Dr. Ghemeș Cătălina - medic ginecolog

15/01/2026

Revin cu acest subiect pentru că nu este înțeles corect nici de către o mare parte din femei, și nici de către mulți dintre colegii mei medici: tratamentul exclusiv cu progesteron/progestativ, fără estrogen, NU reprezintă ceea ce se numește tratament hormonal de (peri)menopauză sau tratament de substituție hormonală. Este UN tratament hormonal pentru că progesteronul/progestativul este un hormon, dar NU tratament hormonal de substituție/ de (peri)menopauză!

Progesteronul este hormonul principal implicat în menținerea unei sarcini. El începe să se secrete în ovar NUMAI dacă a avut loc o ovulație, pentru că rolul lui este de a pregăti mucoasa uterină pentru implantarea unei sarcini și apoi de a susține dezvoltarea sarcinii în primele stadii, până când secreția de progesteron va fi preluată de placentă. Fără ovulație, nu are cm să survină sarcina, deci natura a reglat bine lucrurile - nu avem nevoie de progesteron, în perioada reproducătoare, decât dacă avem ovulație.

Cum se întâmplă lucrurile, concret: progesteronul este secretat de celulele foliculului ovarian care tocmai a ovulat. (Recapitulare - avem în ovare niște formațiuni celulare numite foliculi ovarieni, care au dublu rol: 1. de a elibera în fiecare lună celula reproducătoare feminină, numită ovul, în cadrul procesului numit ovulație, care are loc aproximativ la jumătatea perioadei dintre două menstruații; 2. de a secreta hormonii ovarieni: până la ovulație foliculul care urmează să ovuleze secretă doar estrogen, după ovulație secretă estrogen PLUS progesteron.)

Deci: ca să avem progesteron trebuie să avem ovulație, dacă nu a fost ovulație celulele foliculare NU secretă progesteron - deloc, nada, de aia e absolut inutil să vă dozați progesteronul în ziua 3 numărat de la prima zi de menstruație, pentru că literalmente nu are cine să secrete progesteron în ziua 3!

Bun, simplist explicat, ca să avem ovulație, avem nevoie de o descărcare bruscă din creier a unui hormon numit LH. Ca să avem acest vârf de LH avem nevoie de un nivel suficient de estrogeni. Până la un anumit nivel, estrogenii blochează secreția de LH (mecanism de feed-back negativ), peste acest nivel, estrogenii stimulează secreția de LH (mecanism de feed-back pozitiv).

Cu alte cuvinte: ca să am progesteron trebuie să am ovulație, ca să am ovulație trebuie să am vârf de LH, ca să am vârf de LH trebuie să se atingă acest nivel suficient de estrogeni.

Ce se întâmplă în perimenopauză? Pentru că ovarul nu mai face suficient estrogen, nu se mai atinge nivelul necesar pentru secreția vârfului de LH și nu se mai produce ovulația. Dacă nu se mai produce ovulația, nu mai are cine să secrete progesteron.

Dacă nu se mai secretă progesteron, mucoasa uterină se îngroașă sub acțiunea prelungită a estrogenului, dar nu mai este stabilizată, cm se întâmplă în mod normal după ovulație, și nu se mai elimină la menstruație în mod regulat și organizat, cm se întâmplă în mod normal la 2 săptămâni după ovulație dacă creierul nu primește semnal că s-a implantat o sarcină.

Consecința este că menstruațiile devin neregulate și adesea fluxul menstrual este fie prea redus, fie prea abundent. Din cauza faptului că secreția de progesteron nici nu există, nici nu scade brusc, cm se întâmplă în mod normal când nu s-a implantat sarcina, mucoasa uterină, de multe ori, în loc să se elimine uniform din toată cavitatea, în unele zone crește, în altele se elimină, generând sângerări trenante, care nu se mai opresc.

‼️În consecință, rolul tratamentului cu progesteron ciclic sau cu un progestativ în perimenopauză este unul singur: de a provoca sângerări regulate, controlate, prevenind astfel hemoragiile.‼️

Este fals că:
❌ progesteronul “scade primul” în perimenopauză”; progesteronul scade când nu există ovulație, iar ovulație nu există când nu se mai secretă destul estrogen; există, într-adevăr, și o ușoară scădere a capacității foliculilor de a secreta progesteron pe măsură ce înaintăm în vârstă, prin fenomenul de îmbătrânire foliculară, dar această scădere nu este semnificativă - lipsa progesteronului e dată în primul rând de lipsa ovulației;
❌ tratamentul cu progesteron ar reprezenta “tratament de substituție hormonală” sau “tratament hormonal de (peri)menopauză” - acestea se referă întotdeauna la tratamentul cu estrogeni; dacă o femeie are uterul extirpat chirurgical nici nu are nevoie neapărat de progesteron în schema de tratament.

Singurul rol al progesteronului în perimenopauză este de a provoca sângerări (mai mult sau mai puțin artificiale, în funcție de producerea sau nu a ovulației în luna respectivă) regulate și de a încerca să prevină/controleze hemoragiile. Progesteronul nu ajută cu simptomele de menopauză (exceptând efectul sedativ mai mult sau mai puțin accentuat, în funcție de persoană, doză și cale de administrare) și nu are niciun fel de efect de scădere a riscurilor de boli cronice (cardiovascular, de osteoporoză, de diabet etc). Progesteronul nu știm că ar influența libido-ul sau ar ameliora în vreun fel sindromul genitourinar de menopauză.

‼️Atenție mare mai ales atunci când avem insuficiență ovariană prematură (menopauză sau funcție insuficientă a ovarelor înainte de 40 de ani) sau menopauză precoce (menopauză sub 45 de ani)‼️ - aici tratamentul estrogenic este foarte indicat și obligatoriu pentru că riscurile de boli cronice cresc încă și mai mult decât după instalarea menopauzei la vârsta considerată normală. În aceste cazuri povestea asta că facem “mai întâi” tratament numai cu progesteron este o mare eroare de judecată medicală din partea medicilor și o amăgire pentru femei, pentru că sângerările provocate de progesteron nu înseamnă nici că vi se “amână” menopauza, nici că aveți vreo protecție din vreun punct de vedere împotriva efectelor deficitului de estrogen - exceptând, cm am spus, apariția hemoragiilor!

28/12/2025

Mulțumesc! ❤️❤️❤️

28/12/2025

🎄🎄🎄Sindromul Yentl și retrospectiva anului 2025 🎄🎄🎄

26/12/2025

Trăim într-o societate care favorizează grav supragreutatea și obezitatea, iar calitatea mâncării din supermarketurile românești lasă mult de dorit.

Am mai povestit asta, în urmă cu câteva luni, la Kaufland-ul din cartierul meu raionul de fructe și legume literalmente s-a înjumătățit. Pur și simplu jumătate din rafturi au fost înlocuite cu rafturi cu sosuri, conserve, compoturi. NIMENI nu s-a sesizat. Nimeni din administrația locală - aș fi vrut să văd vreo reacție de la vreun politician, de la vreun consilier local, de la vreun specialist în sănătate publică.

Nimic.

Nu interesează pe nimeni ce mâncăm.

Să mâncăm mult și prost.

De ce România a refuzat Nutri-Score – și ce pierdem cu toții din această decizie

Într-un supermarket, deciziile se iau repede. Avem câteva secunde în fața raftului, un buget limitat și, de cele mai multe ori, o oboseală acumulată după o zi lungă. Exact aici ar fi trebuit să intervină Nutri-Score: o etichetă simplă, clară, care să spună dintr-o privire dacă un produs este o alegere mai bună sau mai proastă pentru sănătate.

În mare parte din Europa, acest sistem a fost acceptat tocmai pentru că nu complică, ci ajută. O literă, o culoare, o comparație rapidă între produse similare. Nu promite perfecțiune, nu interzice nimic, nu moralizează. Doar informează.

România, însă, a ales să stea deoparte.

Argumentul oficial a fost că Nutri-Score ar „simplifica excesiv” realitatea nutrițională și ar putea pune într-o lumină nefavorabilă anumite produse tradiționale. În realitate, refuzul spune mai mult despre frica de transparență decât despre protejarea consumatorului. Pentru că Nutri-Score nu interzice nimănui să mănânce ce dorește. El doar arată, onest, ce înseamnă acel produs din punct de vedere nutrițional.

Consecința este simplă și tăcută:
românii continuă să cumpere „în orb”, bazându-se pe reclame, ambalaje atractive și promisiuni vagi precum „natural”, „tradițional” sau „ca la bunica”. Informația există, desigur, pe spatele ambalajului, în tabele dense și greu de înțeles pentru majoritatea oamenilor. Dar tocmai asta este problema: informația inaccesibilă este aproape echivalentă cu lipsa informației.

Într-o țară în care obezitatea, diabetul și bolile cardiovasculare cresc constant, refuzul unui instrument simplu de orientare alimentară nu este o chestiune tehnică, ci una de sănătate publică. Studiile europene arată clar că etichetele frontale ajută consumatorii să facă alegeri mai bune și îi încurajează pe producători să își reformuleze produsele, reducând zahărul, sarea și grăsimile inutile.

România a ratat, deocamdată, această oportunitate. Nu pentru că Nutri-Score ar fi perfect, ci pentru că ar fi fost un pas înainte. Un pas mic, dar real, într-o cultură alimentară dominată de confuzie și marketing agresiv.

Iar până când vom decide că informarea consumatorului nu este o amenințare, ci un drept, vom continua să plătim această lipsă de curaj nu doar la casă, ci și în statistici medicale.

Bibliografie:

• World Health Organization. (2022). Front-of-pack nutrition labelling: policy brief. WHO Regional Office for Europe.

• European Commission. (2023). Impact assessment report on harmonised mandatory front-of-pack nutrition labelling. Brussels.

• Hercberg, S., et al. (2017). Development of a new front-of-pack nutrition label in France: the five-colour Nutri-Score. Public Health Panorama, 3(4), 712–725.

• Julia, C., & Hercberg, S. (2017). Research and lobbying conflicting on the issue of a front-of-pack nutrition labelling in France. Archives of Public Health, 75(1), 51.

• ANPC România. (2024). Poziția privind utilizarea sistemului Nutri-Score în România.

25/12/2025

Vă mulțumesc foarte mult tuturor celor care mi-ați trimis zilele acestea un gând bun! Vă doresc și eu numai bine și să vă bucurați de sărbători!

24/12/2025

𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ 𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗖𝗿𝗮̆𝗰𝗶𝘂𝗻𝘂𝗹, 𝘂𝗻𝗶𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 “𝗱𝗲 𝗽𝗼𝗿𝗰”

În urmă cu vreo două zile, o doamnă de pe grupul de menopauză pe care activez mi-a atras atenția că textul ultimei mele postări de pe pagina profesională a fost copiat, cuvânt cu cuvânt, de o colegă medic, fără a fi precizată sursa - uite-așa, pur și simplu, ca și cm stimabila ar fi scris ea însăși textul respectiv. Doamna de pe grup a scris un comentariu în care sesiza acest lucru și a fost blocată imediat. Până când eu am ajuns pe pagina respectivă, postarea copiată fusese ștearsă, atât de pe pagina personală, cât și de pe pagina profesională a colegei.

M-a deranjat întâmplarea, dar m-am gândit că nu are rost să mai fac valuri, a șters, să fie sănătoasă, la bună vedere.

Astăzi însă am fost curioasă să văd ce mai produce colega pe pagina domniei sale și am dat peste un alt text care îmi suna cunoscut. L-am identificat imediat ca aparținând unui alt medic pe care îl urmăresc, 𝗗𝗿. 𝗖𝗶𝗽𝗿𝗶𝗮𝗻 𝗠𝗮𝘅𝗶𝗺, care are un stil anume de a scrie și pe care l-am admirat mereu pentru rigurozitatea cu care menționează, la fiecare postare, referințe bibliografice.

În concluzie, 𝗱𝗼𝗮𝗺𝗻𝗮 𝗱𝗼𝗰𝘁𝗼𝗿 𝗠𝗮̆𝗱𝗮̆𝗹𝗶𝗻𝗮 𝗖𝗶𝘂𝗵𝗼𝗱𝗮𝗿𝘂, doctor în medicină și șef de lucrări la UMF Gr. T. Popa Iași, obișnuiește în mod curent să fure texte de la colegi și să și le însușească, folosindu-se de ele ca și cm ar fi fost zămislite de creierul domniei sale.

Îmi pare extrem de rău, dar mi se pare absolut dezgustătoare această practică și cred că ea trebuie să înceteze. În ceea ce mă privește, textele pe care le public pe social media sunt scrise în urma multor ore de studiu, sunt cât se poate de atent verificate pentru acuratețea și actualitatea informației și presupun multe ore de muncă, în afara timpului propriu zis pe care îl consum scriindu-le. Mi se pare o nerușinare strigătoare la cer să prezinți un astfel de text la care nu ai niciun fel de contribuție ca și cm ți-ar aparține - mai ales în calitate de cadru universitar și doctor în medicină (!), adică o persoană care ar trebui să fie mai familiarizată decât majoritatea cu semnificația unui plagiat.

Voi face public pe pagina mea de fiecare dată când voi găsi texte de ale mele preluate fără a fi menționată sursa.

23/12/2025

Ca să ne menținem în domeniul nostru de interes, în loc de "The Twelve Days of Christmas", astăzi intrăm în vacanță cu TOP 10 CONCEPȚII GREȘITE DESPRE PERIMENOPAUZĂ ȘI MENOPAUZĂ (indiferent cine le emite 😇):

1. hormonii dau cancer - FALS‼ - cancerul este o boală cu etiologie multifactorială, nu are o singură cauză; în privința estrogenilor și a cancerului de sân, 80% din cancerele de sân au receptori pentru estrogen, deci vor fi stimulate prin administrarea de estrogeni, dar din ceea ce cunoaștem până în prezent, estrogenii NU inițiază ei un cancer de sân; inclusiv în studiul WHI (2002), estrogenii administrați singuri au scăzut riscul de cancer de sân și doar administrați împreună cu un progestativ sintetic (medroxiprogesteron acetatul, MPA) au crescut foarte puțin acest risc (mult mai puțin decât fumatul, obezitatea sau alcoolul, de exemplu);

2. aveți nevoie de analize hormonale ca să vedeți dacă sunteți în perimenopauză sau menopauză după 45 de ani - FALS‼ - perimenopauza se caracterizează tocmai prin fluctuații hormonale; pentru că ovarul nu mai face estrogeni câți trebuie și când trebuie, creierul intensifică comanda ca ovarul să facă hormoni prin creșterea secreției de FSH, motiv pentru care și estradiolul și FSH-ul pot fi scăzute, normale sau crescute în perimenopauză; în menopauza instalată după 45 de ani probabilitatea ca amenoreea (lipsa menstruației) să fie de altă cauză este foarte mică, deci vom face analize hormonale doar dacă avem suspiciuni întemeiate în acest sens sau în situații speciale (îndepărtarea chirurgicală a uterului cu păstrarea ovarelor, sterilete hormonale etc);

3. nu aveți nevoie de estrogeni în perimenopauză pentru că aveți estradiolul crescut la analize - FALS‼ - estradiolul crescut, în mod contraintuitiv, este consecința estradiolului scăzut; pentru că scade numărul și calitatea foliculilor ovarieni, estradiolul ajunge să fie foarte jos în anumite momente, ceea ce, cm spuneam, face ca hipofiza să secrete mai mult FSH în încercarea de a determina ovarul să producă mai mult; din acest motiv, din când în când ovarul va fi hiperstimulat și va face mai mult estradiol decât e necesar; asta nu înseamnă că avem estradiol prea mult, dimpotrivă, aceste vârfuri de estradiol sunt reacții la un nivel per ansamblu prea scăzut; asigurarea unui nivel rezonabil constant de estradiol prin tratament va preveni aceste vârfuri care sunt, mai probabil, responsabile de toate efectele așa numitului “hiperestrogenism” din perimenopauză: îngroșarea mucoasei uterine și hemoragii, creșterea accelerată a fibroamelor, apariția chisturilor ovariene și a polipilor endometriali;

4. progesteronul scade primul în perimenopauză, iar tratamentul cu progesteron singur e tratament “de substituție” sau “tratament hormonal de menopauză” - FALS‼ - progesteronul e secretat după ovulație —> ca să avem progesteron trebuie să avem ovulație —> ca să avem ovulație trebuie să avem un vârf de LH —> ca să avem vârful de LH trebuie să avem un nivel suficient de estradiol; în perimenopauză nu avem progesteron pentru că nu avem ovulație —> pentru că nu avem vârf de LH —> pentru că nu avem suficient estradiol! - deci, nu, nu progesteronul scade primul, estradiolul scade primul; iar singurul rol al progesteronului în tratamentul hormonal este controlul sângerărilor, uneori prea frecvente sau neregulate sau prea abundente și, eventual, efectul sedativ și calmant la administrarea orală care ajută în tulburările de somn; toate celelalte beneficii, atât asupra simptomelor cât și asupra riscurile de boli cronice, sunt datorate estrogenilor; tratamentul cu progesteron este un tratament hormonal pentru că progesteronul este un hormon, dar NU este ceea ce înțelegem prin “tratament de substituție hormonală” sau “tratament hormonal de (peri)menopauză"; în special administrarea progesteronului singur ca “tratament de substituție” sau “tratament hormonal de menopauză" la femeile cu menopauză precoce sau insuficiență ovariană prematură este o greșeală, cu excepția cazurilor în care se face în scopurile pe care le-am menționat mai sus;

5. nu puteți face tratament hormonal decât după ce veți avea un an de lipsă a menstruației - FALS‼ - este o concepție depășiță, în momentul de față toate societățile de menopauză recomandă tratament hormonal în perimenopauză, indiferent de ceea ce scrie în prospectele, de asemenea depășite, ale unora dintre preparatele hormonale; tot mai multe studii evidențiază faptul că și efectele pe termen lung, de reducere a riscurilor unor boli cronice și ale unor cancere, sunt cu atât mai bune cu cât tratamentul este inițiat mai devreme în perimenopauză;

6. simptomele de perimenopauză sunt “normale”, pentru că “îmbătrâniți” - FALS‼ - simptomele de (peri)menopauză sunt cauzate de deficitul hormonilor estrogeni și nu de îmbătrânire; altfel, le-ar avea toate femeile la aceeași vârstă - ceea ce nu se întâmplă, de exemplu femeile cu menopauză precoce sau insuficiență ovariană prematură au adesea simptome la fel de intense cu cele care intră la menopauză la vârsta medie de instalare, deși sunt mai tinere; de asemenea, dacă simptomele acestea ar fi cauzate de îmbătrânire, ar trebui să le aibă și bărbații de aceeași vârstă, ceea ce iar nu se verifică;

7. trebuie să întrerupeți tratamentul hormonal după maxim 5 ani de administrare - FALS‼ - o altă recomandare care nu mai este valabilă, în prezent se consideră că nu există o vârstă limită până la care se poate face tratament hormonal și că acesta se poate continua atâta vreme cât femeia dorește și cât se apreciază la reevaluările periodice că beneficiile depășesc riscurile;

8. perioada cu simptome date de fluctuațiile estrogenilor dinaintea instalării menopauzei se numește “premenopauză” - FALS‼ - termenul corect este de “perimenopauză” și nu ar fi foarte important dacă nu ar denota faptul că persoanei care nu face diferența între “premenopauză” și “perimenopauză” mai probabil îi scapă multe alte lucruri legate de îngrijirea medicală a (peri)menopauzei;

9. dacă aveți sub 45 sau, și mai rău, sub 40 de ani și aveți menopauză precoce sau insuficiență ovariană prematură e bine “să mai așteptați câteva luni să vedeți ce se întâmplă” - FALS‼ - indicația, mai ales pentru IOP, este fermă, de începere cât mai repede a tratamentului hormonal și continuare a lui cel puțin până la vârsta medie de instalare a menopauzei, care în societatea noastră este de 51 de ani; nu avem ce să așteptăm, în ultimii ani de perimenopauză și primii ani de menopauză au loc modificări foarte accentuate care cresc semnificativ riscul unor boli cronice (cardiovascular, osteoporoză, metabolic și probabil și cognitiv); s-a demonstrat clar că cu cât menopauza se instalează mai devreme, cu atât aceste riscuri sunt mai mari; prin întârzierea tratamentului se pierde timp care în această situație trece în defavoarea femeii respective;

10. THM este scump pentru că numai hormonii preparați în farmacie sunt “bioidentici”, “naturali” și “personalizați” - FALS‼ - aici vorbim, din păcate, în primul rând de lipsă de onestitate, mai mult decât de lipsă de pregătire; toate preparatele care conțin “estradiol”, “progesteron” sau “testosteron” sunt bioidentice - Lenzetto spray, estradiol gel Besins, plasturii transdermici cu estradiol, Utrogestanul sau Arefamul, toate sunt hormoni bioidentici, adică identici molecular cu estradiolul și progesteronul sintetizați de ovarul feminin; întotdeauna când avem o alternativă standardizată, produsă de o companie farmaceutică și care respectă toate regulile pentru a primi o licență de medicament, o vom prefera unui preparat oficinal (produs în farmacie), exceptând cazuri speciale de intoleranțe sau alergii; personalizarea tratamentului se referă la particularitățile fiecărei femei care trebuie să determine alegerea unei anumite combinații de hormoni, unei anumite doze și unei anumite căi de administrare - putem face asta foarte bine în vasta majoritate a cazurilor folosind preparatele standard.