Cabinet Psihologic Casuta Magica

11/03/2026

Anxietatea la copii este ca o umbră. Nu o poți auzi, dar îi poți vedea conturul în tot ce atinge.

Copiii nu spun „mi-e teamă”. Ei spun că îi doare burta. Umbra le șoptește povești despre un pericol nevăzut, iar corpul lor ascultă, transformând frica într-o durere reală. Medicul caută o cauză, dar umbra nu lasă urme fizice.

La petreceri, umbra se lungește și devine un zid invizibil între copil și ceilalți. Cel mic se lipește de tine, singurul loc unde lumina încă pătrunde. Acasă, în siguranță, umbra se retrage, iar copilul redevine el însuși, plin de viață și râsete.

Când renunță la fotbalul pe care îl iubea, nu e un moft. E umbra care a acoperit bucuria jocului cu frica de a greși, de a nu fi suficient de bun. Copilul nu are cuvinte pentru asta; el spune doar „nu mai vreau”.

Acestea sunt semnalele pe care le trimite un suflet copleșit. Anxietatea nu vorbește limba adultă a grijilor, ci se manifestă prin comportamente care par capricii, prin dureri misterioase și prin retrageri bruște din lume.

Ce face diferența? Lumina pe care o aduci tu, ca părinte.

Dacă îl lași acasă, îi spui umbrei că are dreptate: lumea de afară este periculoasă și evitarea este singura soluție. Data viitoare, umbra va fi și mai mare.
Dacă îi spui „nu ai nimic”, îi transmiți că ceea ce simte nu contează, că umbra lui este doar o închipuire.

Dar dacă te așezi lângă el și îi spui: „Văd că ceva te apasă. Poate te temi de ce se va întâmpla acolo?”, tu aprinzi o lumină. Îl ajuți să vadă că umbra nu este un monstru, ci doar o parte din el care are nevoie de ajutor. Însoțindu-l cu blândețe spre situația dificilă, îi arăți că poate păși prin umbră și că, de partea cealaltă, soarele încă strălucește.

Ca Andrei, băiatul de 9 ani, a cărui umbră era teama de a greși la ora de sport. El nu a spus niciodată asta. A spus doar că îl doare piciorul. Când a primit unelte pentru a înțelege și a înfrunta această frică, umbra s-a retras. Nu pentru că „a trecut de la sine”, ci pentru că a învățat cm să fie mai puternic decât ea.

Rolul tău nu este să alungi toate umbrele. Este să fii o sursă de lumină, să observi când se aștern și să ceri ajutor pentru a-i oferi copilului tău propria lanternă. Asta este deja imens. 💙 #

19/02/2026

𝐑𝐢𝐯𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐞𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆
La această vârstă, rivalitatea poartă masca unor comportamente răutăcioase. Forme subtile cm ar fi ironiile, sarcasmul, excluderea din grup, bârfe, competiție pentru validare, comparații legate de corp, note, popularitate.

Fetele se compară. Cine arată mai bine Cine e mai populară? Cine primește mai multă atenție?

De cele mai multe ori, ascunde nesiguranță, teama de a fi exclusă, stimă de sine fragilă, dorința puternică de apartenență. Comparația constantă amplificată de social media, accentuează rivalitatea. În această etapă, identitatea este în construcție. Iar când încă nu știi bine cine ești, e ușor să te definești prin comparație cu altcineva.

Obișnuim să ne învățăm fetele să fie drăguțe. Dar hai să le învățăm cm să-și gestioneze emoții ca invidia, rușinea, teama. Cum să-și construiască o stimă de sine independentă de comparații și cm să transforme competiția în inspirație. Rivalitatea scade atunci când identitatea devine mai solidă. Când o fată știe cine este, nu mai simte că altă fată îi amenință valoarea.

Dacă ești părinte de adolescentă, nu minimaliza conflictele dintre fete. Ele pot afecta profund încrederea în sine. Ascultă, validează emoțiile și ajut-o să înțeleagă ce simte.

Și dacă-i suntem alături poate învață că solidaritatea între fete e mai valoroasă decât concurența.

06/02/2026

💬 Ce ne spun copiii atunci când sunt cu adevărat ascultați

Când le oferim copiilor spațiu să vorbească – prin joc, desen sau simple cartonașe – ei nu cer lucruri mari. Cer lucruri esențiale.

Mulți copii își doresc să audă mai des de la părinți că sunt buni, valoroși și iubiți, exact așa cm sunt. Nu pentru rezultate, nu pentru note, nu pentru „cumințenie”. Ci pentru cine sunt. ❤️
Lipsa acestor cuvinte lasă în timp îndoială și nesiguranță, chiar dacă adulții nu își dau seama.

Un alt mesaj care apare des este legat de atmosfera din familie. Copiii simt tensiunea mult mai puternic decât credem. Certurile, tonul ridicat, conflictele nerezolvate îi afectează, chiar dacă nu spun nimic.

Copiii nu cer părinți perfecți.
Cer liniște, siguranță și prezență.
Cer să fie ascultați, nu corectați în permanență.

Uneori, cel mai important lucru pe care îl poate face un părinte este să se oprească, să privească copilul și să spună:
✨ „Te aud. Contezi. Sunt aici.”

19/01/2026

Termenul de „ ” este utilizat de specialiști începând cu 2026 pentru a descrie un set de deficite cognitive severe cauzate de utilizarea excesivă a tehnologiei în perioadele critice de dezvoltare a creierului.
Deși nu este o diagnoză medicală oficială, cercetările indică riscuri majore pentru sănătatea mintală și structura cerebrală a copiilor.

Principalele riscuri identificate
(Date 2025-2026)
👇👇👇👇👇👇👇👇
Afectarea structurii cerebrale:
👉 Utilizarea problematică a este asociată cu reducerea volumului în regiuni cheie pentru reglarea emoțională și cognitivă, cm ar fi nucleul caudat.

Deficite de funcție executivă:
👉Expunerea timpurie la ecrane poate reduce capacitatea de control inhibator, atenția susținută și memoria de lucru.

Riscuri pe termen lung:
👉 Se estimează că expunerea excesivă în copilărie ar putea crește de 4 până la 6 ori ratele de tip la maturitate (prognoze pentru perioada 2060-2100) din cauza .

Izolare socială și retragere:
👉 este legată de fenomenul de „ ” ( ), afectând capacitatea de a recunoaște expresii faciale și de a dezvolta empatie cognitivă.

Semne de alarmă la copii
👉 și la .

Întârzieri în dezvoltarea limbajului, în special la copiii foarte mici expuși la ecrane peste 2-3 ore pe zi.

Dificultăți de concentrare și scăderea performanțelor școlare.

Simptome de anxietate și depresie, corelate cu utilizarea rețelelor sociale.

Recomandări actuale (2026)

Pentru a minimaliza aceste riscuri, experții de la și Reginamaria.ro recomandă:

🔴Stabilirea de limite clare: Interzicerea dispozitivelor sub vârsta de 2 ani și limitarea strictă sub 13 ani.
🔴Pauze digitale: Încurajarea interacțiunilor reale și a activităților senzoriale (jocuri fizice, lectură).
🔴Monitorizarea conținutului: Calitatea timpului petrecut online este la fel de importantă ca durata.

13/01/2026

25/12/2025

14/08/2025

Comportamente care pot interfera cu activitatea de terapie în cazul persoanelor care suferă un

După un AVC pot apare modificări de comportament care pot influența eficiența terapiei logopedice, nu doar prin impactul asupra limbajului, ci și asupra motivației, atenției și interacțiunii cu terapeutul.

Iată cele mai frecvente tipuri de alterări comportamentale și modul în care pot afecta logopedia:

🪃1. Tulburări emoționale

Depresie post-AVC – scade motivația și implicarea în exerciții, poate ajunge pana la refuzarea participării

Anxietate – duce la teamă de eșec, evitarea comunicării, evitarea exercitiilor dificile

Labilitate emoțională – trece rapid de la râs la plâns, ceea ce întrerupe fluxul terapiei

Impact asupra terapiei: Persoana poate abandona sarcinile înainte de finalizare, iar progresul este mai lent. Obiectivele stabilite trebuie să fie adaptate nivelului de lucru si de implicare

🏹2. Modificări de personalitate

Impulsivitate – întrerupe terapeutul, încearcă să finalizeze rapid sarcina fără a acorda atenție execuției

Apatia – lipsă de inițiativă, răspunsuri monosilabice, dezinteres

Agresivitate / iritabilitate – scade colaborarea, creează tensiune în ședință

Impact asupra terapiei: Necesită adaptarea tehnicilor și menținerea unui cadru calm, pozitiv și predictibil.

⚙️3. Tulburări cognitive asociate

Atenție scăzută / distractibilitate – persoana este distrasa ușor de la exercițiu

Tulburări de memorie – dificultăți în a reține instrucțiuni sau progrese anterioare

Tulburări executive – dificultăți în planificare, rezolvare de probleme și auto-monitorizare.

Impact asupra terapiei: Exercițiile logopedice trebuie fragmentate, cu repetiții frecvente și feedback imediat. Necesită tehnici mnemonice

🗜4. Tulburări de conștientizare:

Persoana nu își recunoaște dificultățile de limbaj sau de comunicare si poate refuza terapia considerând că nu are nevoie de exerciții.

Impact asupra terapiei: Este necesară implicarea familiei și folosirea unor tehnici motivaționale.

🔗5. Probleme de comportament social

Dezinhibiție – comentarii nepotrivite, dificultăți în respectarea regulilor conversației.

Izolare socială – evită comunicarea cu ceilalți, limitând oportunitățile de exersare.

Impact asupra terapiei: Terapia trebuie să includă simulări de situații reale și reglare comportamentală.

💡💡💡Recomandări pentru adaptarea terapiei logopedice în aceste cazuri:

Sesiuni mai scurte și mai frecvente, cu pauze planificate.

Exerciții cu grad de dificultate scăzut sau mediu la început, pentru a stimula starea de bine si succesul.

Activități interactive și plăcute pentru creșterea implicării.

Folosirea recompenselor și a feedback-ului pozitiv constant.

Implicarea familiei în exersarea între ședințe.

Integrarea elementelor de neuroreabilitare în paralel cu logopedia.

⚠️⚠️⚠️Colaborarea strânsă cu un psiholog este importantă pentru a asigura premisele necesare unei recuperări cât mai adecvate!!