10/05/2026
Emoțiile pe care nu le numim, nu dispar.
La copii ele se transformă adesea în tantrumuri, plâns „din nimic”, refuz sau retragere. Un copil nu are încă maturitatea de a spune „mi-e greu”, „mi-e frică” sau „mă simt copleșit”. El exprimă prin comportament ceea ce nu poate pune încă în cuvinte. Iar aici apare diferența importantă dintre creștere și dezvoltare: creștem natural 🌱, dar dezvoltarea emoțională se construiește prin relații, siguranță și ghidaj.
Un rol esențial îl are felul în care părinții primesc emoțiile „negative” ale copilului Când un copil aude „nu mai plânge”, „nu ai de ce să fii supărat” sau „exagerezi”, el învață să își ascundă emoțiile, nu să le gestioneze, să le facă față intr-un mod sănătos. În schimb, atunci când părintele numește emoția împreună cu copilul — „văd că ești furios”, „cred că te-a supărat ce s-a întâmplat” — copilul începe să își înțeleagă lumea interioară. Acceptarea emoției nu înseamnă acceptarea oricărui comportament, ci transmiterea mesajului: „ce simți este important și pot să fiu lângă tine și când îți este greu”.
În adolescență, emoțiile neînțelese pot deveni impulsivitate, conflicte, anxietate sau izolare. Autocontrolul emoțional înseamnă să înveți să recunoști ce simți, să tolerezi disconfortul și să răspunzi conștient, nu doar să reacționezi. Iar copiii și adolescenții învață asta mai ales din modelul părinților: din felul în care adulții gestionează furia, stresul, limitele și conflictele de zi cu zi.
La vârsta adultă, reglarea emoțională nu înseamnă absența emoțiilor, ci capacitatea de a rămâne prezent în fața lor fără să rănești, să eviți sau să te blochezi. Uneori însă, pentru a putea susține emoțional copilul, și părintele are nevoie să își asculte propriile emoții 🤍. Pentru că un adult care a învățat să își ignore durerea, furia sau neputința va avea dificultăți în a le accepta și gestiona pe ale copilului.
Pentru că sănătatea emoțională se construiește prin prevenție 🌿, nu doar prin intervenție atunci când lucrurile devin prea greu de dus. Iar prevenția înseamnă și conștientizarea propriilor gânduri, emoții și tipare de comportament - pentru a înțelege ce purtăm cu noi și ce transmitem mai departe.
Psiholog clinician