Psiholog Loredana Pintilie

12/04/2026

Există emoții pe care le trăiești doar când ești acasă și amintiri care prind viață tot aici.

Locuri unde focul din cuptor miroase a copilărie și unde cerul pare mai aproape.

De la mine și ai mei — Paște binecuvântat! 🕯️

30/03/2026

🏊‍♀️ Azi am intrat în apă cu plăcere. În sfârșit!
Ani de zile am stat pe marginea piscinei și îi priveam pe copiii mei cm înoată. Uneori mă agățam de marginea bazinului — spre amuzamentul lor total nedisimulat. 😂
Era frica de apă. Era acel "nu e momentul potrivit", "o să încep când...", "mai întâi trebuie să..."

Azi a fost momentul.
Prima lecție de înot, la vârsta mea. 🥹 Antrenorul m-a încurajat, mi-a zis că mă descurc — astfel încât, la sfârșitul orei m-am simțit chiar talentată. Semn clar că viitoarea mea carieră de înotătoare de performanță a început cu dreptul. 🏅😂

P.S. Sunt deschisă și la varianta de a ține ședințe de psihoterapie direct în bazin. Eficiență maximă! 🤿

Și acum partea serioasă —
Știți ce se întâmplă în creier când înveți ceva nou? Se formează conexiuni neuronale noi — literalmente, creierul tău se restructurează. Aceste conexiuni îmbunătățesc memoria, concentrarea, starea de spirit și chiar încetinesc îmbătrânirea cognitivă. Neuroplasticitatea nu expiră. Nu există "prea târziu" — există doar momentul în care decizi să începi să faci ceva nou.

Sunt obosită. Și totuși simt o energie efervescentă în corp, pe care nu o mai simțisem de mult.
Așa se simte când creierul tău e fericit că l-ai scos din zona de confort. 🧠💙

Voi povesti despre evoluția mea în noua "carieră" — rămâneți aproape. 😁

Tu ce lucru îți dorești de mult să începi, dar tot amâni?

Scrie-mi mai jos. 👇

29/03/2026

Ieșirea dintr-o relație toxică și atașamentul față de iluzia că maine va fi mai bine...

28/03/2026

Îl întrebi dacă e bine între voi, iar el tace.
Ceri o îmbrățișare. O reasigurare. Un semn că mai contezi... iar el tace.
Și în acea tăcere, mintea ta începe să lucreze - pentru că mintea nu suportă golul.
Nu poate sta cu întrebarea fără răspuns.
Și atunci — fără să îți dai seama — începe să fabrice răspunsuri.

Uneori îl apără:
„E obosit. Nu știe cm să arate ce simte. Poate nu are chef azi. Sigur mă iubește, doar că nu o arată."

Alteori îl condamnă pe el și relația:
„Asta e de-acum înainte. Nu mai contez. N-avem nicio șansă să ne regăsim."

Și tu ajungi să suferi — sau să te liniștești — pentru o poveste pe care doar tu ai scris-o, iar el nici măcar nu știe despre ea
Iar de acolo, reacțiile tale devin și ele ale poveștii, nu ale realității:
— pui presiune, vrei răspunsul cu orice preț
— te retragi, taci și tu, pierzi speranța încet
— rămâi blocată în scenariul tău și nu mai auzi ce îți spune el de fapt.

Niciuna dintre variante nu vă apropie; toate vă țin captivi în același cerc.

Dacă te regăsești aici — nu înseamnă că ești „prea sensibilă" sau că ceri prea mult.
Înseamnă că ai nevoie să înveți să comunici diferit. Amândoi aveți nevoie!
Și asta se poate. ❤️

💬 Dacă vrei să ieși din acest cerc — scrie-mi! Putem lucra împreună!

🔗 Link în bio / Mesaj direct

27/03/2026

22/03/2026

Era într-o seară de miercuri. Ea stătea la masă și se uita la el. El era cu telefonul în mână, ca în fiecare seară.
Nu era nimic dramatic.
Nici o ceartă. Nici o tensiune mare.
Doar... liniște.

Și ea și-a dat seama, brusc, că nu mai știe când a vorbit ultima dată cu el cu adevărat.
Nu despre cumpărături. Nu despre copii. Nu despre ce trebuie făcut mâine... ci cu adevărat.

Și-a amintit că acum doi ani îi spunea tot. Fricile ei. Visele ei. Lucrurile mici care o bucurau.
Acum nu mai spunea nimic.
Nu pentru că el o oprise. Ci pentru că de fiecare dată când încercase,
primise același răspuns — un „da, da" distrat sau un „iar te complici" sau pur și simplu tăcere.

Și ea învățase, așa cm învață toți oamenii inteligenți: dacă ceva doare, mai bine nu mai faci!

Așa că în seara aceea de miercuri
și-a luat telefonul și ea și a stat lângă el...la distanță de 30 de centimetri.
Și la ani-lumină depărtare.

Aceasta este singurătatea despre care nu vorbește nimeni. Nu cea din filme.
Cea reală. Cea tăcută. Cea care se instalează atât de lent încât nici nu observi când a venit.
Dacă te-ai regăsit în această poveste,
nu ești singură! Și nu e prea târziu!
Scrie-mi! 🤗

Psiholog Loredana Pintilie
Consiliere individuală și de cuplu

20/03/2026

Știi care e momentul în care realizăm că ceva nu mai e în regulă într-o relație?
Nu când ai o ceartă mare. Nici când descoperi trădarea și nici momentul dramatic pe care îl vezi în filme.

E momentul în care îți dai seama că nu mai aștepți să vină acasă.

E momentul în care preferi să fii singură în cameră, decât în același pat cu el.

E momentul în care îți înghiți cuvintele pentru că știi deja ce urmează —
„iar exagerezi"
„nu e niciodată de ajuns pentru tine"
„ești prea sensibilă"

Și zâmbești.
Și spui „nu-i nimic"!
Și continui.

Dar în noaptea aia, când el doarme liniștit lângă tine, tu ești trează și te simți mai singură decât ai fi fost dacă ai fi fost cu adevărat singură.

Dacă ai trăit vreodată seara aceasta — acest carusel e pentru tine. 🌿

Scrie-mi! Nu trebuie să aibă un nume ceea ce simți. Trebuie doar să înceapă să fie auzit. 🤍

18/03/2026

Și la voi acasă e la fel? 😁

Îți interzic să le intri în cameră... dar dacă li se întâmplă ceva, sunt primul unul lângă celălalt. 😅

O casă cu copii înseamnă ușile trântite și codul secret al dulciurilor ascunse.
Înseamnă "nu te bag în seamă" și "vrei și tu chipsuri de-alea de care nu știe mama?". Înseamnă război rece la micul dejun și alianță totală până seara.

Recunosc la băieții mei fiecare scenă din video-ul ăsta. 😄
Și nu mi-aș schimba haosul ăsta frumos cu nimic.🥰
La voi acasă cm e? ⬇️

16/03/2026

În 2016 am inceput o formare despre care nu știam mare lucru. Știam doar că ceva în mine a rezonat profund, mi-am urmat intuiția și s-a dovedit a fi exact ceea ce aveam nevoie.

Formarea a coincis cu una dintre cele mai grele perioade din viața mea — divorțul. Aveam trei băieți foarte mici și trebuia să fiu, în același timp, mamă și tată pentru ei. Să fiu întreagă când simțeam că ma desfac în bucăți.

m-a ajutat enorm. Nu prin vorbe, nu prin analize — ci lăsând corpul să elibereze ce mintea nu putea procesa singură. Frica. Durerea. Epuizarea. Emoțiile pe care le țineam în frâu - ca să pot funcționa.
M-a ajutat să mă reechilibrez și să fiu prezentă alături de ei
Am continuat să învăț — formare cu David Bercelli - creatorul și cu Fiona Soma din Africa de Sud. Opt ani de practică și de însoțit oameni prin același proces.

Dacă și tu simți că mergi prin viață cu prea mult în spate — emoții ținute în frâu, tensiune care nu pleacă, un corp care parcă nu se mai relaxează niciodată — poate fi unealta potrivită.
Deschid locuri pentru ședințe individuale online și grupuri TRE.
Scrie-mi în privat. 🌿

15/03/2026

Am citit azi o mărturie care m-a oprit din tot ce făceam. 💛
Printesa urbana descrie cum, după ani întregi de terapie, corpul ei mai poartă încă durere pe care mintea singură n-o poate atinge. Cum a plâns „cu burta, cu mâinile". Cum a simțit, pentru prima dată, că e puțin mai ușoară.

Știu exact despre ce vorbește.
TRE — Trauma Releasing Exercises — nu îți cere să povestești, să explici, să înțelegi. Îi dai corpului permisiunea să tremure și el știe singur ce să facă cu ce a purtat până atunci.

Lucrez cu această metodă de 8 ani, ca facilitator certificat și ca psiholog. Am văzut oameni devenind mai ușori după o singură ședință. Am simțit asta și eu.
Fac sesiuni online, cât și fizic, în Bacău. 🌎

Dacă și tu simți că porți în corp mai mult decât poți duce singură/singur — scrie-mi! 🌿
#