Psihoterapeut Blaga Loredana Maria

09/01/2026

„Nu mai vreau sa platesc cu mine ca sa apartin.”
Mi-a placut aceasta afirmatie auzita in cabinet. Expun mai jos si continuarea ei :

“C: Am confundat, uneori, valorile comune cu atasamentul. Am intrat cu inima intr-un spatiu care functiona pe roluri.

Eu: Diferentierea incepe cand intelegi asta:
nu orice a fi ales inseamna a fi vazut.

C :Cand raman fidela valorilor mele,
nu pierd relatii — mai degraba cred ca pierd doar adaptari care ma costau.Nu ma retrag.
Ma asez. Si aleg sa apartin mie, inainte de orice alt „noi”. “

Si asa am incheiat acea ora .
Rescriem povesti.

07/01/2026

An Nou Fericit ! - asta e urarea cea mai folosita in aceasta perioada.

Inceputul unui nou an nu cere promisiuni mari.
Cere prezenta.

Oamenii se schimba atunci cand sunt vazuti.

❌ Nu cand sunt corectati.
❌ Nu cand sunt grabiti.
❌ Nu cand li se explica cine ar trebui sa fie.

Ci atunci cand cineva ramane.
Cand cineva priveste dincolo de aparari.
Cand cineva spune, fara cuvinte:
„Te vad. Asa cm esti acum.”

In cuplu, schimbarea nu apare din presiune,
ci din siguranta emotionala.
Din acel spatiu rar in care nu trebuie sa demonstrezi nimic ca sa meriti iubire.

Poate ca anul acesta nu e despre a face mai mult.
Poate e despre a vedea mai clar:
– pe tine
– pe cel de langa tine
– dinamica dintre voi

Si din acest vazut sincer,
schimbarea vine oricum.
Natural. Inevital. 🌱

Un nou an bun nu incepe cu rezolutii.
Incepe cu a fi vazut.

24/12/2025

17/12/2025

Nu te-ai intalnit cu partenerul tau pe iubire matura.
V-ati intalnit intr-un punct comun de dezvoltare neterminata.

La inceput, cuplul promite fuziune.
„Suntem unul.”
Apoi apare frustrarea.
„De ce nu esti cm am nevoie?”

Aici nu e esecul relatiei.
Aici este chemarea la crestere.

In modelul dezvoltarii, criza apare cand cei doi ajung la granita dintre:
– cine sunt eu
– cine esti tu

Unul cere apropiere ca sa nu se piarda.
Celalalt cere distanta ca sa se regaseasca.
Nu pentru ca nu se iubesc,
ci pentru ca autonomia si valoarea personala nu au fost consolidate la timp.
Daca relatia ta se simte blocata, nu incerca sa o „repari” prin control, compromis sau tacere.
Cresterea nu se negociaza. Se invata.

Terapia individuala te ajuta sa iti recuperezi sinele.
Terapia de cuplu te invata cm sa ramai in relatie fara sa te pierzi.

Cuplurile care cresc impreuna nu sunt cele fara crize, ci cele care au curajul sa le trateze ca pe un proces de maturizare emotionala.
🚶‍♀️🚶‍➡️Daca esti blocat intr-o relatie care doare, alege terapia individuala.
👫 Daca va iubiti, dar va pierdeti unul pe celalalt, alegeti terapia de cuplu.

Relatiile nu se repara prin efort mai mare.
Se repara prin dezvoltare emotionala ghidata.

11/12/2025

Creierul interpreteaza comparatia ca pe o pierdere.

In cuplu, comparatia nu este niciodata un simplu “fapt”.
Pentru creier, comparatia este o alarma. Un semnal ca “ceva imi lipseste”, chiar daca realitatea este mult mai nuantata.

Cand ne comparam cu altii — sau cand suntem comparati — sistemul nostru nervos nu inregistreaza inspiratie, ci deficit.
Nu vede posibilitati. Vede pierdere. Vede pericol.

Si atunci apar cele doua reactii clasice:
• retragerea – “nu sunt suficient, mai bine ma ascund”
• reactivitatea – “trebuie sa demonstrez, chiar si fara sa vreau”

In terapia de cuplu, eu vad des cm comparatiile erodeaza spatiul dintre doi oameni.
Nu pentru ca partenerii sunt “sensibili”, ci pentru ca biologia noastra ne impinge acolo.
Comparatia ne scoate din prezent si ne arunca intr-o poveste in care mereu pierdem ceva: statut, valoare, iubire, siguranta.

Adevarul este acesta:
In relatii, nu avem nevoie de un standard extern d**a care sa ne masuram, ci de un spatiu in care sa fim vazuti fara a fi pusi in balanta.

Comparatia nu apropie.
Curiozitatea da.
Dialogul da.
Validarea da.

Daca vrei sa schimbi dinamica, incepe cu o intrebare simpla si vulnerabila:
“Ce anume din mine are nevoie sa fie recunoscut, incat simte ca pierde atunci cand se compara?”

Acolo incepe vindecarea.
Nu in a fi “mai bun”, ci in a fi mai conectat cu tine.

10/12/2025

🤡 Comportamentele tale aratate cu degetul de ceilalti nu sunt semnale de vina. Sunt semnale de explorat.

In cabinet vad des acelasi scenariu: cineva vine ranit pentru ca “ceilalti i-au spus” ca este prea sensibila, prea ambitioasa, prea independenta, prea emotionala, prea directa, prea mult din ceva.

Si intreb mereu:
Ce parte din tine încearcă lumea să-ti domoleasca?
Si de ce crezi ca tocmai aceea ii deranjeaza?

Adevarul este acesta:
Comportamentele pe care ceilalti le critica sunt adesea exact partile tale care ies din tiparul in care ei stiu sa iubeasca sau sa se simta confortabil.
Nu vorbesc despre comportamente care ranesc — ci despre acele expresii firesti ale ta, care ii ating pe ceilalti acolo unde ei nu si-au facut inca ordine.

ℹ️ Sensibilitatea ta scoate la suprafata emotiile pe care ei si le-au ingropat.
ℹ️ Ambitia ta ii pune in contact cu propriile limite neexplorate.
ℹ️ Independenta ta le trezeste frica de abandon.
ℹ️ Directitatea ta ii pune fata in fata cu adevarul pe care nu vor sa-l priveasca.

Nu e despre tine.
E despre ceea ce se activeaza in ei cand tu esti tu.

❓ Cine ai fi daca nu ai mai incerca sa nu deranjezi ?

16/11/2025

Experiment social despre perceptia genului feminin 🏃‍♀️‍➡️

10/11/2025

https://www.facebook.com/share/p/1En5PYnnjP/?mibextid=wwXIfr

Dna. Prof. Emerit Dr. Anca Munteanu din cadrul Universității de Vest din Timișoara vorbește în cadrul congresului ”Innovation in breast cancer treatments” Ed...

06/11/2025

„Tu nu ești obligat să te schimbi. Dar nici eu nu sunt obligată să rămân”



1. Ea a început să se trezească la ora 6:00 ca să alerge. El dormea până la 10. Ea a mers la terapie. El a spus: „mie și așa îmi e bine”. Ea s-a înscris la cursuri, a început să investească, a ieșit din zona discuțiilor mărunte. El a rămas în meme-uri și știri. Iar într-o seară, la cină, ea a înțeles: nu mai mergeau în aceeași direcție. Nu era rău. Doar că rămăsese acolo unde ei îi devenise prea strâmt.

2. Evoluția unuia scoate mereu în lumină stagnarea celuilalt. Când unul se dezvoltă, iar celălalt se agață de „cum era înainte”, apare ruptura. Unul ascultă conferințe — celălalt TikTok. Unul planifică o călătorie într-o țară nouă, celălalt se plânge de prețurile din supermarket. Și nu e vorba despre elitism. E despre direcție. Acolo unde nu se întâlnesc viziunile despre creștere, curând nu se vor mai întâlni nici privirile unul către celălalt.

3. Adevărata despărțire se petrece în liniște. Tu vorbești — iar el te ascultă printr-un „aha”. Tu ești inspirată — el cască. El râde la un videoclip, iar tu citești despre viitor. Nu e nicio dramă. Dar trupul tace. Încetezi să te mai întinzi spre el. Nu pentru că nu-l iubești. Ci pentru că lângă tine nu e sprijin. E doar repetare. Lângă tine nu mai e cineva cu care să mergi, ci cineva lângă care trebuie doar să rămâi.

4. Taci — nu pentru că totul e în regulă, ci pentru că nu mai are sens. Oricum va spune: „Iar complici lucrurile”. Și în tine se stinge ceva. Încetezi să te mai minunezi. Când nu te mai minunezi, încetezi să mai dorești. Când nu mai dorești, începe trădarea interioară. Mai întâi față de tine. Apoi față de relație. Și continui să fii acolo, știind deja: tu ai plecat prima. Doar că nu cu pașii.

5. Cel mai sincer lucru pe care îl poți spune este: „Tu nu ești obligat să te schimbi. Dar nici eu nu sunt obligată să rămân”. Relațiile nu sunt „pentru totdeauna”. Sunt „cât mergem în aceeași direcție”. Poți să stai pe loc. Dar atunci pierzi dreptul de a fi alături. Pentru că iubirea nu e doar sentiment. E mișcare. Iar iubirea fără mișcare se transformă în rutină, unde tu, cea adevărată, nu mai exiști.

Nu trădezi când alegi să mergi mai departe. Trădezi când rămâi acolo unde tu deja te-ai sfârșit.

— Nina Aseeva

05/11/2025

Ritualurile care tin cuplurile si familiile vii

In cuplu, nu iubirea dispare prima.
Ci ritualurile — acele mici momente care ne tineau conectati, prezenti, curiosi unul fata de celalalt.

Ritualurile nu sunt doar gesturi repetitive.
Ele sunt ancore emotionale.
Semnele prin care spunem “te vad”, “sunt aici”, “noi doi conteaza”.

Un mic dejun in weekend impreuna.
Un mesaj seara, oricat de scurta ar fi ziua.
Un salut tandru cand unul pleaca si celalalt ramane.
Un dans spontan in bucatarie.

In terapie, vad cm multe cupluri sufera nu pentru ca nu se mai iubesc, ci pentru ca nu mai au un spatiu comun in care iubirea sa respire.
Ritualurile creeaza acel spatiu sacru, acel “noi” care traieste intre “eu” si “tu”.

In familie, ele dau sentimentul de siguranta copiilor — si de sens adultilor.
E felul in care trecutul, prezentul si viitorul se intalnesc la aceeasi masa.

Poate nu e nevoie de ceva mare.
Uneori, tot ce trebuie este un moment constant, constient, ales impreuna.

Pentru ca ritualurile nu sunt despre timp.
Sunt despre prezenta.

Un studiu recent realizat de Universitatea Columbia sugereaza ca acei copii care iau cina impreuna cu familia de cel putin patru ori pe saptamana tind sa aiba performante academice mai bune. Mesele regulate in familie ofera ocazii de comunicare, de conectare emotionala si de implicare a parintilor, factori care pot influenta pozitiv obiceiurile de invatare ale copilului. Aceste momente impartasite contribuie si la formarea unor rutine structurate, care promoveaza disciplina si consecventa in viata de zi cu zi. In plus, cinele in familie ofera un mediu de sprijin pentru a discuta despre scoala si pentru a stimula curiozitatea si gandirea critica. In ansamblu, practica de a manca impreuna consolideaza atat abilitatile sociale, cat si pe cele cognitive ale copiilor.

23/10/2025

Observ tot mai des in sesiunile din cabinet, un tipar ce se repeta sub forme diferite: un copil lasat singur si altul tinut prea strans. Amandoi poarta aceeasi rana, au aceeasi radacina.

Un copil s-a descurcat singur prea devreme.
Altul, n-a fost lasat niciodata sa incerce.

Primul a invatat ca nu poate conta pe nimeni.
Al doilea, ca nu poate conta pe el insusi.

Unul a trait lipsa, celalalt, sufocarea.
Si amandoi au pierdut aceeasi sansa: increderea.

Increderea ca poti gresi si cineva te va sustine fara sa te salveze.
Increderea ca poti reusi singur, dar nu esti singur.

Mai tarziu, in viata de adult, aceste doua experiente se intalnesc adesea in cuplu.
Cel care a fost lasat singur cauta spatiu, autonomie, control.
Cel care a fost supraprotejat cauta siguranta, contopire, confirmare.
Unul se teme de dependenta, celalalt de abandon.

Si acolo, in terapia de cuplu, dansul devine vizibil.
Modelul dezvoltarii (Bader & Pearson) arata cm aceste povesti raman blocate intre simbiotica si diferentiere.
Fiecare incearca sa repare ce n-a primit — unul, prin retragere. Celalalt, prin agatare.
Dar amandoi tanjesc, in felul lor, d**a acelasi lucru:
o relatie in care sa poata fi liberi si conectati.

Maturizarea relationala inseamna exact asta —
sa inveti sa ramai tu, langa celalalt.
Fara sa te pierzi.
Fara sa-l salvezi.
Fara sa fugi.