https://www.facebook.com/103908374814921/

Zambeste,gandeste pozitiv cu Rica, Avrig (2026)

26/02/2026

Când înțelegi iubirea părinților

Când ești copil, vezi doar regula.
Nu vezi frica din spatele ei.
Vezi doar tonul ridicat.
Nu auzi tremurul din inimă.

Te superi. Spui că sunt prea stricți.
Că nu te înțeleg.
Că exagerează.

Nu vezi nopțile lor nedormite.
Nu vezi rugăciunile spuse în șoaptă pentru drumul tău.
Nu vezi cm ar lua asupra lor orice durere doar ca tu să fii bine.

Părinții nu iubesc perfect.
Dar iubesc total.

Și apoi crești.

Și începi să înțelegi că limitele lor au fost gardul care te-a protejat.
Că „nu”-urile lor au fost lecții.
Că frica lor nu era control… era grijă.

Și într-o zi îți auzi mama în propriile tale cuvinte.
Îți vezi tatăl în deciziile tale.
Și îți dai seama că tot ce te-au învățat trăiește acum în tine.

Atunci nu te mai revolți.
Atunci îți vine să îi îmbrățișezi.
Să le spui că ai înțeles.
Să le mulțumești pentru fiecare interdicție care te-a protejat.

Pentru că iubirea părinților nu este întotdeauna dulce.
Dar este întotdeauna adevărată.

Iar când devii părinte…
abia atunci înțelegi cât de adâncă este.

Iar dacă părinții tăi sunt încă lângă tine, prețuiește-i.
Dacă nu mai sunt, poartă-i în felul în care iubești.

Pentru că iubirea lor nu pleacă niciodată cu adevărat.
Ea rămâne în gesturile tale, în grija ta, în felul în care îți crești copiii și în binele pe care îl faci.

Și poate cel mai frumos „mulțumesc” este să trăiești frumos, așa cm te-au învățat. R&J

24/02/2026

Caracterul nu se vede doar în ce spui, ci în ce permiți

Două ziceri m-au răscolit !

Solomon spune:
„Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, iar mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.”

Iar Victor Hugo adaugă:
„Nu-mi spune ceea ce alții au bârfit despre mine, spune-mi de ce s-au simțit confortabili să o facă în prezența ta.”

Adevărul doare pentru că mută accentul.
Nu doar cel care vorbește poartă responsabilitatea.
Ci și cel care ascultă.

Bârfa nu supraviețuiește fără complicitate.
Ea creează o apropiere rapidă, dar falsă — un „noi” construit împotriva unui „el”.
O intimitate ieftină, fără vulnerabilitate reală.

De aceea, unde există multă bârfă, există adesea multă singurătate emoțională.

Există o responsabilitate tăcută a ascultătorului.
Cel care nu întrerupe, aprobă.
Cel care zâmbește discret, validează.
Cel care tace, permite.

Oamenii ne tratează la nivelul limitelor pe care le transmitem.
Dacă în prezența ta nu se bârfește, nu este pentru că lumea a devenit mai bună
ci pentru că prezența ta impune respect.

Uneori, cea mai clară mărturie despre caracterul nostru nu este ce spunem,
ci ce nu îndrăznesc alții să spună lângă noi.

Va urma: De ce ne place, totuși, bârfa?

18/02/2026

Putem scăpa de bârfă? Da.
O lume fără bârfă începe cu o singură ureche care refuză să asculte.

Uneori, o singură propoziție poate opri totul:
„Prefer să vorbim direct cu persoana respectivă.”
sau
„Nu mă simt confortabil să discutăm asta fără el/ea de față.”

Nu putem opri toată răutatea din lume.
Dar putem opri răutatea care caută adăpost în noi.

Putem deveni acel om lângă care nu se murdăresc nume,
nu se distrug reputații,
nu se rostesc cuvinte care nu pot fi spuse și în fața celui vizat.

Asta nu înseamnă doar etică socială.
Înseamnă frumusețe spirituală.

Pentru că adevărata noblețe nu înseamnă doar să vorbești frumos despre cei prezenți,
ci să-i protejezi pe cei absenți.

Când ți se servește o bârfă, întreabă-te:
– Cu ce mă ajută ce aud?
– Zidește sau dărâmă în mine?
– Dacă ar fi despre mine, mi-ar plăcea ca cineva să accepte să fiu murdărit?
– De ce sunt curios de răul din viața altuia?

Dar dincolo de toate, rămâne întrebarea esențială:
Ce spun conversațiile altora despre caracterul meu?
De ce se simt oamenii liberi să distrugă pe alții cu complicitatea mea?

Conversațiile noastre vorbesc despre tipul de oameni pe care îi acceptăm în viața noastră.
Și, mai ales, descriu fidel inima noastră.

Ziua în care decidem să fim locul unde bârfa nu mai găsește casă
este ziua în care adevărul, frumosul și iubirea au mai cucerit un om:
pe noi.
R&J

17/02/2026

Uneori obosim nu pentru că muncim mult…
ci pentru că încercăm să controlăm tot.

Să controlăm ce spun alții.
Ce fac alții.
Ce va fi mâine.
Ce cred oamenii despre noi.

Dar adevărul este simplu:
nu putem controla tot.

Și cu cât ne luptăm mai tare cu lucrurile care nu depind de noi,
cu atât sufletul și corpul rămân în tensiune.

Acceptarea nu înseamnă că renunți.
Înseamnă că înțelegi.

Înseamnă că alegi să îți păstrezi energia
pentru ce poți schimba:
atitudinea ta,
răspunsul tău,
alegerile tale.

Controlul pare siguranță.
Dar liniștea adevărată vine când spui:
„Fac tot ce ține de mine… iar restul îl las.”

Și atunci, încet,
respirația devine mai ușoară.
Mintea se liniștește.
Inima se așază.

Acolo începe echilibrul.
Acolo începe zâmbetul din interior.
R&J

14/02/2026

Ziua Îndrăgostiților – mai presus de orice

Într-o lume în care alergăm după bani, după reușite, după validare…
uităm uneori ce este cu adevărat important.

Casele se pot construi.
Cariera se poate ridica.
Visurile se pot atinge.

Dar dacă nu există iubire…
totul rămâne gol.

Mai presus de orice pe acest pământ este iubirea.
Nu orgoliul.
Nu mândria.
Nu competiția.

Iubirea este cea care ține oamenii împreună când viața îi încearcă.
Este cea care vindecă.
Este cea care dă sens.

Și poate că nu toți spun zilnic ce simt.
Poate că rutina, oboseala, grijile apasă.

Dar iubirea nu trăiește din presupuneri.
Nu trăiește din „știi tu…”.
Și cu atât mai puțin din recele:
„Dacă se schimbă ceva, te anunț.”

Iubirea are nevoie să fie rostită.
Confirmată.
Întărită.

Dacă măcar o dată pe an ne oprim
și ne privim jumătatea cu recunoștință…
dacă măcar o dată pe an spunem clar și simplu:
„Te iubesc. Îți mulțumesc că ești lângă mine.”
atunci această zi își împlinește rostul.

Nu lăsa tăcerea să spună în locul tău ceea ce inima încă simte.
Nu lăsa obișnuința să înlocuiască tandrețea.

Întoarce-te spre omul tău.
Spune-i.
Astăzi.

Pentru că, la final, nu luăm cu noi nimic din ce am avut.
Doar ceea ce am iubit.
Și felul în care am iubit.

Căci toate trec…
dar iubirea rămâne.

R&J 🤍

10/02/2026

Primăvara nu începe când se topește zăpada.
Primăvara începe când cineva are curajul să iasă la lumină.

Ghiocelul nu întreabă dacă e momentul potrivit.
Nu negociază cu frigul, nu se teme de zăpadă.
Își scoate capul din pământ înghețat
și se arată lumii așa cm este:
alb, curat, fragil la vedere, dar plin de viață.

În timp ce totul pare mort în jur,
el trăiește.
În timp ce iarna încă apasă,
el crește.

Ghiocelul ne învață că puterea adevărată
nu stă în duritate,
ci în perseverența tăcută.
Că nu trebuie să aștepți condiții ideale
ca să fii tu însuți.
Că poți rămâne curat
chiar și într-o lume rece.

Așa ar trebui să fim și noi, oamenii.
Să nu ne ascundem când viața ne îngheață pașii.
Să ieșim la suprafață chiar și cu teamă.
Să alegem lumina, chiar dacă drumul doare.

Pentru că cine are curajul
să înflorească în frig,
va fi de neoprit
când va veni primăvara.R&J

04/02/2026

Calea inimii

Fiecare om are ritmul lui, firea, personalitatea și credința proprie.
Acolo sunt rădăcinile vieții sale.

Oamenii nu sunt conduși de educație sau de sfaturi, ci de rădăcinile dinlăuntrul lor.

Firea, obiceiurile, voința de a face bine sau rău sunt piatra de încercare a vieții, crucea pe care o avem de dus.

Lucrarea adevărată nu se face la suprafață, ci în adânc, în acel loc necunoscut care naște frica.

Din hăul propriei ființe ne vedem limpede orgoliul, vanitatea, dominația sau victimizarea, rădăcinile.

Doar de acolo ne putem îndrepta.
De acolo se naște iertarea adevărată.

Suferința ne duce în acest loc.
Poate fi ghid.
Poate fi profesor.

Am încercat să o accept.
Am încercat să o iubesc.
Pentru că ea mi-a luminat calea.

Iar dacă avem curajul să rămânem pe această cale,
chiar și rănile pot deveni izvoare,
iar întunericul – început de lumină. R&J🙏

02/02/2026

Orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține.” (Psalmii 39)

Viața, cu toate planurile și ambițiile ei, este o respirație trecătoare între două tăceri.
Nu suntem stăpânii timpului și nici proprietarii zilelor noastre.

Când înțelegem propria fragilitate, învățăm să trăim mai așezat, mai autentic, mai aproape de esență și de Dumnezeu.
Nu mai alergăm să avem dreptate, ci să fim în pace.
Nu ne mai construim identitatea pe ce avem, ci pe ce suntem.

Pentru că, în cele din urmă, nu contează cât de „bine ne-am ținut”,
ci cât de plini am fost de sens, de iubire și de Dumnezeu.R&J

01/02/2026

Durere de sciatică atât de intensă încât abia poți merge? Asta nu e "doar o durere musculară.

Când nervul sciatic se comprimă sau irită, corpul intră în modul de apărare. Simptome precum arsură, descărcări electrice, slăbiciune la nivelul piciorului, furnicături și pierderea stabilității la mers. Această inflamație nu numai că afectează nervul, ci modifică și mecanica șoldului, pelvisului și coloanei lombare.

Ceea ce mulți nu știu este că originea nu este mereu pe spate. Ar putea fi de la un disc intervertebral, mușchi piriform, dezechilibre musculare adânci sau aliniere posturală slabă susținută de ani de zile.

Acum partea cea mai importantă: soluția reală.

Sciatica nu se corectează doar prin odihnă prelungită sau medicamente. Recuperarea eficientă se realizează în trei pași cheie:

Mai întâi decomprima nervul prin reducerea presiunii lombare și pelvine cu poziții terapeutice și controlul inflamației.
În al doilea rând, restabilește mobilitatea șoldului și coloanei vertebrale pentru a îndepărta rigiditatea care ține nervul prins.
În al treilea rând, întărește miezul adânc și stabilizatoarele pelvis, astfel încât nervul să nu mai primească stres mecanic de fiecare dată când mergi sau stai jos.

Când corectezi biomecanica, durerea scade, funcția revine, iar nervul începe să-și revină cu adevărat.

Dacă te plimbi în durere, corpul tău nu cedează: cere corecție structurală, nu doar o ameliorare temporară. R&J

23/01/2026

Nu promite când ești fericit.
Fericirea îți deschide inima, dar îți slăbește măsura. Promite doar după ce trece euforia și rămâne claritatea.
Nu răspunde când ești nervos.
Nervii îți ascut limba, dar îți orbesc judecata. Un cuvânt spus la mânie poate răni mai adânc decât o lovitură.
Nu decide când ești trist.
Tristețea îți micșorează lumea și te face să crezi că ce e greu acum va fi greu mereu. Așteaptă să se așeze sufletul.
Așteaptă liniștea.
Emoțiile vin și pleacă, dar alegerile rămân. Nu reacționa ,alege.

Nu-ți lăsa viața scrisă de valuri.
Când ești fericit, mânia te poate păcăli; când ești nervos, fericirea poate exagera; când ești trist, speranța poate tăcea.
Așteaptă să se facă liniște în tine pentru că abia atunci nu reacționezi, ci alegi.
Iar omul înțelept nu se grăbește să spună sau să rupă… ci se grăbește doar să rămână om.

Când e liniște în tine, și drumul devine clar.R&J

22/01/2026

Știai că atunci când spui „Luni” sau „Joi”… de fapt rostești cerul?

Originea zilelor săptămânii nu este nici modernă, nici accidentală. Cu mii de ani în urmă, civilizațiile antice au observat că existau șapte corpuri cerești vizibile cu ochiul liber care păreau să se miște diferit față de stele: Soarele, Luna și cinci planete. Numărul șapte a devenit special și a început să fie folosit pentru a organiza timpul.

În Babilon, astronomii împărțeau timpul în cicluri de șapte zile, legând fiecare zi de una dintre aceste „stele”. Mai târziu, romanii au adoptat sistemul și l-au integrat în calendarul lor, atribuind fiecărei zile o divinitate asociată cu o planetă.

De aici vin multe nume pe care încă le folosim:
Luni – de la Lună
Marți – de la Marte
Miercuri – de la Mercur
Joi – de la Jupiter
Vineri – de la Venus

Iar în română, povestea are și un mic „twist” lăsat de istorie și credință:
Sâmbătă vine din Sabbath (nu de la Saturn),
Duminică vine din Ziua Domnului (nu direct de la Soare).

Odată cu extinderea Imperiului Roman, această organizare a săptămânii s-a răspândit în Europa. Creștinismul a păstrat structura celor șapte zile, dând o semnificație specială duminicii. În timp, modelul a ajuns în mare parte din lume.

Așa că, de fiecare dată când numim o zi a săptămânii, repetăm o tradiție născută din astronomia antică și păstrată mii de ani — o punte între viața noastră de zi cu zi și cerul de deasupra.

Tu ce zi simți că te reprezintă cel mai mult? 😊

13/01/2026

Pentru voi, cei care m-ați urmărit și mi-ați fost alături,
vă dăruiesc aceste versuri și această melodie.
Vă doresc un an senin, cu împliniri și bucurii.”

Zambeste,gandeste pozitiv cu Rica

26/02/2026

24/02/2026

18/02/2026

17/02/2026

14/02/2026

10/02/2026

04/02/2026

02/02/2026

01/02/2026

23/01/2026

22/01/2026

13/01/2026

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category