Dr. Natalia Alina Topor - psihoterapeut

Dr. Natalia Alina Topor - psihoterapeut

20/01/2026

31 ianuarie București- primul grup terapeutic al anului 2026

TaraStatut Tara este o bodhisattva centrală în budismul mahayana și vajrayana, venerată ca manifestare a compasiunii act...
19/01/2026

Tara

Statut Tara este o bodhisattva centrală în budismul mahayana și vajrayana, venerată ca manifestare a compasiunii active și a înțelepciunii în acțiune. Canonul tibetan o tratează ca figură iluminată, invocată pentru protecție și ghidaj.

Atribute fundamentale

Compasiune promptă: răspunde imediat la suferință.

Protecție: tradițional, împotriva „opt mari temeri”.

Înțelepciune feminină: capacitate de discernământ aplicat, orientat spre eliberare.

Forme principale

Tara Verde: acțiune rapidă, curaj, protecție.

Tara Albă: longevitate, vindecare, claritate.

Tara Roșie/Neagră/Albastră: forme tantrice specifice, funcții precise în practica vajrayana.

Texte și surse

Praises to the Twenty-One Taras (canon tibetan).

Miranda Shaw, Buddhist Goddesses of India.

Stephan Beyer, The Cult of Tara.

“Tārā is the Buddhist embodiment of compassion in action.”
— Stephan Beyer, The Cult of Tārā, University of California Press, 1973.

„Tārā este întruparea budistă a compasiunii în acțiune.”

Cele de mai sus aparțin istoriei religiilor și studiilor budiste.

InannaIdentitate și statut“Inanna was the most important goddess in the Sumerian pantheon.”— Samuel Noah Kramer, History...
19/01/2026

Inanna

Identitate și statut

“Inanna was the most important goddess in the Sumerian pantheon.”
— Samuel Noah Kramer, History Begins at Sumer, University of Pennsylvania Press, 1981.

„Inanna a fost cea mai importantă zeiță din panteonul sumerian.”

Domenii de asociere
“Inanna embodied s*xuality, fertility, love, war, and political power.”
— Jeremy Black & Anthony Green, Gods, Demons and Symbols of Ancient Mesopotamia, British Museum Press, 1992.
„Inanna întruchipa s*xualitatea, fertilitatea, iubirea, războiul și puterea politică.”

Identitate dublă: Inanna / Iștar
“Inanna is the Sumerian name of the goddess later known as Ishtar in Akkadian.”
— Jeremy Black et al., The Literature of Ancient Sumer, Oxford University Press, 2004.

„Inanna este numele sumerian al zeiței cunoscute mai târziu sub numele de Iștar în akkadiană.”

Mit central: Coborârea în Infern

“At each gate she was stripped of a garment or symbol of power.”
— Diane Wolkstein & Samuel Noah Kramer, Inanna, Queen of Heaven and Earth, Harper & Row, 1983.
„La fiecare poartă i-a fost îndepărtat câte un veșmânt sau simbol al puterii.”

Semnificație structurală a mitului

“The descent of Inanna represents the necessary loss of power preceding renewal.”
— Tikva Frymer-Kensky, In the Wake of the Goddesses, Free Press, 1992.

„Coborârea Inannei reprezintă pierderea necesară a puterii care precede reînnoirea.”

Cele de mai sus provin din filologie sumeriană și istoria religiilor mesopotamiene. Ele descriu funcții mitologice, cultice și politice atestate textual.

Hathor – definire din surse egiptologice1. Identitate generală“Hathor was one of the most important and widely worshippe...
18/01/2026

Hathor – definire din surse egiptologice

1. Identitate generală

“Hathor was one of the most important and widely worshipped goddesses of ancient Egypt.”
— Geraldine Pinch, Egyptian Mythology, Oxford University Press, 2002, p. 138

„Hathor a fost una dintre cele mai importante și mai larg venerate zeițe ale Egiptului antic.”

2. Domenii de asociere (iubire, muzică, bucurie, maternitate)

“She was associated with love, s*xuality, music, dance, drunkenness, joy, and motherhood.”
— Geraldine Pinch, Egyptian Mythology, Oxford University Press, 2002, p. 138

„Era asociată cu iubirea, s*xualitatea, muzica, dansul, ebrietatea, bucuria și maternitatea.”

3. Hathor ca zeiță a hrănirii și protecției
“Hathor was frequently depicted as a cow or as a woman with cow’s horns, emphasizing her role as a nurturing mother goddess.”
— Richard H. Wilkinson, The Complete Gods and Goddesses of Ancient Egypt, Thames & Hudson, 2003, p. 141

„Hathor era frecvent reprezentată ca o vacă sau ca o femeie cu coarne de vacă, subliniind rolul ei de zeiță-mamă hrănitoare.”

4. Relația cu morții și viața de apoi

“Hathor also had an important funerary aspect, welcoming the dead into the afterlife and offering them refreshment.”
— Geraldine Pinch, Egyptian Mythology, Oxford University Press, 2002, p. 140

„Hathor avea și un rol funerar important, întâmpinând morții în viața de apoi și oferindu-le răcorire.”

5. Hathor ca „Doamnă a Occidentului”
“As ‘Lady of the West’, Hathor was associated with the necropolis and the reception of the deceased.”
— Erik Hornung, Conceptions of God in Ancient Egypt, Cornell University Press, 1982, p. 95

„Ca «Doamnă a Occidentului», Hathor era asociată cu necropola și cu primirea celor decedați.”

6. Muzica, ritmul și sistrumul

“The sistrum was the sacred instrument of Hathor and was believed to pacify both gods and humans.”
— Richard H. Wilkinson, The Complete Gods and Goddesses of Ancient Egypt, 2003, p. 142

„Sistrumul era instrumentul sacru al lui Hathor și se credea că liniștește atât zeii, cât și oamenii.”

7. Hathor și relația cu Sekhmet (aspectul distructiv)

“Hathor could take on the fierce form of Sekhmet when acting as the Eye of Ra.”
— Geraldine Pinch, Egyptian Mythology, Oxford University Press, 2002, p. 139

„Hathor putea lua forma feroce a lui Sekhmet atunci când acționa ca Ochiul lui Ra.”

8. Statutul ei în religia egipteană

“Hathor was a complex deity whose character encompassed joy and destruction, life and death.”
— Geraldine Pinch, Egyptian Mythology, Oxford University Press, 2002, p. 139
„Hathor era o divinitate complexă, al cărei caracter cuprindea bucuria și distrugerea, viața și moartea.”

17/01/2026

Masochismul și corpul

(epuizare, somatizare)

Masochismul contemporan nu este doar o organizare relațională și psihică. El este încorporat. Corpul devine locul în care sacrificiul de sine este menținut atunci când nu mai poate fi susținut simbolic.

În masochism, corpul preia ceea ce psihicul nu mai poate articula: limite, furie, refuz, separare.

Din perspectivă clinică, această încorporare se manifestă printr-un tipar recurent de epuizare fără recuperare și somatizare fără rezoluție.

Tipare corporale frecvente

– oboseală cronică, disproporționată față de efort
– tensiune musculară persistentă, în special axială
– tulburări funcționale (digestive, endocrine, vegetative)
– scădere a vitalității fără cauză organică clară
– dificultăți de recuperare după stres sau boală

Aceste manifestări nu sunt „simptome izolate”, ci expresii ale unui corp ținut în stare de adaptare forțată.

În limbaj psihodinamic, corpul ma*****st este un corp care „reține” prea mult: emoții, relații, sisteme, istorii.

Această perspectivă este convergentă cu observațiile lui Wilhelm Reich, care descria masochismul ca structură caracterială cu expresie somatică, și cu datele contemporane din psihotraumatologie, unde corpul este înțeles ca purtător al memoriei relaționale.

Masochismul corporal apare atunci când:

– separarea psihică este imposibilă
– opoziția este inhibată
– ieșirea din relație este trăită ca pericol existențial

În acest context, boala, oboseala sau colapsul funcționează paradoxal ca singure forme legitime de oprire.

Corpului îi revine rolul de a spune „nu” atunci când persoana nu poate.

Vindecarea nu presupune „întărirea corpului” sau creșterea rezistenței, ci restituirea dreptului corpului la limită, pauză și refuz.

De la loialitate la libertate

Masochismul contemporan poate fi înțeles, în profunzime, ca loialitate față de o ordine veche: relațională, familială, transgenerațională sau internă.

Această loialitate nu este conștientă și nu este aleasă. Ea a fost, la un moment dat, necesară pentru supraviețuire.

Problema apare atunci când loialitatea continuă să fie plătită cu sinele, într-un context în care pericolul originar nu mai există.

Trecerea de la masochism la libertate nu este o revoltă și nici o ruptură spectaculoasă. Este un proces lent de dez-identificare de sacrificiu.

Libertatea nu apare prin abandonarea legăturii, ci prin abandonarea ideii că legătura cere dispariția sinelui.

În termeni clinici, această tranziție presupune:

– recunoașterea funcției istorice a masochismului
– onorarea loialității fără a mai repeta paternul
– diferențierea prezentului de trecut
– acceptarea riscului de a fi mai viu, nu doar în siguranță

Momentul de cotitură apare atunci când persoana poate spune, intern și corporal:

„Pot rămâne fidelă vieții mele fără a trăda pe nimeni.”

Aceasta nu este o decizie morală, ci o reorganizare profundă a identității relaționale.

Masochismul se dizolvă nu când durerea dispare, ci când sinele nu mai este moneda de schimb pentru apartenență.

Masochismul contemporan, privit astfel, este o formă de memorie vie: a relațiilor, a traumelor, a loialităților.

Vindecarea înseamnă eliberare din obligația de a repeta.

De la loialitate la libertate, drumul nu trece prin ruperea legăturii, ci prin puterea de a le trăi fără a te auto-anula.

17/01/2026

Masochismul ca loialitate invizibilă

Masochismul contemporan nu se organizează exclusiv în biografia individuală. Frecvent, el funcționează ca loialitate invizibilă față de un sistem relațional sau transgenerațional în care suferința a fost condiția apartenenței.

În aceste contexte, masochismul nu este doar o strategie personală, ci o fidelitate inconștientă față de:

– un părinte care a supraviețuit prin sacrificiu
– o linie feminină marcată de renunțare, tăcere, suportare
– o istorie de pierderi, umilințe sau nedreptăți neelaborate

Suferința devine limbaj de apartenență.
Renunțarea la sine devine formă de continuitate.

La nivel sistemic, masochismul apare ca o poziție de tip:
„dacă eu port durerea, legătura rămâne intactă”.

Această logică este congruentă cu observațiile din lucrul transgenerațional și fenomenologic, unde sacrificiul de sine apare ca mod de a rămâne fidel unui destin familial sau de a evita o separare trăită ca trădare.

Ieșirea din masochism, în acest caz, presupune nu doar consolidare individuală, ci și dezlegarea unei loialități care nu mai este necesară în prezent.

Masochismul și falsa „forță” feminină

În femininul traumatizat, masochismul este adesea mascat sub forma a ceea ce este numit social sau cultural „forță feminină”.

Această falsă forță se exprimă prin:

– „pot duce orice”
– „rezist, nu contează ce simt”
– „important e să ținem familia / relația”
– „eu sunt cea stabilă, cea care susține”

Această poziție este admirată, valorizată și întărită social, dar clinic ea ascunde o organizare ma*****stă.

Forța nu constă în capacitatea de a suporta fără limită, ci în capacitatea de a exista fără a se sacrifica.

Masochismul femininului traumatizat se confundă ușor cu maturitatea, altruismul sau responsabilitatea, pentru că:

– furia este inhibată
– nevoia este disociată
– epuizarea este normalizată

Astfel, ceea ce pare forță este, de fapt, o formă sofisticată de auto-anulare.

Clarificarea acestei false forțe este esențială, pentru că masochismul nu se dizolvă prin „a deveni mai puternică”, ci prin a deveni mai reală în raport cu sine.

Diferența dintre masochism și capacitatea de a îndura

(delimitare clinică)

Este esențială diferențierea dintre masochism și capacitatea sănătoasă de a îndura, deoarece cele două sunt adesea confundate.

Capacitatea de a îndura

– este temporară
– este conștientă
– are sens și limită
– nu implică pierderea sinelui
– permite retragerea atunci când costul devine prea mare

Îndurarea sănătoasă presupune prezență internă și alegere.

Masochismul

– este cronic
– este automatizat
– nu este ales, ci impus intern
– implică sacrificiul sinelui
– este justificat prin legătură, datorie sau vină

Masochismul presupune absența opțiunii interne. Suferința nu este traversată, ci reținută .

Diferența nu este în cantitatea de durere suportată, ci în statutul sinelui în experiență:

– în îndurare, sinele rămâne prezent
– în masochism, sinele este abandonat

Această delimitare este crucială clinic, pentru a nu romantiza sacrificiul și pentru a nu patologiza reziliența autentică.

Concluzie integrativă

Masochismul contemporan poate fi înțeles ca:

– loialitate invizibilă față de un sistem
– falsă forță care maschează auto-anularea
– pierdere a diferenței dintre a îndura și a dispărea

Această lectură permite integrarea masochismului în registrele traumei, atașamentului, femininului traumatizat și transgeneraționalului, fără moralizare și fără idealizare a suferinței.

17/01/2026

Masochismul contemporan – delimitare clinică

În psihanaliza clasică, masochismul a fost definit inițial ca o orientare a pulsiunii agresive spre sine. În literatura contemporană, masochismul este înțeles predominant ca strategie de supraviețuire relațională organizată în jurul menținerii legăturii, evitării abandonului sau conservării unei ordini interne fragile.

Masochismul actual nu este definit de plăcerea suferinței, ci de funcția psihică a suportării suferinței.

Sigmund Freud

(The Economic Problem of Masochism, 1924):

“Masochism would thus be the result of a turning round of the instinct upon the subject’s own self.”
„Masochismul ar fi astfel rezultatul întoarcerii instinctului asupra propriei persoane.”

Wilhelm Reich

Citat (Character Analysis, 1933):
“Masochism is a chronic surrender of the self to pain, humiliation and defeat."
„Masochismul este o capitulare cronică a sinelui în fața durerii, umilinței și înfrângerii.”

Reich introduce dimensiunea caracterială: masochismul ca structură de adaptare, nu simptom izolat.

Jessica Benjamin

(The Bonds of Love, 1988):

“Masochism represents an attempt to preserve connection at the cost of the self.”

„Masochismul reprezintă o încercare de a păstra legătura cu prețul sinelui.”

Benjamin mută masochismul din registrul pulsiunii în cel relațional-intersubiectiv. Aceasta este una dintre cele mai relevante formulări pentru masochismul contemporan.

Otto Kernberg

(Severe Personality Disorders, 1984):

“Masochistic patterns often function to stabilize object relations and ward off abandonment.”

„Modelele ma*****ste funcționează adesea pentru a stabiliza relațiile de obiect și a îndepărta amenințarea abandonului.”

Masochismul este descris ca mecanism de reglare relaționala, nu ca dorință de suferință.

Ce este specific masochismului contemporan

Masochismul contemporan apare frecvent în contexte de:

– atașament nesigur
– traumă relațională timpurie
– medii în care legătura a fost condiționată de conformare, tăcere sau sacrificiu

El se manifestă prin:

– suportarea relațiilor asimetrice
– tolerarea frustrării cronice
– amânarea propriei vieți „până când celălalt va fi bine”
– internalizarea vinei și responsabilității
– dificultatea de a părăsi relații sau situații distructive

Aceste manifestări nu sunt expresii ale dorinței de durere, ci ale fricii de pierdere a legăturii sau a identității relaționale.

Masochismul și trauma

În cadrele contemporane, masochismul este corelat cu trauma relațională prin următorul mecanism:

– durerea este mai tolerabilă decât ruptura
– suferința menține continuitatea
– sacrificiul de sine devine garanție a legăturii

Masochismul funcționează ca preț psihic plătit pentru apartenență.

Masochismul contemporan:

– nu este patologie în sine
– nu este perversiune
– nu este alegere conștientă
– nu este trăsătură de personalitate fixă

Este o organizare adaptativă care devine disfuncțională atunci când rămâne singura posibilitate de a fi în relație.

Masochismul contemporan este o formă de supraviețuire relațională în care sinele este sacrificat pentru menținerea legăturii, a sensului sau a ordinii interne.

El nu exprimă plăcerea durerii, ci frica de pierdere.
Această înțelegere permite integrarea masochismului în continuitate cu trauma, atașamentul și dinamica feminin–masculin traumatizat, fără moralizare, fără reducționism.

17/01/2026

Vindecarea în cuplu – pași clinici concreți

Vindecarea în cuplu nu presupune să echilibrezi comportamentelor, ci reorganizarea siguranței relaționale pentru ambii parteneri, simultan.

1. Identificarea poziției dominante, și nu a vinovatului

Primul pas este clarificarea pozițiilor active:

– cine funcționează predominant din apropiere anxioasă
– cine funcționează predominant din retragere defensivă

Această identificare este structurală, și nu morală. Se lucrează cu pozițiile,și nu cu persoanele.

2. Separarea fricii de relație

Fiecare partener este ghidat să poată formula intern:

– „ce anume trăiesc ca pericol”
– „ce pierdere anticipez dacă rămân în contact”

Femininul traumatizat identifică frica de pierdere a legăturii.
Masculinul traumatizat identifică frica de pierdere a autonomiei.

Până când frica nu este numită, relația rămâne un câmp de reacție.

3. Dezactivarea automatismului, și nu schimbarea celuilalt

Intervenția centrală nu este „fă altfel”, ci oprește reacția automată:

– femininul învață să stea cu anxietatea fără a se apropia compulsiv
– masculinul învață să stea cu tensiunea fără a se retrage

Schimbarea apare când fiecare își asumă propriul punct de lucru, nu când îl cere de la celălalt.

4. Construirea toleranței la diferență

Cuplul se stabilizează când ambii pot tolera simultan:

– apropiere fără fuziune
– distanță fără abandon

Aceasta este o capacitate de reglare(și nu o abilitate cognitivă).

5. Mutarea relației din supraviețuire în alegere

Un cuplu vindecabil este unul în care:

– apropierea este aleasă,(nu cerută)
– distanța este negociată, (nu impusă)

În acest punct, dinamica traumatică își pierde funcția.

Vindecarea în grup / constelații

Lucrul în grup permite vizualizarea și externalizarea structurii, fără a o personaliza excesiv.

1. Câmpul scoate la suprafață organizarea(nu povestea)

În grup, pozițiile de feminin traumatizat și masculin traumatizat apar rapid ca:

– mișcare de apropiere
– mișcare de retragere

Acestea sunt observate fenomenologic, fără explicații psihologizante.
2. Reprezentarea pozițiilor reduce identificarea

Când pozițiile sunt reprezentate de alți membri ai grupului:

– persoana nu mai este confuzionată cu reacția sa
– apare spațiu între sine și mecanism

Aceasta este una dintre forțele majore ale lucrului sistemic, așa cm a fost formulat inițial în constelațiile familiale de către Bert Hellinger.

3. Intervenția minimă și oprirea mișcării automate

Facilitarea eficientă presupune:

– oprirea apropierii forțate
– oprirea retragerii defensive
– menținerea câmpului suficient de stabil pentru ca frica să fie simțită, nu ,,acționată"

Vindecarea apare prin a rămâne, nu prin a ,,rezolva."

4. Recunoașterea fricii centrale, nu rezolvarea ei

Momentul transformator este acela în care poziția poate fi formulată simplu:

– „când te apropii, simt că dispar”
– „când te retragi, simt că nu exist”

Aceste formulări nu sunt negocieri, ci adevăruri fenomenologice.

5. Integrarea poziției a treia

În grup, apare adesea o a treia poziție:

– prezența care poate conține simultan apropierea și distanța

Aceasta este o experiență de reglare profund, care apoi poate fi internalizată.

Concluzie clinică

Vindecarea, fie în cuplu, fie în grup, nu constă în armonizare sau compatibilizare, ci în:

– dezactivarea fricii primare
– oprirea reacției automate
– crearea unui spațiu suficient de sigur pentru diferență

Când legătura nu mai amenință autonomia și autonomia nu mai amenință legătura, dinamica traumatică își pierde funcția.

17/01/2026

Trauma ca mecanism general – delimitare teoretică

În literatura clinică contemporană, trauma este definită ca un proces neuro-psiho-relațional care apare atunci când o persoană este expusă unei amenințări copleșitoare ce depășește capacitatea de reglaj și integrare a experienței.

Autorii de referință descriu trauma ca fenomen general, independent de gen, s*x sau roluri identitare.

Judith Herman

(Trauma and Recovery, 1992):

“Psychological trauma is an affliction of the powerless. It renders the victim helpless by overwhelming the normal systems of care that give people a sense of control, connection, and meaning.”

„Trauma psihologică este o afecțiune a lipsei de putere. Ea îl face pe cel traumatizat neajutorat prin copleșirea sistemelor normale de îngrijire care oferă oamenilor un sentiment de control, conexiune și sens.”

Delimitare:
Herman definește trauma prin pierderea controlului, a legăturii și a sensului, fără nicio diferențiere de gen.

Bessel van der Kolk

(The Body Keeps the Score, 2014):

“Trauma is not the story of something that happened back then; it is the current imprint of that pain, horror, and fear living inside people.”

„Trauma nu este povestea a ceva ce s-a întâmplat atunci; este amprenta actuală a acelei dureri, groaze și frici care trăiesc în interiorul oamenilor.”

Delimitare:
Van der Kolk descrie trauma ca organizare prezentă a experienței, nu ca eveniment trecut și nu ca structură dependentă de gen.

Allan Schore
(Affect Regulation and the Repair of the Self, 2003):

“Relational trauma is embedded in the right brain and affects the development of the self through disruptions in affect regulation.”

„Trauma relațională este încorporată în emisfera dreaptă a creierului și afectează dezvoltarea sinelui prin perturbări ale reglajului afectiv.”

Delimitare:
Schore localizează trauma la nivel de reglaj neuro-afectiv, nu la nivel de identitate sau rol social.

Jessica Benjamin

(The Bonds of Love, 1988):

“Trauma disrupts the capacity for mutual recognition, replacing it with relations of domination and submission.”

„Trauma perturbă capacitatea de recunoaștere mutuală, înlocuind-o cu relații de dominație și supunere.”

Delimitare:
Benjamin descrie trauma ca ruptură a recunoașterii relaționale, nu ca expresie a unui gen anume.

Concluzie teoretică

În aceste formulări fundamentale:

– trauma este definită ca pierdere a siguranței, a continuității sinelui și a capacității de reglaj
– mecanismele traumatice sunt neutre din punct de vedere al genului
– diferențele observabile ulterior apar la nivelul organizării relaționale și defensive, nu la nivelul traumei în sine

Această delimitare permite utilizarea termenilor „feminin traumatizat” și „masculin traumatizat” exclusiv ca descrieri clinice ale modului de organizare a supraviețuirii relaționale, nu ca tipuri de traumă distincte.

Address

Paris Nr. 2
Arad

Opening Hours

Monday 09:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 12:00

Telephone

+40724541600

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Dr. Natalia Alina Topor - psihoterapeut posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Dr. Natalia Alina Topor - psihoterapeut:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram