01/08/2025
Traducere*fragment după textul lui Jan-Willen Van Der Heiden, care vorbeste despre bărbați intr-un ton profund și echilibrat.
"Când am auzit prima dată de Andrew Tate, am dat ochii peste cap.
Încă un bărbat gălăgios, plin de sine, pe internet, predicând despre succes, dominanță, femei și mașini...
Dar bărbații, în special cei tineri, chiar îl ascultau. Știi cât de rar se întâmplă asta?
Așa că am început să fiu atent.
Ascensiunea lui Tate nu a avut loc în vid. El a umplut un gol foarte real – unul lăsat de tați care n-au învățat nimic pe fiii lor, o societate care batjocorește masculinitatea și un sistem educațional care rușinează instinctele băiețești în loc să le rafineze.
Bărbații sunt înfometați de direcție, disciplină și sens.
Iar în acel deșert, el a apărut cu carne, apă și foc.
Vorbește cu bărbații într-un mod direct, fără scuze, și clar emoțional. Le spune să se trezească, să aibă grijă de corpul lor, să facă bani, să-și dezvolte reziliența mentală și să nu mai se plângă.
Și, hai să fim sinceri – aceste mesaje sunt necesare.
Sunt milioane de băieți care devin bărbați fără nicio structură masculină, fără ritualuri de trecere, fără ghidaj despre cm să stea demni într-o lume haotică. Tate oferă asta – iar pentru mulți, el este primul care o face.
Dar aici devine complicat.
Deși o parte din mesajul lui îi înalță pe bărbați, restul îi otrăvește.
Ideile lui despre femei sunt degradante. Confundă leadershipul cu controlul. Echivalează iubirea cu posesia. Vinde protecția sub forma dominanței. Privește femeile ca pe o monedă de schimb în lupta bărbatului pentru putere. Iar când e confruntat, nu reflectează – ci se încăpățânează, oricât de absurd ar suna.
Problema nu e doar că greșește. Problema e că nu-și vede propriile contradicții.
Le spune bărbaților să fie puternici, să construiască, să conducă cu integritate.
Dar apoi se laudă că manipulează femei, încurajează iubirea tranzacțională și etalează averea ca singura măsură a valorii...
Asta e insecuritate, doar că ambalată mai bine.
Le spune bărbaților să fie echilibrați emoțional, dar cuvintele lui sunt pline de dispreț și superioritate, mai ales când e provocat.
Spune că un bărbat trebuie să fie de încredere și înțelept, dar ia în râs vulnerabilitatea și nuanțele. Predică despre autocontrol, dar multe dintre mesajele lui sunt reactive și defensive. E în război cu lumea – iar bărbații care îl urmează încep să ducă același război în interiorul relațiilor lor, în muncă, în prietenii, în viața interioară.
Și asta e al naibii de periculos.
Puterea reală nu are nevoie să domine.
Adevărata masculinitate protejează, susține și știe să facă o pauză. Ascultă. Ține spațiu pentru contradicție cu umilință. Știe când să se înmoaie, când să repare, când să recunoască o greșeală.
E ușor să-l demonizăm pe Tate – înțeleg.
Dar lucrul mai interesant este că
Dacă îl respingem complet, ratăm semnalul.
Dacă îl glorificăm complet, înghițim otrava.
(...)
El e o oglindă.
(...)
Dar doar pentru că cineva răspunde unei nevoi, nu înseamnă că oferă medicament. Uneori oferă junk food. Alteori, drog.
Ceea ce lipsește cu adevărat este inițierea.
Tate e popular pentru că:
Tații n-au făcut-o. Școlile n-au făcut-o. Instituțiile n-au făcut-o.
Așa că acum o face YouTube.
Soluția nu e să țipăm mai tare ca el. Ci să devenim bărbați mai buni decât el.
Și bărbați care fac o treabă mult mai bună sunt oameni ca Jason Wilson, John Delony, George Danko și Noel Deyzel."
