07/08/2025
🔹Ana are 42 de ani și 119 kilograme. Are și un zâmbet frumos, dar îl arată tot mai rar. Când merge pe stradă, simte privirile oamenilor ,unele curioase, altele critice, dar aproape niciuna nu pare să vadă cine este ea cu adevărat.
🔹În documentele medicale , scrie negru pe alb și o încadrează ca o femeie cu obezitate de gradul 2. În realitate, este o femeie care poartă în spate un rucsac invizibil, plin de ani de abandon, durere și tăceri.
🔹Este adoptată de la vârsta de 3 ani. Nu își amintește foarte multe din mica copilărie, dar trăiește cu o întrebare nerostită: „De ce nu m-au vrut?”
Noul cămin i-a oferit siguranță materială, dar nu și emoțională. Încă de mică, mâncarea devenea un refugiu. La început, biscuiții ascunși sub pernă, apoi , porțiile duble luate pe furiș. Nu mănânca de foame, ci de frică. De dor. De nevoia de a simți ceva cald în interior.
🔹Anii au trecut și Ana s-a căsătorit și, pentru o vreme, a crezut că și-a găsit locul. Avea 113 kg în rochia de mireasă. Dar după două pierderi de sarcină și o relație care se răcește treptat, căsnicia se destramă.
Un alt abandon, o altă rană.
Și, din nou, singurul lucru constant și disponibil: mâncarea.
🔹Foamea Anei nu este una fizică. Este o foame emoțională, adâncă, greu de stăpânit. Mănâncă atunci când se simte singură, neiubită, copleșită. Mănâncă în tăcere, apoi plânge în aceeași tăcere. Și o ia de la capăt, cu și mai multă vinovăție.
🔹Ani la rând a trăit prinsă într-un cerc vicios cu diete stricte, renunțări forțate, recăderi și autoînvinovățire. Nimic nu pare să funcționeze, până într-o zi, când o simplă vizită la medicul de familie s-a transformat într-o recomandare: să lucreze cu o echipă formată din psiholog și dietetician, care abordează omul, nu doar greutatea lui.
Și da, nu a primit bilet de trimitere, pentru că aceste două servicii conexe actului medical nu sunt decontate de CAS.
Ana a plecat de acolo sceptică.
✅Psihologul a fost prima persoană care a întreabat-o: „Cum ai ajuns aici?” și a așteptat un răspuns cu răbdare și empatie.
Începe un proces dureros, dar necesar. Lucrează împreună la relația Anei cu ea însăși , la fricile neexprimate, la rănile copilăriei, la rușinea tăcută și la convingerea că nu merită să fie iubită.
✅În același timp, dieteticianul nu îi oferă o „dietă”. Îi propune un plan de nutriție adaptat vieții reale. O învață cm funcționează corpul ei, ce este foamea reală, ce este sațietatea. Discută despre obiceiuri, despre ritualuri alimentare, despre cm poate face pași mici, blânzi, fără presiune.
✅Povestea Anei nu este o excepție. Este povestea a mii de oameni care trăiesc în tăcere cu o greutate ce nu se vede doar pe cântar, ci se simte în suflet.
Obezitatea nu este un eșec personal, ci, de multe ori, un mecanism de supraviețuire într-o lume care a rănit, a abandonat sau a ignorat.
✅De aceea, susținerea unei echipe formate din psiholog și dietetician este esențială. Pentru că omul este mai mult decât un corp. Este o rețea de emoții, un univers care trebuie înțeles, nu controlat. Nu poți construi o schimbare autentică fără să afli de ce mănâncă omul așa cm o face.
✳️Dincolo de orice dietă sau plan alimentar, cel mai important tratament este umanitatea.
Adevărata vindecare începe când cineva te vede.
✅Te ascultă.
✅Și nu te judecă.
Dietetician,
Alina Tănăsache