09/11/2025
Narcisicul ascuns, cel care transformă iubirea în circ.
La început, pare blând, atent, plin de înțelegere.
Pare omul care te ascultă, care te sprijină, care te face să simți că, în sfârșit, ai găsit pe cineva care te vede. Face asta, însă, cu un scop, să te cucerească. Când reușește, masca începe să cadă încet, dar sigur. În spatele zâmbetului atent se ascunde controlul, în spatele grijii apare posesivitatea, în spatele iubirii se ivește teama de a nu pierde puterea asupra ta.
Așa apare jocul: manipularea subtilă, vinovăția impusă, cuvintele care rănesc, dar sunt ambalate frumos.
Te face să crezi că ești prea sensibilă, prea rea sau prea distantă. Fricile, frustrările și defectele lui le proiectează asupra ta.
Tu îl iubești, de aceea cuvintele lui cântăresc mult pentru tine și îți poate răsturna realitatea până când ajungi să te întrebi: „Oare chiar eu sunt problema?”
El, clovnul maestru, stă în mijlocul scenei și face tot circul, pozând în victimă, în cel care a dat totul și n-a primit nimic. Asta le spune și oamenilor din jur care, deseori, îl cred pentru ca poate fi foarte convingător când vrea să obțină validare socială.
E un joc constant între apropiere și respingere, între „te iubesc” și „nu meriți nimic”. Nu e iubire. E control mascat în atenție.
În clipa în care alegi să te întorci cu spatele, spectacolul se termină. Narcisistul fără public nu mai are putere.
