11/04/2024
De ce spitalele nu au bani în România?
Criza financiară a spitalelor din România nu este un fenomen izolat, ci este rezultatul unui amestec complex de deficiențe structurale și operaționale perpetuate ani la rând. În ultimii ani, sistemul de sănătate din România s-a confruntat cu multiple provocări, în centrul cărora se află o întrebare presantă: ”De ce nu au spitalele fondurile necesare pentru a oferi servicii medicale la standarde optime?” Problema financiară a spitalelor din România este una complexă, situându-se într-un contrast evident față de modelele de succes observate în alte țări europene.
În timp ce majoritatea țărilor dezvoltate din Europa, mai ales d**a criza COVID, au adoptat mecanisme de finanțare flexibile și adaptabile, care reflectă nevoile reale ale pacienților și costurile efective ale serviciilor medicale, România se luptă încă cu un sistem rigid și învechit rezistent la schimbare. De exemplu, țări precum Germania și Franța au implementat sisteme de finanțare bazate pe performanță și calitatea serviciilor, ceea ce încurajează spitalele să îmbunătățească continuu asistența medicală oferită. Aceste națiuni au dezvoltat politici avansate de "waste management" și folosesc instrumente sofisticate pentru optimizarea raportului costuri versus performanță, punând accent pe eficiență și reducerea risipei.În această ordine de idei, țări ca Suedia și Olanda se disting prin utilizarea tehnologiilor de ultimă oră și a sistemelor informatice pentru a urmări performanța și a optimiza utilizarea resurselor. Aceste sisteme permit nu doar monitorizarea în timp real a indicatorilor de performanță, dar și adaptarea rapidă la schimbările din cerințele de asistență medicală, asigurând o alocare eficientă a resurselor. Pe de altă parte, România se confruntă cu provocări majore în implementarea unor astfel de strategii, datorită unui sistem bazat mai degrabă pe consum și pe pierderi, fără mecanisme eficiente de monitorizare și evaluare a performanței. Absența indicatorilor de performanță clar definiți și a unui sistem de raportare transparent și responsabil contribuie la perpetuarea ineficiențelor și la dificultățile de a implementa reforme necesare pentru îmbunătățirea calității serviciilor medicale.
Astfel, în timp ce alte țări europene reușesc să transforme provocările sistemului de sănătate în oportunități pentru inovație și eficiență, România rămâne încă în urmă, luptându-se cu structuri învechite și cu o mentalitate care împiedică adoptarea unor soluții moderne și sustenabile.
Pentru a închide această prăpastie, este esențială o schimbare radicală în abordarea problemei finanțării și managementului sistemului de sănătate, cu o orientare clară către inovație, performanță, transparență și responsabilitate.
Pe lângă aceasta, managementul spitalelor în România suferă din cauza lipsei de profesionalism și a numirilor politice, spre deosebire de alte națiuni europene unde managerii spitalelor sunt selectați pe baza competențelor și a experienței în domeniu. Acest fapt contribuie la o utilizare ineficientă a resurselor și la dificultăți în adaptarea structurilor spitalicești la cerințele pieței și nevoile pacienților. Corupția și lipsa transparenței în procesele de achiziții constituie o altă problemă majoră în România, pe când în alte țări din Uniunea Europeană, sistemele de achiziții publice sunt mult mai stricte și transparente, minimizând astfel riscurile de abuz și de irosire a fondurilor.
Și nu irosirea fondurilor este marea problemă, ci crearea de structuri medicale construite și dotate ineficient, fără studii reale de cost/eficiență/cost/beneficiu,care în loc să aducă plus valoare pe termen lung, vor fi o ancoră de gâtul sistemului pe încă 30 de ani.
În unele zone, aceste investiții opresc evoluția și dezvoltarea sistemului, în loc să o accelereze și relevă o problemă fundamentală în abordarea reformei sistemului de sănătate din România. Investițiile în infrastructura de sănătate ar trebui să fie ghidate de o viziune clară, orientată către nevoile reale ale populației și spre îmbunătățirea accesului la servicii medicale de calitate. Cu toate acestea, absența unei planificări strategice și a analizelor de cost-eficacitate detaliat duce la alocarea resurselor pentru proiecte care nu numai că nu răspund acestor necesități fundamentale, dar, de asemenea, generează costuri suplimentare de întreținere și operare pe termen lung, fără a oferi beneficii proporționale investiției.
Această abordare contrastantă față de practicile adoptate în alte țări europene, unde investițiile în sănătate sunt riguros evaluate și orientate către maximizarea beneficiilor pentru pacienți și eficiență operațională, evidențiază nevoia urgentă a României de a își recalibra strategia în materie de investiții în sănătate.
Pentru a preveni transformarea acestor investiții în poveri financiare pe termen lung, România trebuie să adopte un cadru de evaluare riguros, care să includă analize de cost-eficacitate și studii de impact, asigurându-se astfel că fiecare proiect finanțat contribuie efectiv la îmbunătățirea sistemului de sănătate. În plus, adoptarea unor mecanisme de monitorizare și evaluare a performanței post-implementare poate oferi date valoroase pentru optimizarea continuă a investițiilor și pentru alocarea eficientă a resurselor viitoare. Normal trebuie de pe acuma să vedem studiile și să fie o informație publică unde specialiștii să poată să dezbată ceea ce se îmbunătățește, cu cât si când, în cât timp la fiecare proiect. Este nevoie acută de critică în sistem. Ce ar fi un film, un tablou, sau o lucrare de artă fără critică? La fel este și cu sistemul de sănătate. Prin învățarea și prin aplicarea unor principii de planificare strategică și evaluare riguroasă, România poate transforma modul în funcționează.
...Și totuși de ce spitalele din România nu au bani?
Modul de Finanțare
Unul dintre pilonii principali ai acestei crize financiare este sistemul de finanțare a spitalelor, care, așa cm subliniază mulți experți, nu a fost actualizat pentru a reflecta realitățile pieței libere în continuă evoluție și schimbare a morbidității și tehnologiei. Suma decontată pentru serviciile medicale rămâne neschimbată de ani de zile, nefiind în concordanță cu costurile reale pe care le implică asistența medicală. Mai mult, sistemul de raportare și decontare bazat pe Diagnostic Related Groups (DRG) este considerat de mulți ca fiind depășit, limitând astfel capacitatea spitalelor de a se finanța corespunzător. Acest mecanism vechi de finanțare, combinat cu legislația expirată și încărcată de adnotări contradictorii, creează un cadru nefavorabil pentru sustenabilitatea financiară a instituțiilor medicale.
Descrierea sistemului de sănătate din România ca fiind asemănător unei găleți cu multe găuri prin care apa iese cu o presiune tot mai mare pe măsură ce este umplută, ilustrează dificultățile structurale și de gestionare prin care trece sistemul. Analogia sugerează că, indiferent de cantitatea de finanțare alocată sistemului de sănătate, problemele fundamentale de infrastructură, management și eficiență vor continua să "scurgă" resursele, fără a aduce îmbunătățiri semnificative în calitatea îngrijirii sau accesibilitatea serviciilor medicale. Această perspectivă subliniază importanța abordării și rezolvării problemelor sistemice înainte de a încerca să mărească finanțarea. În contextul sistemului de sănătate, "astuparea găurilor" ar putea implica mai multe strategii esențiale. Îmbunătățirea capacității instituțiilor de sănătate de a gestiona resursele într-un mod eficient și evaluarea și restructurarea modului în care sunt distribuite fondurile, pentru a asigura că acestea sunt cheltuite în zonele care au cel mai mare impact asupra sănătății publice și a eficienței sistemului, monitorizat pe indicatori.
Managementul Deficitar
Managementul deficit al spitalelor din România reprezintă o problemă profundă, cu impact direct asupra calității îngrijirilor medicale și a sustenabilității financiare a sistemului de sănătate. Această problemă este adesea atribuită lipsei de pregătire adecvată a managerilor și prevalenței numirilor politice, în detrimentul criteriilor de competență și experiență în domeniu. Această situație este amplificată de structurile inadecvate ale spitalelor, care nu corespund eficient nevoilor pacienților și dinamicii actuale a cererii de servicii medicale.
Un simplu exemplu al managementului neperformant este discrepanța între numărul de paturi disponibile în diferite specialități și rata lor de utilizare. Conform datelor din rapoarte europene recente, unele spitale din România înregistrează un indice de utilizare a paturilor sub 50% în anumite secții, în timp ce în alte secții, gradul de ocupare depășește 100%, semnalând o alocare ineficientă a resurselor și o lipsă de adaptabilitate la nevoile reale ale pacienților. Mai mult, un raport al Comisiei Europene pe sănătate evidențiază că România se confruntă cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de eficiență a cheltuielilor pentru sănătate din Uniunea Europeană. În pofida unei creșteri a finanțării pentru sănătate în ultimii ani, deficiențele structurale și de management conduc la o utilizare suboptimală a acestor fonduri. De exemplu, supranormarea personalului în secțiile cu o rată scăzută de ocupare a paturilor continuă să reprezinte o povară financiară majoră. Studiul Băncii Mondiale care evidențiază supradimensionarea personalului în aproximativ 30% dintre spitalele din România subliniază o problemă endemică a sistemului de sănătate: ineficiența alocării resurselor umane și financiare. Această ineficiență nu se manifestă doar prin supranormarea personalului, ci și prin alte aspecte care afectează direct calitatea și eficiența actului medical.
Durata Medie de Spitalizare (DMS)
Un alt indicator al managementului neperformant în spitalele din România este durata medie de spitalizare, care frecvent depășește media europeană. Această durată prelungită nu reflectă neapărat o complexitate mai mare a cazurilor tratate, ci mai degrabă deficiențe în procesele de tratament și în eficiența serviciilor medicale. De exemplu, în anumite spitale, DMS poate fi influențată negativ de lipsa protocolului eficient de tratament sau de întârzierile în efectuarea procedurilor și investigațiilor necesare.
Indicele de Complexitate a Cazurilor (ICM)
Există, de asemenea, spitale cu un Indice de Complexitate a Cazurilor (ICM) scăzut, care nu reflectă desfășurarea unei activități medicale în concordanță cu resursele alocate. Aceasta poate indica o lipsă de specializare sau capacitatea redusă de a trata cazuri complexe, fapt ce duce la o utilizare suboptimală a capacităților spitalicești și la alocări bugetare ineficiente.
Sectii Chirurgicale cu Indice de Operabilitate Scăzut
Sectiile chirurgicale care prezintă un indice de operabilitate scăzut ilustrează o altă dimensiune a problemei. Această situație poate fi cauzată de multiple factori, incluzând lipsa echipamentelor moderne, absența specialiștilor sau o gestionare deficitară a programărilor pentru intervenții chirurgicale. Rezultatul este o utilizare ineficientă a blocurilor operatorii și o capacitate scăzută de a oferi servicii chirurgicale la standardele necesare.
Procentajul Salariilor în Bugetul Spitalelor
O proporție a bugetului destinat salariilor care depășește 85% lasă foarte puține resurse pentru alte aspecte esențiale ale actului medical, cm ar fi achiziția de echipamente noi sau modernizarea infrastructurii existente. Aceasta reprezintă o provocare majoră pentru spitalele care se străduiesc să îmbunătățească calitatea serviciilor medicale oferite.
Concurența Ineficientă între Spitale
Existența spitalelor apropiate geografic, care oferă tipuri similare de servicii și se concurează pentru aceleași fonduri, ilustrează o lipsă de coordonare și planificare la nivelul sistemului de sănătate. Această situație duce la duplicarea inutilă a serviciilor și la o concurență pentru resurse care ar putea fi mai bine utilizate prin specializarea și complementaritatea serviciilor oferite.
Un alt aspect ce subliniază managementul deficit este lipsa de investiții strategice în tehnologie și digitalizare, esențiale pentru creșterea eficienței și îmbunătățirea calității serviciilor medicale. În timp ce alte țări europene au investit substanțial în sisteme informatice integrate, care permit o gestionare eficientă a resurselor și un acces îmbunătățit la informații pentru pacienți și personalul medical, România rămâne în urmă, cu consecințe directe asupra capacității de a răspunde rapid și eficient la nevoile de îngrijire ale populației. Pentru a aborda aceste deficiențe, este esențial ca România să prioritizeze reformele în managementul spitalelor, prin promovarea standardelor de competență și experiență în selecția managerilor, adaptarea structurilor spitalicești la cerințele actuale și investiția în tehnologii care să faciliteze o mai bună utilizare a resurselor. O astfel de abordare ar contribui semnificativ la creșterea eficienței sistemului de sănătate, îmbunătățirea accesului la servicii de calitate și asigurarea sustenabilității financiare pe termen lung.
Corupția în sistemul de sănătate din România
Corupția constituie o problemă endemică, care afectează atât eficiența economică, cât și calitatea serviciilor medicale. Aceasta se manifestă prin atribuirea de contracte supraevaluate către furnizori favorizați, externalizarea nejustificată a unor servicii esențiale și achiziționarea de echipamente și materiale la prețuri nejustificat de mari sau de calitate îndoielnică. Aceste practici corupte nu doar că îngreunează accesul la servicii medicale de calitate, dar contribuie și la creșterea riscului de malpraxis, punând în pericol sănătatea și siguranța pacienților.
Un exemplu concret al impactului negativ al corupției este sistemul de achiziții publice din spitale, care adesea favorizează anumite echipamente, fără a evalua costurile de exploatare pe termen lung sau eficiența clinică. Această abordare pe termen scurt poate duce la achiziția de echipamente ineficiente, care necesită reparații frecvente, sau care nu sunt capabile să ofere serviciile necesare pacienților. De asemenea, medicii se pot confrunta cu lipsa medicamentelor esențiale sau cu restricții în utilizarea tehnologiilor avansate, ceea ce limitează opțiunile de tratament și expune atât personalul medical, cât și pacienții la riscuri semnificative. Lipsa de transparență și mecanismele insuficiente de control și accountability contribuie la perpetuarea acestui ciclu de corupție. Publicarea regulată a indicatorilor de performanță, auditurile externe și implicarea societății civile în consiliile de administrație ale spitalelor ar putea reprezenta pași importanți către transparentizare și responsabilizare. Un sistem de guvernanță deschis, care include reprezentanți ai pacienților și ai societății civile, ar putea ajuta la identificarea și combaterea practicilor corupte, promovând în același timp achiziții bazate pe calitate și eficiență. Pentru a combate corupția și a îmbunătăți calitatea serviciilor medicale, este esențial să se implementeze măsuri concrete care să asigure transparența și responsabilitatea în sistemul de sănătate. Printre acestea se numără consolidarea legislației și a reglementărilor privind achizițiile publice, introducerea unor sisteme eficiente de monitorizare și evaluare a performanței, și încurajarea unui dialog deschis între autoritățile de sănătate, profesioniștii medicali și comunitate. Prin adoptarea unui angajament ferm împotriva corupției și prin promovarea unei culturi a integrității și transparenței, sistemul de sănătate din România poate face progrese semnificative către oferirea unor servicii medicale de calitate, accesibile și sigure pentru toți cetățenii.
Concluzii și Soluții
Implementarea unui sistem de finanțare și legislativ flexibil și adaptabil, care să reflecte nevoile reale ale pacienților și costurile efective ale serviciilor medicale unde finanțarea este bazată pe performanță și calitatea serviciilor oferite. Crearea unui grup de experți profesioniști cu rol de critici permanenți ai sistemușui cu scopul de îmbunătățire continuă.
Îmbunătățirea transparenței în procesele de achiziții și în managementul financiar al spitalelor prin publicarea regulată a indicatorilor de performanță, realizarea auditurilor externe independente și implicarea societății civile și a reprezentanților pacienților în consiliile de administrație ale spitalelor cât și a companiilor locale private din aria spitalelor.
Selectarea managerilor de spitale, a medicilor și a șefilor de secții, pe baza competențelor și a experienței în domeniu, în locul numirilor politice, și asigurarea unei formări continue profesionale reale pentru managerii spitalelor pentru a îmbunătăți capacitatea de adaptare a structurilor spitalicești la cerințele pieței și nevoile pacienților.
Consolidarea legislației și a reglementărilor privind achizițiile publice, introducerea sistemelor eficiente de monitorizare și evaluare a performanței, și promovarea unui dialog deschis între autoritățile de sănătate, profesioniștii medicali și comunitate pentru a combate practicile corupte. Implicarea mass-mediei activ în procesele de decizie cu acces la toate nivelele de informații.
Adoptarea unui cadru de evaluare riguros pentru toate investițiile în sănătate, care să includă analize detaliate de cost-eficacitate și de impact. Aceasta ar asigura că fiecare proiect finanțat contribuie efectiv la îmbunătățirea sistemului de sănătate și nu devine o povară financiară pe termen lung. Implementarea mecanismelor de monitorizare și evaluare post-implementare pentru a optimiza continuu investițiile și alocarea eficientă a resurselor viitoare.
Abordând cu seriozitate reforma sistemului de finanțare, promovând transparența și responsabilitatea, profesionalizând managementul, combatând corupția și planificând strategic investițiile, România poate transforma provocările sistemului său de sănătate în oportunități pentru un viitor mai sănătos și mai sustenabil pentru toți cetățenii săi. Prin implementarea reformelor axate pe inovație și adoptând soluții inteligente, România are potențialul de a deveni un exportator de strategii eficiente pentru sistemele de sănătate la nivel global, transformând provocările actuale în piloni ai evoluției și sustenabilității .
Autor: Dr.Horea Timiș – Expert Management Sanitar, Lector UBB Cluj Master Management Sanitar – Managementul Instituiților Publice Sanitare, CEO – HBSGroup – Consultanță în Management Sanitar, membru RACCIT,
Surse:
https://www.worldbank.org/en/search?q=health+system+efficiency+Romania
https://ec.europa.eu/eurostat
Lean Six Sigma for Healthcare: A Senior Leader Guide to Improving Cost and Throughput"** de Jimmerson, C
Școala Naționale de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sănătății (SNSPMPDS)
Standardele de Acreditare a Spitalelor - Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS)
The Toyota Way to Healthcare Excellence: Increase Efficiency and Improve Quality with Lean" de Kenney, C
Healthcare Operations Management" de McLaughlin, D.B., și Hays, J.M. -
Rapoarte anuale și studii de caz - Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
Innovation in Healthcare Management: Cost-Effective and Sustainable Solutions" editat de V.K. Singh
If you do not wish to provide more detailed feedback, please just click on the “Submit” button to send your response.
