09/11/2024
Construim case uriașe, cu piscine luxoase, în care ajungem doar seara târziu. Și, chiar și atunci, dormim într-un singur dormitor, pe o singură jumătate de pat. Restul? Doar spațiu gol, mobilat cu vise nefolosite.
Ne umplem dulapurile cu zeci de haine și perechi de pantofi, dar purtăm doar câteva dintre ele. Pentru restul, construim dressing-uri imense, ca niște temple dedicate excesului.
Mergem la supermarket și umplem coșurile cu munți de mâncare. Îndesăm totul în frigiderele noastre pline ochi, doar pentru ca, la final, să aruncăm cea mai mare parte din ea. Mâncarea devine risipă, iar risipa devine obișnuință.
Ne cumpărăm mașini scumpe și puternice. Nu pentru viteză sau libertate, ci pentru a sta blocați în trafic, aliniați regulamentar bară la bară, ca niște rățuște pe bulevardele aglomerate ale orașului.
Pentru toate acestea muncim din zori până-n noapte. Ne sacrificăm timpul și energia. Ne neglijăm părinții, partenerii de viață, copiii și prietenii. Îi lăsăm pe toți în urmă pentru a alerga după lucruri care ne promit fericirea… dar nu o aduc niciodată.
Orgoliul nostru de a fi „cei mai cei” și dorința acută de „a avea” ne împing să spunem cu mândrie: „Eu am!”. Dar ce avem cu adevărat? Facturi nesfârșite, rate care ne sufocă și leasing-uri care ne țin captivi.
Și totuși, credem că le cumpărăm cu bani. Nimic mai fals! Le plătim cu timp. Le cumpărăm cu bucăți din viața noastră – acea viață pe care o lăsăm să treacă pe lângă noi fără să o trăim cu adevărat.
Oare merită?
Când ai făcut ultima dată ceva care te-a făcut să simți că trăiești? Când ai râs din toată inima alături de cei dragi fără să te gândești la ce urmează să plătești luna viitoare? Când ai fost prezent în momentul tău fără să fii copleșit de griji?
Este timpul să ne întrebăm: Ce preț are viața noastră? Și mai ales: Ce suntem dispuși să dăm în schimbul ei?
