Denissa Corbu

26/06/2025

🍷 ReWine Love - Retreat de cupluri

📅 29 August - 5 Septembrie 2025
📍 Toscana - inima vinurilor și a iubirii

Ca un vin bun, dragostea are nevoie de timp, aer și condițiile potrivite.

Împreună, vom crea un spațiu de reconectare, profunzime și bucurie:

- Ateliere de relaționare conștientă

- Degustări de vin

- Cină sub stelele Toscanei

- Explorări ghidate ale peisajului toscan

- Timp de relaxare în natură

🔗 Locurile sunt limitate!
Rezervă experiența transformatoare a cuplului tău acum.

PM pentru detalii si program

21/04/2025

Despre începuturi care nu se simt deloc ca în povești

Nimeni nu ne pregătește pentru faptul că un nou început poate să doară.
Că, uneori, vine cu îndoieli, cu goluri în stomac, cu nopți în care te întrebi dacă ai făcut bine.
Că nu toate începuturile arată ca un răsărit spectaculos. Unele sunt ca o ceață groasă prin care mergi pe bâjbâite.

Am trecut de curând printr-un nou început. Nu unul vizibil din afară, ci unul interior. O rearanjare profundă a pozitionării mele în viață, ceea ce vreau, a ceea ce simt că sunt, a modului în care îmi trăiesc viața pe toate planurile - spiritual, personal, profesional.

Și, sincer? Au fost momente în care m-am simțit confuză, nesigură. Dar și... vie. Ca și cum, pentru prima dată după ceva timp, n-am mai mers pe pilot automat.

Ce am învățat din asta:
Un nou început nu trebuie să arate fabulos. Doar să fie sincer. Să fie o manifestare a valorilor tale, a ceea ce crezi că e bine și nu după cm îți dictează vechile tipare, familia sau societatea.

Și uneori, sinceritatea începe cu: „Nu știu exact unde mă duc, dar simt că aici nu mai pot rămâne.”

Adevărul e că fiecare început e și un sfârșit. Și de aceea, se poate simți ca un doliu. Pentru că lași în urmă o versiune a ta, o imagine, o identitate poate... Și chiar dacă toate acestea nu mai ți se potriveau sau poate chiar îțî făceau rău, e firesc ca uneori să simți acel gol, tristețe sau confuzie. Nu e semn că ai greșit. E semn că ești om. Și să ne amintim că tristețea indică o pierdere. Iar a simți tristețe după o pierdere (oricare ar fi ea) este un semn de sănătate emoțională.

Și poate că și asta înseamnă, de fapt, Învierea: dincolo de o mare sărbătoare, ea poate fi o chemare la a renaște înăuntrul tău.
Acolo unde ai avut curajul să lași ceva să moară – o frică, o iluzie, o veche formă de a trăi – poate începe ceva nou.
Nu spectaculos, ci adevărat.

Dacă ești chiar acum în pragul unui început care doare, îți doresc să-ți dai voie să simți. Să nu grăbești lumina. Ea vine. Mereu vine.

18/04/2025

Ce înseamnă, de fapt, sacrificiul?
Din perspectivă psihologică, sacrificiul poate fi un gest de iubire conștientă sau, dimpotrivă, o povară tăcută care ne apasă.

Când ne sacrificăm din frică, din vinovăție sau din nevoia de a fi acceptați, ne golim treptat pe dinăuntru.
Când alegem sacrificiul din iubire matură, din prezență și asumare, ne simțim mai plini, nu mai goi. Ne împlinim.
Pentru ca un sacrificiu să nu devină o renunțare la sine, ci un act de iubire conștientă, e nevoie să ne întoarcem întâi spre noi, cu câteva întrebări sincere:

– Ce parte din mine se sacrifică acum?
– Ce mă determină să fac acest sacrificiu?
– Îl fac din iubire sau din teamă (de respingere, conflict, abandon)?
– Îmi doresc cu adevărat acest gest sau simt că trebuie?
– Acest sacrificiu construiește sau erodează relația?
– Am fost eu de acord cu acest rol sau mi-a fost impus subtil?

Sacrificiul poate deveni o oportunitate de autocunoaștere profundă. Putem face pași mici, dar conștienți, în direcția unei iubiri care ne întărește, nu ne subjugă. Te invit să îți acorzi un moment de reflecție: Ce sacrificii faci din frică și ce sacrificii alegi din iubire?
Alege să trăiești cu intenție.🙏

17/04/2025

Fericirea are o formulă? Da:
F = T + C + V
(Tendințe genetice + Condiții de viață + Activități voluntare)

Nu putem schimba genele, însă putem ajusta condițiile.
Dar cel mai mult contează ce alegem să facem în fiecare zi:

– Să fim recunoscători
– Să oferim ajutor
– Să ne bucurăm de lucruri simple
– Să căutăm sens

Și mai sunt câteva lucruri care ne cresc fericirea, conform cărții lui Jonathan Haidt:

– Conectarea autentică cu ceilalți
– Recunoștința trăită zi de zi
– Actele de bunătate
– Găsirea unui sens mai mare decât noi
– Practici care ne hrănesc mintea și sufletul (rugăciune, mindfulness, meditație, o viață spirituală activă)
– Acceptarea faptului că viața are și suferință – și tocmai prin asta creștem

Fericirea nu e întotdeauna o întâmplare.
Da, unii par „norocoși”, cu o predispoziție naturală spre bucurie.
Dar și noi, ceilalți, avem instrumente reale la îndemână care ne pot susține pe drum.

Despre predispoziția genetică și ce putem face dacă nu am „prins lozul”, revin data viitoare.

16/04/2025

De câte ori ne-am spus: „O să fiu fericit(ă) când…”?
Când voi cumpăra acel obiect. Când voi promova examenul. Când voi primi aprecierea celor din jur... Și exemplele pot continua.

Și totuși, după ce obținem ce ne doream, revine starea de „normal”. Entuziasmul dispare, iar noi pornim într-o nouă vânătoare de fericire. De ce?

Motivul: adaptarea hedonică.
În cartea „Ipoteza fericirii”, Jonathan Haidt explică faptul că mintea noastră se obișnuiește rapid cu tot ce e nou – fie bun, fie rău (dacă putem folosi aceste etichete). Este precum o bandă de alergat: oricât am obține, fericirea revine la același nivel.

Iluzia? Că fericirea vine din ce acumulăm.
Adevărul? Că fericirea prinde rădăcini în relații, sens și în felul în care ne raportăm la viață.

Fericirea durabilă nu se obține prin urmărirea plăcerii sau a succesului material, ci prin cultivarea unui mod de viață conștient, echilibrat și orientat spre sens. Avem nevoie să găsim o „poveste” care ne ghidează viața, o viziune mai largă în care să ne simțim parte activă.

Este firesc să avem dorințe și să ne dorim să le îndeplinim, să acumulăm și să construim. Dar este important să știm că toate acestea nu ne vor umple golurile.

Iar dacă știm asta, ce alegem să facem diferit de-acum? În ce ne vom investi energia și timpul? Pentru că pe acestea nu le vom primi înapoi, iar modul în care alegem să ne folosim de ele va face o mare diferență...

15/04/2025

Cum ajungi să fii psihoterapeut? Sau coach? Sau omul la care vin alți oameni ca să-și pună sufletul pe masă?

Întrebarea asta vine adesea însoțită de o sprânceană ridicată, o glumiță:
„Aha, deci mă analizezi acum, nu-i așa?”
Sau, mai nou:
„Câți ani îți ia să ajungi aici?”
Ei bine…
3 ani de licență, 2 ani de master, cam 4-5 ani de formare (cu tot cu supervizare), sute de ore de dezvoltare personală, terapie personală plus o colecție de cursuri adunate cu răbdare și pasiune.

Ultimul dintre ele făcut chiar anul trecut: formare în coaching – 6 luni superbe.
Urmează cursul de formator, ca să pot transmite tot ce am adunat. Clar. Cu rost și cu suflet. Iar spre finalul anului, cel mai probabil, o nouă formare în psihoterapie.

Psihoterapia, consilierea, coachingul, lucrul cu copiii și părinții, cu grupurile, legătura subtilă dintre psihic și trup, scrisul, natura (ah, și câte mai sunt!)– toate astea reprezintă părți din mine. Nu mă atașez de ele, dar îmi sunt oglinzi prin care mă descopăr, iar lumea devine mai clară.

Și-apoi, a mai fost ceva ce nu credeam că mi se va întâmpla vreodată, dar viața are felul ei de a te duce fix acolo unde ai nevoie: ortodoxia. M-am întors Acasă. Nu într-o dogmă, ci într-un spațiu viu, unde m-am putut recunoaște prin alți ochi.
Credința, asumată cu adevăr și deschidere, nu ne încuie, ci ne așază. Ne oferă rădăcinile de care avem nevoie. Ne ține spatele drept și sufletul moale.
Pe drumul meu, am avut norocul să am alături părinți care m-au susținut și oameni care m-au văzut dincolo de ce reușeam eu să văd. Oameni care au știut când să mă împingă și când să mă îmbrățișeze. Oameni care au fost oglinzi, trepte, uneori provocări.
Toate acestea au avut un rol important. Iar alături de multe experiențe, întrebări și revelații... am crescut. M-am descoperit. M-am întors la mine. Cum am ajuns să aleg psihologia? Asta e o poveste lungă – dar cu siguranță una care merită spusă altădată.

Dacă ai ajuns până aici, poate nu e întâmplător.
Poate și tu ești pe un drum.
Sau poate ai nevoie să ți se amintească asta:
E perfect să fii (încă) în devenire.
Eu sunt.
Și mi-e bine aici.

19/03/2025

Retreat pentru cupluri în inima Toscanei alături de Alina Miculescu și Denissa Corbu. 💕

Dacă simți că relația ta are nevoie de mai multă atenție, vrei să aprofundezi conexiunea cu partenerul tău, să vindecați răni, să comunicați mai autentic și să construiți o relație puternică, atunci acest retreat este pentru voi.

Între 29 august – 5 septembrie, vă invităm să trăiți o experiență transformațională, într-un cadru de poveste, unde timpul încetinește și iubirea capătă noi dimensiuni.

Iată ce vă așteaptă:
🏡 O vilă istorică în mijlocul Toscanei – un loc unde liniștea și frumusețea naturii vă oferă spațiu pentru reconectare

🌀 Sesiuni de terapie și coaching – facilitate de Alina Miculescu și Denissa Corbu

💬 Tehnici avansate de comunicare – pentru a învăța să vă ascultați cu adevărat și să vă exprimați nevoile

🌅 Momente de relaxare și excursii deosebite – plimbări prin podgorii, apusuri spectaculoase și seri sub cerul înstelat

🍷 Experiențe culinare autentice – savori italienești și degustări de vin care completează magia călătoriei

📌 Locuri limitate: doar 6 cupluri – pentru o experiență profundă și personalizată

💫 Early bird până pe 15 aprilie

Dacă simți că acest retreat este exact ce aveți nevoie, programează un apel de clarificare cu Alina Miculescu și află mai multe în privat sau la numărul: 0735073149.

03/02/2025

🌱 Începem călătoria în lumea Comunicării Nonviolente!

Într-o postare anterioară, am menționat câteva lucruri esențiale despre comunicarea cu copiii:

- Părinții sunt modele pentru copii – ei învață cm să comunice din ceea ce văd acasă.
- Cum vorbim cu ei influențează cm comunică mai departe – cu ceilalți copii, prieteni sau adulți.
- Tonul, cuvintele și atitudinea contează mult – sunt cheia unei comunicări eficiente și empatice.

Haideți să vedem cm putem să le punem în practică!
Voi începe prin a împărtăși cu voi cei patru pași simpli și esențiali din Comunicarea Nonviolentă (CNV), care, odată ce sunt aplicați cu răbdare și consecvență, au un uriaș potențial de transformare a relațiilor.

______________________

✅️Cei 4 pași ai Comunicării Nonviolente:

Observă – Uită-te la ce se întâmplă fără să judeci.
Exemplu: „Am văzut că jucăriile sunt lăsate pe podea.”

Spune ce simți – Fii sincer cu tine însuți.
Exemplu: „Mă simt deranjată/iritată să văd jucăriile aici.”

Spune ce ai nevoie – Clarifică ce îți lipsește.
Exemplu: „Îmi doresc să avem loc pentru joaca de mâine.”

Cererea – Fă o cerere clară și pozitivă.
Exemplu: „Ce zici să începem cu plușurile și apoi cu mașinuțele?”

______________________

Deși la prima vedere poate părea nefiresc să comunicăm astfel, având în vedere că mulți dintre noi am fost crescuți cu replici mai directe sau chiar agresive, merită să facem acest pas. Folosind un limbaj mai blând și mai conștient, nu doar că ne exprimăm sentimentele într-un mod care previne conflictele, dar modelăm și un stil de comunicare empatică, care îi ajută pe copii să-și înțeleagă și să-și gestioneze propriile emoții.

Aceasta este o cale diferită, care izvorăște din respect și iubire, de a construi relații fundamentate pe aceste valori, dar și pe încredere și înțelegere. Pe termen lung, acest tip de comunicare va contribui la crearea unui mediu mai armonios și echilibrat acasă, în care fiecare membru se simte apreciat și respectat. Mai mult, schimbarea pe care o aducem în viața fiecărui copil contribuie la construirea unei lumi mai bune - o lume unde respectul și bunătatea contează.

În următoarele zile, vom explora fiecare dintre acești pași și cm îi putem aplica pentru a crea relația dorită cu cei mici.

Cum ai folosit sau crezi că vei folosi aceste principii în comunicarea cu copiii și adulții din viața ta?

30/01/2025

Cartea săptămânii pentru copii 📖

Daniel J. Siegel, un autor și expert recunoscut la nivel global, pe care îl admir profund și a cărui muncă mă inspiră, reușește, prin această carte, să aducă neuroștiința învățării socio-emoționale mai aproape de cei mici – într-un mod ludic, captivant și ușor de înțeles.

"Harta Magică a Sinelui, pentru copii" este o carte minunată pentru copiii între 3 și 7 ani! Cei mici o vor adora – nu doar pentru ilustrațiile sale fermecătoare, ci și pentru aventura plină de imaginație prin junglă, prin deșert și pe o corabie de pirați. Totul în timp ce descoperă, într-un mod firesc, lumea gândurilor, emoțiilor și senzațiilor lor.

Și așa cm toate aventurile au nevoie de ajutoare pentru a fi duse la bun sfârșit, această carte va oferi drept ajutor trei instrumente simple, dar puternice: butonul de pauză, lanterna conștientizării și monitorul stării de bine – care îi ajută să își înțeleagă emoțiile și să navigheze cu ușurință prin ele.

O lectură care nu doar încântă, ci și creează spațiu pentru conversații profunde și momente speciale între părinte și copil.

Eu tocmai am comandat-o și abia aștept să o citesc copiilor la următoarele ateliere și, când va fi timpul, propriilor copii. 🫶

P.S. Aceasta este prima carte din serie, iar următoarea va fi o carte de activități destinată preadolescenților și adolescenților.

Aventuri pentru copiii de vârstă preșcolară, care să-i ajute să parcurgă provocările de zi cu zi și să crească într-un mediu plin de grijă și bunătate. Autor: Daniel J. Siegel. Vârsta recomandată: 3-7 ani

29/01/2025

Lucrez cu copii, adolescenți, părinți și oameni care își doresc, printre altele, relații mai împlinitoare. Și, indiferent de vârstă, un lucru rămâne la fel de important: felul în care comunicăm creează punți sau ridică ziduri.

Îmi amintesc perfect momentul în care am descoperit Comunicarea Nonviolentă. Eram la primul meu loc de muncă, la o grădiniță privată, iar Ligia, o colegă și un mentor de excepție, mi-a deschis această ușă. Au trecut 7 ani de atunci, dar încă mă fascinează și îmi schimbă felul în care privesc relațiile.

În zilele care urmează, vom face o scurtă călătorie în lumea Comunicării Nonviolente. Până atunci, dacă ești părinte sau ești o persoană importantă în viața copiilor, ține cont de aceste trei aspecte în perioada următoare:

- Părinții sunt modele de comunicare pentru copii.
- Modul în care vorbim cu ei influențează felul în care comunică cu ceilalți.
- Fii conștient de tonul, cuvintele și atitudinea ta!

Începem cu pași mici și siguri.

13/01/2025

Piesa de teatru Anna Karenina a fost adaptată, având un nou personaj, și anume o psihoterapeută care depășește granițele etice ale meseriei sale.

Iată ce spune Alina Rotaru, actrița care a interpretat rolul psihoterapeutei:

"Cred că cel mai greu este să nu renunți. Oricât de multă rezistență opune un pacient, să reușești să rămâi suficient de curios și fidel scopului de a-l ajuta până la capăt. Tot din perspectiva acestui rol, mi se pare greu să ai răbdare când vezi că pacientul se chinuie pentru că nu găsește soluțiile. Din afară, lucrurile par întotdeauna mai simple și calea cea mai scurtă ar fi să-i dai tu soluțiile. Dar asta nu se face, așa că e greu să privești așa ceva și să acorzi timp și spațiu pentru pacient să găsească singur o cale care să-i servească. Și mi se mai pare greu să asiști la cm pacienții se mint pe ei înșiși, ca să le treacă viața mai ușor, iar la finalul zilei ajungi să te gândești la tine și să-ți dai seama că tu însuți ești o pradă ușoară a acestei capcane."

Actrița Alina Rotaru interpretează rolul Nadiei, o psihoterapeută, în adaptarea „Anna Karenina” la Teatrul Mic din București, dezvăluind complexitatea emoțiilor umane.

11/01/2025

Atelierul de astăzi oferit de Cufărul cu emoții-ABC-ul inteligenței emoționale a fost un succes. ✅
️Copiii au fost implicați în proces, interesați de tema abordată și foarte receptivi. Dovada a făcut-o ultima activitate din cadrul întâlnirii, unde cei mici au răspuns la întrebări într-un mod mai mult decât corect - au răspuns cât se poate de creativ. Acum știm că tristețea este o emoție care merită a fi îmbrățișată, exprimată, explorată, iar la momentul potrivit, chiar eliberată. 🌈