04/03/2026
🗓️ 4 martie, Ziua Obezității.
Cifre, statistici, prevalență, incidență, consecințe și boli asociate, sfaturi și diete pentru slăbit……dar oare știm ce simte un pacient cu obezitate?
✍️ De această dată am ales să scriu ce văd dincolo de cifrele de pe cântar, să scriu despre emoții pe care pacienții cu obezitate le poartă zi de zi, ca un jurnal nescris în cabinetul de nutriție.
💬 „Mă numesc …….de fapt, numele meu contează mai puțin pentru cei din jur, pentru mulți dintre ei, sunt cel gras.
Dacă vrei cu adevărat să înțelegi ce înseamnă obezitatea, te rog, nu te mai uita la cifre, aș vrea să te uiți în schimb, prin ochii mei atunci când pășesc într-o cameră plină de oameni.
Tot ce mă înconjoară este proiectat pentru un standard în care eu pur și simplu nu încap, pentru că acolo unde tu vezi un restaurant nou și mâncare bună, eu văd un câmp de bătălie, au scaunele acelea cu brațe de fier care îmi vor zdrobi șoldurile sau sunt mesele atât de înghesuite încât va trebui să-mi cer scuze de zece ori până ajung la toaletă?
Te-ai întrebat vreodată cm e să alegi locul din autobuz nu după confort, ci după probabilitatea de a nu atinge umărul străinului de lângă tine, doar pentru a evita acea grimasă de nemulțumire pe care o cunosc atât de bine?
🛍️ Hainele nu sunt o formă de exprimare a personalității mele, ci un camuflaj necesar, o armură menită să ascundă ceea ce toată lumea oricum vede.
🪞 În oglindă, nu mă mai văd pe mine, cel care citește, cel care iubește, cel care muncește, văd doar un proiect neterminat, o greșeală pe care societatea vrea să o „repare” prin umilință.
⚖️ Obezitatea nu e doar despre greutatea de pe cântar, este despre greutatea spațiului pe care îl ocup și pe care simt că trebuie să-l justific în fiecare secundă prin scuze și zâmbete umile.
Există aceeași discuție că suntem „leneși” sau că „nu ne pasă”, dar realitatea este că mă gândesc la corpul meu de o mie de ori mai mult decât un om slab.
😞În fiecare dimineață, ziua mea începe cu aceeași problemă, mă trezesc obosit, ca după un maraton, cu picioarele care mă dor înainte să cobor din pat.
La prânz, fiecare coleg se uită ce mănânc, pentru că dacă aleg o salată, simt că joc un rol ieftin pentru a vă convinge că „încerc”, iar dacă aleg un burger, simt cm privirile voastre se transformă în săgeți care spun, “uite, vezi, de-aia arată așa”.
Iar seara, rămân doar eu și mâncarea, acel singur prieten care nu mă judecă, dar și singurul care mă ține prizonier.
🏥 Am fost la medic, pentru că teoretic doctorul este salvatorul meu, dar practic este locul unde mă simt cel mai invizibil.
Indiferent că mă duc pentru o durere în gât sau o entorsă, răspunsul vine mereu ca un verdict: „Trebuie să slăbiți”.
😔 Știu și eu asta, știe fiecare celulă a corpului meu, dar când boala mea este vizibilă de la ușă, restul simptomelor mele par să se evapore sub straturile de grăsime.
Pentru sistemul de sănătate am încetat demult să mai fiu un om de vindecat, am devenit o statistică de evitat.
🏃♂️ Povestea mea nu este despre milioane de oameni care suferă de obezitate, este despre mine și dorința de a mă juca cu copiii în parc fără să mă sufoc, despre dorința de a merge la un interviu și de a fi evaluat pentru mintea mea, nu pentru mărimea hainei.
Mi-e dor să fiu întrebat „Ce mai faci?”, nu „Câte kilograme ai mai dat jos?”, pentru că sufletul meu a rămas la aceeași greutate, indiferent de ce spune acul cântarului.
🚫 Nu sunt o cifră într-o statistică globală și nici un avertisment pe un pliant medical.
Sunt un om!
Priviți-mă în ochi, pentru că acolo, greutatea nu există!”
📌📌📌📌Ce vreau să spun prin această postare?
✅Indiferent de metoda pe care un om o alege pentru a-și recâștiga sănătatea , indiferent că decide să meargă zilnic la sală, că apelează la expertiza unui nutriționist, că alege ajutorul medicamentelor sau o intervenție de chirurgie bariatrică , să nu uităm că în spate este o decizie, un suflet și o povară pe care o duce singur.
🚫 Nu există „calea ușoară” atunci când te lupți cu obezitatea, există doar alegeri asumate cu speranța de a trăi mai bine.
❤️ Înainte de a judeca metoda, priviți efortul.
Înainte de a critica alegerea, recunoașteți lupta.
Obezitatea este o boală complexă, nu o probă de voință pentru spectatori.
Susțineți omul, nu criticați drumul!
Dietetician,
Alina Tănăsache