22/01/2026
De fiecare dată când interacționez cu ei, mă preocupă să le aud întrebările, să le văd reacțiile la alimente sau la diverse informații, să le aflu din obiceiuri, să observ atitudini, să înțeleg ce le trezește interesul, să mă conectez cu ei.
De ce?
Pentru că mă ajută să mă prezint mai pregătită, dar, mai ales, să găsesc unelte pentru a-i ajuta pe ei să-și dezvolte o relație armonioasă cu mâncarea.
Și astăzi am mai colecționat câte una alta, din discuțiile noastre despre corp, obiceiuri și alegerile mici care cresc oameni mari. Pe unele le-am luat ca pe “mesajele zilei”.
Să vă povestesc:
La prima oră, la cls. aII-a, o fetiță m-a întrebat dacă poate să citească ce scrie pe capacul bidonului. Sincer, mi se părea pe lângă subiect, dar sunt obișnuită și cu astfel de intervenții și i-am spus că poate. Mesajul suna așa: SUNTEM PE MÂINI BUNE!
Și aș vrea să cred că au fost! 🥹
La ultima oră, când cineva a spus că miroase bine în clasă, un copil a răspuns cu: DA, MIROASE A SĂNĂTATE!
Pff! Când mă duc în școli să vorbesc cu ei, mă simt de parcă m-aș duce la p***a de alimentare.
Mulțumesc, , pentru că acordați atenției acestor subiecte și pentru că ați facilitat întâlnirea mea cu ei! Mulțumesc, Sc. Nicu Enea, pentru că țineți porțile deschise!
