Lavinia Blasko - Cabinet Individual de Psihologie

21/03/2026

Dacă am realiza că obiectivul nu este fericirea, s-ar schimba modul în care ne evaluăm viața, relațiile cu cei apropiați, profesiile pe care le alegem?
Dacă am schimba perspectiva, si am considera că scopul este să trăim o viață profundă, cu sens, deseori grea.. am vedea altfel micile (sau marile) nemulțumiri?
Să reflectăm! 💛

01/03/2026

Primăvara ne arată, an de an, că schimbarea este posibilă. 🌱
Ce face natura diferit de noi, nu se critică pentru iarna care a fost. Nu se judecă pentru frunzele căzute..
Poate că și noi am putea folosi această perioadă ca să înlocuim (auto)critica cu înțelegere și compasiune. Să ne vorbim mai blând. De aici poate începe schimbarea.
Dar adevărul este că nu putem face asta întotdeauna singuri. Obiceiurile și credințele adânc înrădăcinate ne țin, adesea, blocați în vechi tipare.
Uneori, avem nevoie de un ghid.
Un terapeut nu îți spune cine să fii — te ajută să descoperi cine ești.
Te însoțește în procesul de autocunoaștere, cu empatie, aducând claritate și siguranță.
Schimbarea nu începe cu negare sau critică.
Începe cu acceptare. Cu căldură. Cu curajul de a te privi așa cm ești — și de a rămâne alături de tine. 💛

14/02/2026

Anxietatea poate incapacita serios o persoană și, netratată, poate preceda depresia. În același timp, eticheta de „anxietate” este deseori pusă greșit, ceea ce minimizează problema reală.

🔎 Principiu esențial:
Nu evita să faci ceea ce te îngrijorează.

De ce?
Pentru că evitarea îți oferă o ușurare rapidă, iar creierul învață că „a fugi” este soluția. Astfel, frica se întărește. Data viitoare va fi mai intensă, iar lista lucrurilor evitate va crește. Pe termen lung, viața se restrânge.

În schimb, confruntarea treptată și repetată cu ceea ce provoacă teamă îi transmite creierului un alt mesaj: „Pot face față.” Așa se reduce anxietatea în mod real și durabil.

Dacă simți că echilibrul vieții tale este afectat, este important să consulți un specialist. Valabil pentru adulți și pentru copii.

11/02/2026

Părinții sunt prima oglindă în care copiii descoperă cine sunt… și cine pot deveni.
Ce văd copiii tăi când se uită în această oglindă?

Văd acceptare, iubire necondiționată și încurajare? Atunci vor învăța să se accepte pe ei înșiși, să aibă grijă de ei și de corpul lor, să creadă în progres și în propriul potențial.

Sau văd critică, ironie și ceartă? Atunci există riscul să-și construiască o imagine de sine fragilă – marcată de neîncredere, neacceptare și convingerea că problemele se rezolvă prin conflict.

Felul în care ne privim copiii devine, în timp, felul în care ei se vor privi pe ei înșiși.

Te invit să lucrăm împreună la o relație în care conectarea, siguranța emoțională și limitele sănătoase oferă copiilor predictibilitatea de care au nevoie pentru a crește încrezători și echilibrați — iar, de cele mai multe ori, o astfel de relație reglează dificultățile comportamentale și emoționale ale copiilor.

08/02/2026

Odihnă, mișcare și expunere la diverse experiențe. Pt dezvoltarea imunității, la fel pentru o viață sănătoasă și echilibrată, fizic și emoțional.

08/02/2026

Atunci când nu acceptăm realitatea, transformăm neplăcerile inevitabile ale vieții într-o suferință profundă, iar zi după zi devenim tot mai încrâncenați și mai nefericiți. Ce pot accepta azi, deși mă supără.. ?

DBT Skills. Module - Distress Tolerance.
Skill : Radical Acceptance.

When we push against reality we turn ordinary upset/sadness/discontent into long term suffering and misery.

We don't have to like the reality, we do need to accept it.

18/01/2026

Cine nu s-a simțit vreodată manipulat sau cel puțin presat la locul de muncă? Dar dacă ai afla că (de cele mai multe ori) manipularea nu vine din exterior?

Un articol foarte interesant despre: influență, manipulare și… auto-manipulare, care ne explică (cu referințe științifice) că nu orice presiune resimțită la job (sau în relațiile personale) este manipulare. De multe ori este presiune preluată și menținută de noi, pe care ajungem să ne-o impunem singuri.

Acesta - auto-manipularea - este cea mai subtilă formă: când ne spunem „trebuie să mai rezist”, „nu e chiar așa grav”, „dacă spun nu, dezamăgesc” — și ajungem să ne ignorăm propriile limite și nevoi.

Soluția începe cu auto-reflecția:
Ce fac din alegere și ce fac din frică?
Unde mă conving singur/ă să accept ce nu mi se potrivește?

Sau întrebarea cea mai grea: Cine mă determină să fac ceea ce nu doresc să fac?

✨ Dacă auto-reflecția nu schimbă starea de nemulțumire, care ajunge să îți afecteze echilibrul emoțional, să îți creeze probleme la locul de muncă sau în relații, este important sprijinul unui specialist, care să te ajute, în terapie, la identificarea tiparelor de gândire, a convingerilor și mecanismelor care te mențin în cercul presiunii permanente. Pentru că de cele mai multe ori manipularea nu vine din exterior.

🔗 Articolul complet: https://buff.ly/IRyJTFP

Nu orice disconfort la muncă înseamnă manipulare.
Uneori, presiunea vine din sistem. Alteori, din felul în care o internalizăm.
Despre influență, presiune și automanipulare, în articolul de azi.


🔗 https://buff.ly/IRyJTFP

06/01/2026

Poate că nu e nimic „în neregulă” cu tine. De multe ori credem că trebuie să ne schimbăm, să ne corectăm sau să devenim o versiune „mai bună” ca să avem o viață împlinită.
În realitate, felul în care trăim este modelat de gândurile pe care le luăm drept adevăr, de convingerile învățate și de emoțiile care decurg din acestea — emoții pe care, de multe ori, încercăm să le evităm sau să le controlăm.
✨ O viață cu sens nu înseamnă să scapi de frică, tristețe sau îndoială, ci să înveți să le observi, fără să te definească. Să te întrebi de unde vin aceste emoții neplăcute, ce gânduri le declanșează și dacă sunt aceste gânduri reale sau folositoare. Poate un alt mod de a privi lucrurile să te facă să te simți mai bine? Poate o altă perspectivă să îți îmbunătățească relațiile cu cei dragi?

🧩 Psihoterapia nu este doar despre schimbare, despre a repara, ci și despre a trăi mai conștient: a simți fără a fugi, a înțelege fără a (te) judeca și despre a alege cu mai multă claritate — chiar și atunci când e greu, mai ales când e greu.
Tu ce emoție încerci cel mai des să eviți? Și ce s-ar schimba dacă ai privi-o cu mai multă curiozitate, nu cu judecată?

05/01/2026

Mesaj pentru părinți 💛

Nu este datoria părinților să-și facă copiii fericiți tot timpul. Este însă datoria lor să-i ajute să se simtă în siguranță cu toate emoțiile, inclusiv cu cele dificile.

Supărarea nu este o problemă de rezolvat! Când părinții se grăbesc să rezolve orice supărare a copilului, mesajul transmis este următorul: “emoțiile tale sunt prea mult pentru tine”, „nu poți să suporți frustrarea - e prea mult pentru tine și trebuie, așadar, să o rezolve ceilalți”. Problema cu aceste mesaje este faptul că ele devin vocea interioară a copilului, și se vor activa atunci când se confruntă cu situații și emoții dificile.

Este important de știut că există o cale de mijloc, care poate limita escaladarea distresului emoțional al copilului, dar fără a-l reduce cu totul la tăcere: validarea.
“E în regulă să te simți așa. Sunt aici pentru tine.”
“Are sens ce simți.”
Pentru că este normal (și sănătos) să simțim uneori și furie, și frustrare, și supărare.

🧩 Însă, pentru a putea face acest lucru, este important ca părinții să-și cunoască și să-și accepte propriile emoții. Doar așa pot rămâne prezenți și disponibili emoțional pentru copiii lor. Pentru că reglarea emoțională nu vine prin explicații și tehnici, ci se învață într-un mediu sigur, care le oferă copiilor în egală măsură căldură și structură (limite sănătoase).

Siguranța emoțională nu înseamnă confort permanent, ci încrederea că pot face față lucrurilor dificile. ☀️

03/01/2026

Una dintre cauzele dificultăților emoționale nu este situația în sine, evenimentul negativ prin care trecem, ci modul în care îl interpretăm. Modul în care evaluăm situațiile influențează direct nivelul de stres, emoțiile și comportamentele noastre.

Un mod de gândire cu impact negativ asupra stării emoționale este gândirea de tipul totul sau nimic. Aceasta presupune evaluarea experiențelor în termeni extremi: succes sau eșec, bine sau rău, corect sau greșit. Din punct de vedere psihologic aceasta este considerată o eroare cognitivă, cu consecințe în distorsionarea realității și amplificarea stresul emoțional resimțit.

De ce este important să o conștientizăm?
Pentru că realitatea este, de cele mai multe ori, nuanțată. Atunci când ieșim din tiparele rigide de interpretare a unei situații:
* scade reactivitatea emoțională
* se îmbunătățește capacitatea de adaptare şi de identificare a soluțiilor
* apare o evaluare mai realistă a situației, a propriei persoane și a celorlalți
* conflictele relaționale sunt diminuate.

Îți propun următorul exercițiu de reflecție: în fața unei situații dificile sau stresante, întreabă-te:
-Cum aș putea privi această situație altfel?
-Unde se află această experiență pe o scală de la 1 la 10 (1 - îmi este indiferentă, 10 - este un dezastru)?

Schimbarea perspectivei nu neagă dificultatea, nu schimbă starea de fapt a lucrurilor, ci permite o înțelegere mai echilibrată a situației și premisele pentru identificarea celor mai bune soluții de abordare, dar mai ales reduce distresul emoțional.

Observă momentele în care gândirea ta alunecă spre extreme („totul” sau „nimic”). Oprește-te și formulează conștient cel puțin o perspectivă alternativă asupra situației negative/experienței prin care treci.

Dacă îți dorești să înțelegi mai bine cm modul în care gândești și tiparele cognitive învățate sau moștenite îți influențează emoțiile și comportamentele, te invit cu drag la cabinet. Conștientizarea și restructurarea tiparelor negative de gândire poate produce schimbări semnificative în modul în care trăim emoțiile și gestionăm situațiile dificile.

02/01/2026

Autorul susține că ceea ce numim „liber arbitru” este, de fapt, rezultatul biologiei, mediului și experiențelor noastre, toate acționând înainte ca noi să „alegem” un comportament, să luăm o decizie, să ducem un anumit stil de viață conștient asumat. Cartea explică cm genele, creierul și contextul social ne modelează comportamentul, iar convingerea lui Sapolsky este că a evalua comportamentul unei persoane în afara contextului care l-a condus până la momentul acelei intenții este fundamental greșit.

Concluzia? Mai puțină judecată, mai multă înțelegere și compasiune.

M-a determinat 🙂 să reflectez, la cm integrez mai bine aceste informații în munca mea, știind deja că genele și mediul își împart ceea ce o persoană poate deveni… dar că persoana are foarte puține “de spus” în propria-i devenire.. parcă vrea să dărâme niște credințe bine înrădăcinate.

Și totuși, tocmai ceea ce este atât greu de acceptat, ceea ce ne scoate din zona de confort, prin contestarea credințelor bine înrădăcinate (de mediu, context, dar și de gene și de modul de funcționare al creierului) și de care nici nu suntem pe deplin conștienți este ceea ce ar trebui să facem în mod regulat. Rezultatul poate fi dezvoltarea mult doritei gândiri critice, dar și a toleranței, a empatiei ... ne poate face oameni mai buni, mai reflexivi, mai conectați unii cu ceilalți, mai conștienți de propriile prejudecăți. Mai conștienți de diferențele dintre noi (interesant, nu-i așa?), de faptul că nu am avut cu toții aceleași șanse în viață, că nu noi ne facem norocul și ghinionul, cu siguranță nu în totalitate.. că nu suntem pe deplin merituoși ori de condamnat pentru comportamentele și realizările noastre.

Și cm ne face asta să ne simțim? Anxioși, intrigați, fascinați, dornici de a afla mai multe despre noi înșine, speriați de incertitudine, dornici să îmbrățișăm schimbarea, sau să facem tot posibilul să o evităm, chiar cu prețul auto-sabotării? Depinde de gene, de modul de dezvoltare și de funcționare al creierului nostru, de mediu, context.. 😊🙃.

Vă invit să citiți cartea și, dacă doriți, să explorăm împreună ce senzații, emoții, gânduri, amintiri, convingeri, vă influențează comportamentele și alegerile de viață.

02/01/2026

La început de an ne gândim mereu la noi obiective și rezoluții, la ce dorim să realizăm. In același timp, este important să ne oprim puțin și să fim recunoscători pentru experiențele trăite, pentru oamenii care ne-au fost alături, lecțiile învățate, locul în care trăim, etc.

Recunoștința ne aduce conștientizare și reflecție într-o lume care ne cere mereu mai mult și mai mult. Când observăm ceea ce avem deja în viața noastră, găsim echilibru, claritate și sens.
Nu contează doar marile reușite, ci și momentele simple care ne susțin zi de zi.