
05/10/2025
Experimentul "Universul 25"
În anul 1968, etologul american John Calhoun a realizat unul dintre cele mai tulburătoare experimente din istoria ştiinţei comportamentale. L-a numit „Universul 25” – un model al unei societăţi ideale, unde şoarecii urmau să trăiască într-un adevărat paradis.
Calhoun a construit un spaţiu închis, conceput pentru 3.840 de rozătoare. În această „lume” exista totul: hrană nelimitată, apă proaspătă, temperatură constantă, siguranţă desăvârşită, curăţenie şi supraveghere medicală. Fără boli, fără prădători, fără competiţie pentru resurse.
Au fost introduse patru perechi de şoareci.
La început, totul evolua impecabil: populaţia creştea, şoarecii îşi amenajau cuiburi şi aveau grijă de pui. Însă la apogeu – când numărul indivizilor a ajuns la circa 2.200 – au început transformări ireversibile.
Masculii şi-au pierdut interesul pentru femele şi pentru apărarea teritoriului. Mulţi au devenit apatici sau agresivi. Femelele au renunţat la îngrijirea puilor – iar unele i-au ucis. A apărut o categorie nouă – aşa-numiţii „şoareci frumoşi”: fizic îngrijiţi, cu blana impecabilă, dar complet pasivi. Nu se luptau, nu se împerecheau, nu creşteau urmaşi. Îi interesau doar hrana, somnul şi îngrijirea de sine.
Societatea s-a dezmembrat. Legăturile sociale s-au destrămat. Reproducerea s-a oprit. Chiar şi când numărul a scăzut brusc, iar resursele rămâneau din belşug, şoarecii nu mai puteau reveni la un comportament firesc.
În a 1780-a zi a experimentului a murit ultimul exemplar.
Experimentul lui Calhoun a devenit o metaforă nu doar pentru biologi, ci şi pentru filosofi, sociologi şi urbanişti. A demonstrat că, în condiţii de abundenţă absolută, unde dispar provocările, lupta şi nevoia de adaptare, societatea îşi pierde sensul, finalitatea şi capacitatea de a supravieţui.
Ceea ce fusese gândit ca o utopie s-a preschimbat în tăcerea unui paradis pustiit.