10/04/2026
Stau și mă gândesc, plină de nostalgie, cât de repede trece viața…
Privesc oamenii din jur și îmi dau seama că trăim într-o continuă mișcare.
Fiecare aleargă, fiecare caută, fiecare se grăbește…
Alergăm după cumpărături, după pregătiri, după lucruri care par importante pentru o zi de sărbătoare…
și ajungem istoviți tocmai când ar trebui să fim plini de lumină.
Uităm să ne oprim.
Uităm să simțim.
Uităm să fim…
Duminica ar trebui să fie despre liniște, despre suflet, despre bucuria Învierii…
despre acea lumină care nu vine din exterior, ci din interior.
Să ne oprim o clipă…
să ne întoarcem spre noi…
și să ne amintim că avem un Dumnezeu viu, care veghează mereu asupra noastră.
Nu ziua este sfântă fără noi…
ci noi devenim lumină prin ceea ce purtăm în inimă. R&J