca înainte". Parcă o coadă și mai mare decât alte dați.

Noi am trecut liniștiți mai departe, dar gândul nu mi-a dat pace: oare de câte ori rămânem blocați în obiceiuri doar pentru că așa am fost învățați?
Oare câte oportunități de a ne simplifica, a ne face viața mai ușoară și a ne îmbunătăți starea ratăm zilnic, doar pentru că ne-am obișnuit cu greul, cu suferința?

E o temă de vacanță la care o să revin, după ce mă nai odihnesc nițel 🙂 — dar ți-o las și ție.
Vara poate fi un sfetnic bun pentru întrebări importante, iar uneori, pauza aduce claritate.

Poate e un moment potrivit să te întrebi: „Există un drum mai ușor pe care nu l-am luat (încă) în calcul?”

09/07/2025

Nu este un loc pitoresc din ținuturi însorite, doar grădina de acasă.
Un acasă care nu exista până toamna trecută.

Nu e un cappuccino de barista, ci unul simplu, preparat la aparatul cu capsule de-acasă.
Un aparat care nu exista până luna trecută.

Nu e Tiramisu făcut la mama lui acasă, este doar o prăjitură pregătită de fiica mea împreună cu o prietenă.

Nu este o tolăneala de vacanță, doar eu bucurându-ma de câteva raze de soare inainte de următoarea sesiune de .

Doar 3 zile până la vacanță.
Urmează și locuri exotice și soare și necunoscut de explorat, și.., și..

Dar astăzi, aici, acum, nu simt să mai alerg spre nimic și nicăieri. Doar să mă bucur de binecuvântările din prezent și de drumul parcurs până aici.

Un sentiment pe care îți doresc să îl trăiești și tu vara asta!

07/07/2025

Când eram mică și mergeam la nunțile din sat, nu înțelegeam de ce mama miresei plângea la melodia "Ia-ți mireasă ziua bună", în ciuda notei vesele a evenimentului. Un paradox peste puterea mea de înțelegere la acea vârstă (8-10 ani).

30 de ani mai târziu, am mai “înțeles” puțin din acest sentiment, trecând prin momente precum cel de săptămâna trecută, când fiul meu și-a luat rămas bun de la școala în care a învățat timp de patru ani.

Un moment dulce-amărui, încărcat cu un amestec de emoții contradictorii.

🥳Bucurie și mândrie - pentru că a încheiat cu brio această etapă, iar meritul îi aparține în totalitate.

🥰Recunoștință - pentru oportunitatea de a avea acces la acest mediu și sistem de învățământ.

🥹Tristețe - astfel de finaluri te fac rapid conștientă de cât de repede zboară timpul.

😨Teamă - pentru etapa complet nouă ce va urma.

🤩Curiozitate și entuziasm - pentru noile aventuri și oportunități de creștere care îl așteaptă.

🥗O “salată de sentimente”, așa cm a descris-o atât de bine o clientă odată.

O realitate familiară mamelor din toate timpurile, dar pe care nu o recunoaștem întotdeauna, nu o înțelegem și pentru care ne judecăm adesea.

De ce plângem când ne bucurăm de reușitele copiilor, de ce ne temem și ne entuziasmăm în același timp ?

Tindem să ne luptăm cu emoțiile pe care le percepem ca fiind "rele", “anormale” “iraționale”, în încercarea de a le face loc celor "bune" și “social acceptate”.

Este vară🏖️, soare ☀️, suntem activi 🤸‍♀️, cei mai multi copii în vacanță de câteva săptămâni. Teoretic, relaxare și timp de calitate petrecut împreună. Dar nu curge doar lapte și miere, nu-i așa?

Pune o 🥗 în comentarii ca să normalizăm împreună această "salată de sentimente" și să recunoaștem că e firesc să simți un amalgam de emoții, chiar și contradictorii! 🫶

27/06/2025

🎬 Transformarea din culise.

Înainte și după sesiunile de psihoterapie..😃

Poate nu am mai spus-o pe aici, dar în afară de faptul că iubesc ceea ce fac, eu le sunt profund recunoscătoare clientelor pentru că mă scot din pijamale.🫣

Adevărul este că transformarea în procesul psihoterapeutic nu se întâmplă chiar în 30 de minute, cât mi-a luat mie astăzi să mă "dichisesc" înainte să intru în rolul de psihoterapeut.

Este un proces lent, adesea anevoios, care se desfășoară în ritmul unic al fiecărui client.

Cu riscul de a te dezamăgi, trebuie să spun că nu există scurtături sau soluții rapide/magice, ci doar o muncă profundă și susținută de introspecție, confruntare cu sine și, în cele din urmă, acceptare și integrare.

Gata să începi propria ta transformare?

Hai să ne auzim și să explorăm cm te pot susține în călătoria ta spre mai mult echilibru și mai puțină suferință emoțională!

🔗 Link în primul comentariu. 👇

23/06/2025

Am pus în așteptare ultimele 70-80 de pagini din “Manualul de tratament pentru tulburarea complexă de stres posttraumatic” de Arielle Schwartz pentru “Cerul ca oțelul” al lui Cosmin Leucuța.

M-am alăturat în ultimul moment clubului de carte al Ioanei () din Amsterdam – la care particip ori de câte ori îmi permit timpul, posibilitățile și responsabilitățile – mai ales că autorul însuși a fost prezent la dezbatere.

Pentru mine, “Cerul că oțelul” a fost o lectură surprinzătoare din mai multe puncte de vedere:

1️⃣nu are un subiect de care m-aș fi “atins”altfel, scenariile post-apocaliptice și literatura SF nu sunt chiar prima mea alegere, dar cu toate acestea “nu a durut”;

2️⃣are un personaj feminin surprins cu destul de multă acuratețe de un autor de gen masculin;

3️⃣personajul principal nu are un nume, lucru care m-a intrigat, dar am descoperit cu surprindere că acest lucru nu m-a împiedicat să creez o conexiune cu el, pe alocuri chiar să mă identific;

4️⃣cu toate că abundă în descrieri, cartea a reușit să-mi capteze și să-mi mențină atenția;

5️⃣deși este o lectură Science-fiction, prezintă un scenariu înfricoșător într-un mod realist și, din păcate, nu chiar atât de imposibil (nu de puține ori m-am întrebat cm ar fi dacă toate "binecuvântările" lumii moderne ar dispărea de mâine..);

6️⃣emoția care m-a însoțit încă de la începutul cărții a fost frica, dar o frică de observator, nu una copleșitoare (probabil a ajutat și că afară este vară).

📚Recomand cartea pentru diversificarea lecturilor vara asta și autorul pentru talent, naturalețe și inspirație.

El însuși a fost surprinzător prin faptul că:

👉are un job full-time în cu totul alt domeniu și scrie de plăcere doar în timpul liber, fără o pregătire formală (cursuri de scris, etc). Nu ai zice după felul în care face descrierile acelea din carte🤯;

👉A început să scrie din plictiseala la vârsta de 14 ani, având la dispoziție doar un caiet dictando și un pix.

Ca să închei în spiritul lecturii, lucru greu de imaginat pentru copiii de astăzi, nu? Poate chiar și pentru noi?