15/12/2025
Uneori, viața nu te întreabă dacă ești pregătit.
Te ia de mână și te trece prin lucruri care te dor, care te sperie, care te dezbracă de tot ce credeai că ești.
Așa a fost și cu mine.
Am crescut învățând să zâmbesc chiar și atunci când mă durea.
Am învățat să fiu puternică pentru toți, dar absentă pentru mine.
Am căutat iubirea în oameni, în muncă, în validare… până când corpul meu a spus „ajunge”.
Boala nu m-a întrebat dacă vreau o pauză.
Mi-a dat-o.
M-a obligat să mă opresc, să mă privesc cu adevărat, să scot de sub preș tot ce ascunsesem ani la rând: frici, traume, neiertări.
Și, paradoxal, acolo, în cea mai grea perioadă din viața mea, am început să mă găsesc.
Nu spun că a fost ușor.
Spun doar că a fost necesar.
Astăzi știu că nu trebuie să fii „perfect” ca să fii demn de iubire.
Nu trebuie să dovedești nimic nimănui.
Și că uneori, cea mai mare formă de curaj este să te întorci la tine.
Scriu aceste rânduri pentru mine.
Dar poate și pentru tine, dacă ai obosit să fii puternic(ă) mereu.
🌱 Povestea mea prinde contur într-o carte.
Nu ca să impresioneze, ci ca să vindece.
Pentru că uneori, o poveste spusă la timp poate salva un suflet.
Dacă ai trecut prin durere, să știi că nu ești singur(ă).
Și că din cenușă poate crește ceva mai adevărat decât ai fost vreodată.
