11/04/2026
https://www.facebook.com/share/p/18YCUazPpY/
Paștele - momentul acela din an când tiparul de sacrificiu al mamei pușcă în toate direcțiile..
Un scenariu atât de cunoscut în cultura noastră, cel al mamei care înainte de sărbători rupe jugul pentru a asigura familiei ei mâncare din abundență, într-o casă curată.
Curățenia de Paște și mâncărurile tradiționale duc femeile la epuizare an după an, însă abia de curând am început, unii dintre noi, să ne uităm conștient la acest tipar, și să ne întrebăm de ce facem asta, și ce înseamnă că facem asta.
Îmi aduc aminte cm în copilărie Paștele însemna că femeile din familia extinsă, și eu pe lângă ele, erau îmbrăcate în “hainele rele” până spre 11 noaptea în ziua de sâmbătă, când se spălau rapid și-și puneau hainele bune, cele de sărbătoare, să ajungă la biserică înainte de începerea slujbei de Înviere.
Ne rupeam cu lucru câteva zile doar ca să punem pe masă zeci de farfurii în zilele de duminică și luni, care necesita în continuare procesul de a pune masa, a servi oamenii, a strânge masa, pe care o făceau, desigur, tot femeile.
Tot mamele.
Dar nici măcar nu exista gândul că ar putea fi altfel.
(...)
În biserică se vorbește în principal despre tiparul Mamei Supreme de Sacrificiu, nu despre alte valențe ale Fecioarei Maria, care a întrupat de altfel multe alte arhetipuri și roluri - dar nu vorbim în bisericile noastre despre cine a fost Fecioara Maria înainte de a deveni mamă, și cine a devenit ea ca femeie și ca rol în societatea eseniană crescând în templu de la vârsta de 3 ani.
Vorbim doar de arhetipul mamei divine și perfecte care a trăit sacrificiul suprem, și atunci e natural ca mamelor umane să li se pară normal sacrificiul făcut pentru familiile lor, care în forma cea mai simplă presupune anularea propriilor nevoi, și punerea în serviciu deplin propriei familii.
De aici și multe dintre conflictele intergeneraționale, în care mamele generațiilor anterioare le judecă aspru pe mamele mai tinere care încep să înțeleagă ce înseamnă propriile nevoi, și să și le onoreze.
Care încep să înțeleagă ce înseamnă să te pui pe ultimul sau pe primul loc în viața ta, sau pe oricare loc, însă ca o alegere conștientă, nu ca rularea inconștientă a unui tipar ancestral.
Tiparul mamei de sacrificiu se cere văzut și alchimizat în timpurile noastre, așa că pușcă în toate direcțiile și în oricâte feluri e nevoie până e văzut.
Fie să-l vedem cu grație și ușurință, și să ne așezăm apoi în decizii conștiente care să ne susțină, în loc de a ne sabota relațiile. Începând cu relația cu sinele propriu.
Ne doresc tuturor Sărbători în Tihnă și Pacea aceea pe care Iisus o predica și trăia, ce vine din a fi unii cu alții în LINIȘTE și împăcare, în exterior și în interior.
Amin.
Via Iunia Pasca🙏
