13/08/2025
Relația dintre tată și fiică lasă urme adânci, uneori vizibile, alteori subtile, în felul în care o femeie se vede pe sine și se raportează la ceilalți.
Un tată prezent emoțional, interesat sincer de lumea interioară a fiicei, îi transmite că vocea ei contează, că emoțiile ei au loc și că poate fi văzută dincolo de ceea ce face sau oferă.
În literatura de specialitate, această validare timpurie este legată de o mai bună stimă de sine, de capacitatea de a seta limite sănătoase și de alegerea unor relații echilibrate la vârsta adultă.
Când, însă, figura paternă a fost distantă, critică, absentă sau instabilă, femeia tânără adultă poate intra în relații în care caută confirmare constantă, se teme de abandon sau își minimizează propriile nevoi pentru a fi acceptată.
Terapia oferă un spațiu în care aceste tipare pot fi conștientizate și, treptat, schimbate. Nu pentru a rescrie trecutul, ci pentru a construi un prezent în care femeia se poate vedea prin ochii proprii — și nu doar prin reflexia pe care i-a oferit-o cineva cândva.
