13/03/2026
Adesea sunt contactată de părinți — în special de mame preocupate și implicate, care își doresc sincer ca al lor copil să fie bine.
De cele mai multe ori, solicitarea vine în contextul unor comportamente dificile sau stări afective intense, semnalate acasă sau în mediul școlar. În aceste situații apare adesea și dificultatea părintelui de a gestiona relația cu copilul care manifestă aceste comportamente.
Din perspectivă psihologică însă, este important să privim aceste situații dincolo de ideea că „problema este la copil”.
Un copil nu se „repară” doar pentru că îi spunem ce să facă și ce să nu facă. Copiii învață autoreglarea în relație, prin ceea ce literatura de specialitate numește co-reglare: experiența repetată de a fi în contact cu un adult calm, prezent și stabil emoțional atunci când ei sunt copleșiți.
De aceea, atunci când un copil ajunge în terapie pentru un comportament problematic, procesul nu îl privește doar pe el. De multe ori, dificultățile se dezvoltă și se mențin în interiorul sistemului familial/ școlar.
Asta nu înseamnă că părinții au greșit, ci că schimbarea devine mult mai posibilă atunci când și ei sunt parte din proces: când ascultă, înțeleg și reflectează la modul în care relaționează cu copilul lor.
Pentru că, de multe ori, atunci când se schimbă relația, începe să se schimbe și comportamentul copilului.
