Cabinet individual de Psihologie și Art Terapie - Mocan Alina

23/10/2024

Am terminat de citit o carte care m-a transportat într-un oraș cuprins de mister. Gândindu-mă la acele vremuri, îmi imaginam cm domnii și domnițele se plimbau grațios pe străzile vechi, îmbrăcați elegant. Mi-am imaginat adesea acele vremuri, dar niciodată nu am reflectat la cei care munceau sub pământ, în adâncurile ascunse ale orașului. Minerii, acei oameni curajoși care riscau totul, accesând o lume subterană periculoasă și, în același timp, plină de lumină.
Bunicul meu matern a fost unul dintre ei. Îmi amintesc perfect cum, în copilărie, urcam în șură și priveam fascinată florile de mină, atent păstrate în vată. Erau atât de frumoase, dar povesteau o realitate dureroasă. Din păcate, bunicul a plătit prețul suprem pentru acei ani de muncă în subteran, respirația lui fiind otrăvită de acel aer toxic.
Cu câțiva ani în urmă, am pictat acest tablou înainte ca acea clădire să fie acoperită de privirile lumii. M-a fascinat întotdeauna atmosfera misterioasă și nostalgică a unei clădiri vechi, îmbătrânită de timp, care își spune povestea prin pereții săi crăpați și ușile închise. Culorile estompate și formele difuze ale fațadei subliniază trecerea timpului, lăsând în urmă amprenta unei frumuseți odinioară vibrante, acum pierdute. Este o reflecție asupra a ceea ce rămâne, chiar și atunci când totul pare să se fi schimbat.

31/07/2024

În cinci ani de școală în domeniul artelor plastice (licență și master), am tânjit după o notă de 10 pe care nu o primeam de la un domn profesor minunat. Mă tot întrebam ce nu fac bine, probabil pur și simplu nu eram de 10. De cele mai multe ori, mă frustra acest lucru pentru că majoritatea colegilor primeau această notă. Uneori ajungeam să-mi pun întrebarea: "Ce caut eu aici?"
Bine, și acum mă întreb lucrul acesta, dar nu mai este legat de artă, ci de alte lucruri existențiale. Mereu am fost mai gotică în ceea ce privește modul meu de exprimare artistică. Poate ar fi un lucru bun de spus că această stare anxioasă mi-a fost călăuză și încă îmi este uneori. De multe ori mă gândeam, în ceea ce privește munca mea de psihoterapeut, de ce fac eu asta dacă nu am ajuns să levitez și să fiu o mare de pace. Cum voi putea să ajut oamenii dacă eu încă învăț să-mi gestionez stările?
Consider că tocmai acest lucru este valoros în terapie: experiențele personale. Înțeleg durerea pe care o simțim când anxietatea, atacurile de panică, somatizarea, durerea fără un diagnostic pun stăpânire pe mintea și corpul nostru. Plimbările pe la medici, cu speranța că o să primim un "bumb" care ne va face bine, devin activități principale. Dezamăgirea când ni se spune că poate ar fi o idee bună să consultăm un psihiatru. Atunci mai apare un necaz: nu-i suficient că mă doare una alta, dar nici capul nu mi-e bine. Fiecare specialist are rolul lui, iar medicația psihiatrică are o importanță majoră în anumite cazuri, deoarece restabilește echilibrul chimic al creierului.
Dar să revin la nota de 10. Am primit-o în cele din urmă la finalul dizertației, nu ca notă finală, ci ca notă la o materie. Mă așteptam să am o reacție de preamărire, de victorie. Dar ceea ce am simțit a fost "nimic". Probabil pentru mine lipsa acestei note a avut un impact pozitiv, a fost motivația care îmi spunea că trebuie să explorez mai mult.
Uneori suferințele au acest scop, de a ne îndemna să ne uităm la noi pentru că nu vom avea în fiecare zi o stare de nota 10. Iar dacă nu o facem cu blândețe și cu o însoțire potrivită, ne putem trezi într-o piesă de teatru în care noi nu suntem eroul principal, ci marioneta.

30/07/2024

M-a atras titlul filmului Capela.
Acest film urmărește viața unei pianiste de excepție, Jennifer Rogiers, o tânără care se pregătește să participe la finala prestigioasei competiții Queen Elisabeth, dar trecutul ei traumatizant revine să o bântuie în momentele critice.
Filmul se concentrează pe trauma din copilăria lui Jennifer, care a fost marcată de un incident teribil ce a lăsat cicatrici adânci în sufletul ei. Această traumă se reactivează pe măsură ce se apropie de competiția importantă, punându-i la încercare atât abilitățile muzicale, cât și echilibrul psihologic. Pe măsură ce Jennifer se confruntă cu amintirile dureroase, filmul explorează complexitatea psihologică și emoțională a personajului său.
Filmul poate fi considerat a fi monoton pe alocuri, dar uneori așa percepem și noi realitatea. Pelicula pune în evidență modul în care tiparele comportamentale din copilărie sunt factori de menținere a suferinței emoționale. Uneori ne sancționăm ca adulți exact așa cm am fost sancționați în copilărie, acest comportament devenind un act de autopedepsire în momentele vulnerabile. Actul artistic de la finalul filmului se transformă într-un catharsis, o descărcare a durerii fără cuvinte, dar totuși plină de conținut. Actul de creație devine o poveste dacă avem curiozitatea de a privi dincolo de ceea ce vedem, dacă ne îndreptăm atenția către ceea ce simțim.
Unele curente psihologice se concentrează foarte mult pe capacitatea rațională a adultului care ar trebui să se detașeze de trecut. Da, acest lucru din punctul meu de vedere este posibil în momentul în care ne-am vindecat de durerea ascunsă în corpul și mintea copilului de altădată..
Capela este o dramă psihologică ce merită vizionată pentru interpretările sale puternice și pentru abordarea tematică a traumei și a rezilienței umane.

29/07/2024

De ce relația terapeutică este fundația succesului în terapie?
Relația dintre terapeut și pacient este una specială și unică, având un rol crucial în procesul de vindecare psihologică.
Această relație, cunoscută și sub numele de alianță terapeutică, este fundamentată pe încredere, respect și colaborareIată câteva motive pentru care ne vindecăm în cadrul relației terapeutice:
Siguranță emoțională: Terapeutul creează un mediu sigur și confidențial în care pacientul se poate deschide fără teama de a fi judecat. Această siguranță permite explorarea profundă a problemelor emoționale.
Empatie și înțelegere: Terapeutul oferă empatie și înțelegere, ceea ce ajută pacientul să se simtă auzit și validat. Această atitudine poate fi extrem de vindecătoare, mai ales pentru cei care au avut experiențe de invalidare sau neînțelegere în trecut.
Reflectare și oglindire: Terapeutul ajută pacientul să-și reflecteze gândurile și emoțiile, oferindu-i o perspectivă clară asupra propriei vieți și a comportamentelor sale. Acest proces de oglindire poate duce la conștientizări importante și la schimbări pozitive.
Abordare personalizată: Terapeutul adaptează intervențiile și tehnicile terapeutice la nevoile specifice ale pacientului, asigurându-se că tratamentul este relevant și eficient pentru problemele acestuia.
Suport și ghidare: Terapeutul oferă suport continuu și ghidare în timpul procesului de vindecare, ajutând pacientul să navigheze prin dificultățile emoționale și să-și dezvolte abilități de coping sănătoase.
• Modelare relațională: Relația terapeutică servește adesea ca model pentru alte relații din viața pacientului. Experiența unei relații sănătoase și de susținere cu terapeutul poate influența pozitiv relațiile pacientului cu ceilalți.
Dezvoltarea abilităților de coping: Terapeutul ajută pacientul să dezvolte și să învețe abilități de coping eficiente pentru a face față stresului și provocărilor vieții, ceea ce contribuie la reziliența și bunăstarea emoțională.

25/07/2024

De-a lungul anilor, am avut privilegiul de a explora și de a îmbina două lumi fascinante, descoperind cm fiecare dintre ele poate îmbogăți și completa cealaltă: arta și psihologia.
Fiind psiholog, am învățat să înțeleg complexitatea minții umane și puterea vindecătoare a exprimării emoționale.
În același timp, arta a fost prima mea iubire și rămâne o parte esențială din cine sunt. Prin arta mea, reușesc să explorez emoții profunde, să captez momente de frumusețe, de tristețe uneori și să comunic ceea ce cuvintele nu pot exprima întotdeauna. Crearea de artă este pentru mine un proces de autovindecare și o modalitate de a conecta cu alții la un nivel profund.
Am descoperit că arta poate fi un instrument puternic în terapie. De aceea, ofer și sesiuni de terapie prin artă, unde combin cunoștințele mele din psihologie cu talentul artistic pentru a ajuta oamenii să își exprime emoțiile și să găsească un refugiu în creație. Prin desen, pictură sau alte forme de artă, clienții mei pot să își exploreze lumea interioară și să găsească alinare și claritate.
În cadrul atelierului meu, ofer o gamă largă de servicii artistice:
Cursuri de Artă: Lecții de pictură, desen și alte tehnici artistice pentru toate nivelurile.
Comenzi Personalizate: Lucrări de artă create special pentru a răspunde nevoilor și dorințelor tale.
Workshop-uri de Terapie prin Artă: Sesiuni de grup în care explorăm emoțiile și găsim vindecare prin artă.

25/07/2024

20/06/2024

Să cugetăm.
Mângâie, învelește, aduce tihnă și contribuie la o bună creștere.
Gânguritul, vorbitul, surâsul mamei.
Mama... își ține în brațe copilul și îl privește în ochi.
E limbajul care zidește. Acela este!
Binele nostru și lungimea vieții noastre sunt date de cinstirea față de părinții noștri.
Marian Ilea - Mircea Bochiș
I SE SPUNEA ARMEANUL

Azi am dus la bun sfârșit o lucrare de cercetare care se numește "Influența mediului protectiv în tulburarea de anxietate generalizată la adolescenți". După ce am abordat cadrul teoretic, am construit ipoteze și am aplicat metodologia cercetării, azi, ducând lucrarea la tipărit, mi-au căzut ochii pe un album interesant. Acolo am găsit, în cuvinte blânde, esența a ceea ce eu îmi doresc să transmit prin această lucrare. Acolo este surprinsă o viață întreagă: copilăria vegheată de surâsul mamei, respectul și cinstea față de părinți, ascultarea, labirintul vieții și reîntoarcerea "acasă" pentru refacere.