23/01/2026
✅Aș începe această postare adresată chiar către Ministerul Sănătăţii - România!!!
🎯Ar fi interesant de văzut, dacă mâine s-ar introduce în România o reducere de 10% la contribuția CASS pentru cineva care are analizele în parametri, un IMC normoponderal, nu fumează sau consumă alcool, câți oameni credeți că s-ar mobiliza cu adevărat?
De ce cardul de sănătate nu poate deveni un criteriu de achiziție pentru țigări sau alcool și corelat cu starea de sănătate ulterior?
🎯De ceva timp tot auzim despre faptul că nu sunt în bani în sistemul de sănătate ( și nu numai), dar întrebarea corectă este , suntem cu toții corecți atunci când cerem drepturi?
Prin anul 3 de facultate am avut un curs în care am avut de făcut un proiect privind implementarea unor politici de sănătate și atunci am citit despre obezitate la nivel mondial , ca implicare legislativă.
🆘Japonia este exemplul suprem de „așa se face” atunci când statul decide să nu mai stea deoparte. În timp ce restul lumii se luptă cu epidemia de obezitate, Japonia a rămas una dintre țările cu cea mai mică rată a obezității din rândul națiunilor dezvoltate (aprox. 4%).
🆘Secretul lor?
Nu se bazează doar pe voința individului, ci pe un sistem de legi și presiune socială numit Legea Metabo.
Legea Metabo (2008) aduce ca și concept măsurarea taliei , iar aceasta este obligatorie anual.
În Japonia, dacă ai între 40 și 74 de ani, statul te obligă prin lege să îți măsori anual circumferința taliei în cadrul controlului medical oferit de angajator.
Talia nu trebuie să depășească 85 cm la femei și 94 cm la bărbați.
Dacă depășești limita, nu primești nicio amendă, dar ești obligat să participi la sesiuni de consiliere nutrițională și cursuri de monitorizare a greutății timp de 3-6 luni.
⁉️De fapt întrebarea este cine plătește?
În Japonia este vorba de conștientizarea și responsabilitatea colectivă , iar aici intervine partea care răspunde întrebării despre asigurări. Dacă angajații unei companii nu își ating obiectivele de reducere a greutății, compania și primăria sunt amendate.
Ele trebuie să plătească contribuții mult mai mari la sistemul național de sănătate pentru persoanele în vârstă. Acest lucru creează o presiune financiară enormă pentru companii să ofere săli de sport, pauze de mișcare și mâncare sănătoasă la cantină.
✅Dar cel mai mult mi-a plăcut abordarea și programul„Shoku-iku” , adică educația alimentară de la vârste fragede.
Japonezii au înțeles că problema se rezolvă de la rădăcină.
Legea Shoku-iku obligă școlile să:
➡️Învețe copiii să citească etichetele nutriționale.
➡️Explice originea alimentelor și cm afectează ele corpul.
➡️Prânzul școlar este privit ca o oră de curs și copiii servesc mâncarea, fac curat și învață despre nutriție în timp ce mănâncă .
➡️Să vă spun ca nu există automate de sucuri în școli, așa cm există în SUA?
⚠️Concluzia acestui contrast este și despre ce facem noi pentru statul în care trăim , nu doar statul pentru noi.
🆘În timp ce Japonia tratează sănătatea metabolică ca pe o infrastructură națională, restul lumii o tratează ca pe un accesoriu personal.
Rezultatele se văd cu ochiul liber în cifre, o speranță de viață record și cheltuieli mult mai mici per capita pentru bolile asociate stilului de viață.
⚠️Și atunci rămâne o singură întrebare: de ce nu aplicăm și noi acest lucru, o țară cu una dintre cele mai mari rate de obezitate infantilă din Europa?
https://data.worldobesity.org/
Dietetician,
Alina Tănăsache