La MANsardă - cabinet de psihologie și psihoterapie MAN Loredana

19/08/2025

16/07/2025

05/07/2025

“GÂNDIREA NEGATIVĂ NU REZOLVĂ NICIODATĂ PROBLEMELE. DOAR LE HRĂNEȘTE PÂNĂ CÂND ÎȚI DEVOREAZĂ LUMINA. De fiecare dată când alegi să vezi ce e mai rău, să presupui că vei eșua, să te aștepți la respingere, trăiești o realitate care nici nu s-a întâmplat. Dar corpul tău o simte ca și cm ar fi reală. Mintea ta o trăiește ca și cm ar fi deja condamnată. Iar sufletul tău… se micșorează. Se închide. Se sufocă.

Gândirea negativă nu te protejează. Doar te paralizează.

Este o formă de supraviețuire învățată în copilărie, când mintea noastră mică a asociat grija excesivă cu iubirea, teama cu precauția și autocritica cu perfecțiunea. Am crezut că, dacă ne pregătim pentru ce e mai rău, o să doară mai puțin. Dar nu doare mai puțin. Doare mai devreme. Și mai mult.

Când gândirea negativă devine obișnuință, ea sapă șanțuri adânci în creierul tău. Devine default-ul existenței. Nu mai vezi realitatea, vezi doar deformări. Frica ți se strecoară în vise. Îndoiala ți se așază în voce. Și viața ți se reduce la o așteptare tăcută a dezastrului.

Dar tu nu ești gândurile tale. Ești cel care le observă.

Poți să alegi din nou. Poți să te oprești din a hrăni întunericul cu atenția ta. Poți învăța să cultivi un alt tip de gândire – nu una fals pozitivă, ci una lucidă, prezentă, care vede problemele, dar nu le amplifică, care caută soluții, nu scenarii de groază.

Gândirea negativă e o rană. Nu un adevăr. Vindecarea începe când încetezi să te identifici cu ea.

Învață să respiri. Să privești. Să taci. Acolo, în liniște, realitatea e simplă. Și dincolo de zgomotul minții, viața așteaptă să te recupereze.”

Răzvan Vasile

04/07/2025

“Dependența ascunsă despre care nimeni nu vorbește:
Nevoia de a fi impresionant

Majoritatea oamenilor cred că dependența are legătură doar cu substanțele. Există însă, o altă dependență, la fel de distructivă… și aproape nimeni nu o vede.
Este dependența de a fi impresionant, acea nevoie constantă de a părea de succes, de a demonstra ceva, de a fi văzut ca „cel care a reușit”.
Îți distruge viața mai mult decât îți dai seama.

Ucigașul tăcut al progresului

Iată problema: Când ești dependent de a fi impresionant, nu te mai concentrezi cu adevărat pe a reuși. Te concentrezi pe a părea că reușești, iar aceste două lucruri sunt complet diferite.
Urmărești realizări care dau bine la exterior, nu care te împlinesc cu adevărat. Spui „da” la lucruri pe care nici nu le dorești — doar pentru a menține o imagine.
Și, cel mai rău? Nici măcar nu te bucuri de ce obții. Pentru că imediat ce ai atins un obiectiv, mintea ta e deja la următorul…
Doamne ferește să nu mai pari impresionant nici măcar o secundă!

Minciunile pe care ți le spui

Dacă ești prins în acest ciclu, probabil că îți spui:
„Doar am standarde înalte.” (Nu, îți e frică să nu mai fii admirat.)
„O fac pentru mine.” (Atunci de ce îți pasă atât de mult de reacțiile celorlalți?)
„Trebuie să fiu cel mai bun.” (Cu ce preț? Și pentru ce, mai exact?)
Această mentalitate te ține blocat într-o buclă de performanță, unde valoarea ta e legată de cm te percep ceilalți.

Cum te distruge această dependență

Această obsesie de a fi impresionant duce la:
• Stres cronic – Pentru că mereu trebuie să dovedești ceva.
• Succes gol pe dinăuntru – Obții lucruri care nu te împlinesc.
• Epuizare – Nu te poți opri fără să te simți un ratat.
• Decizii proaste – Alegi în funcție de imagine, nu de rezultate reale.
• Relații superficiale – Oamenii iubesc statutul tău, nu pe tine.
Și hai să fim sinceri — jumătate dintre cei pe care încerci să-i impresionezi nici măcar nu-și bat capul. Sunt prea ocupați cu propriile lor vieți.”

28/06/2025

25/06/2025

🔗 https://buff.ly/a62ocFW
🧠 Vindecarea începe cu o privire blândă spre tine. Gabriela Hum ne vorbește despre psihoterapia pozitivă și curajul de a fi văzut cu adevărat.

24/06/2025

Există acest curent puternic al „self-love”-ului, al iubirii de sine, al îndemnului către femei să se aleagă pe ele însele, să își acorde timp, să pună limite, să spună „nu”, să se pună pe primul loc.

Și este o mișcare necesară, pentru că multe femei au fost învățate să se sacrifice, să pună mereu pe altcineva înaintea lor – copiii (normal cumva până la o vârstă când n-ar trebui să mai depindă de mama sau tata), partenerul, familia, societatea.

Dar cred că e ceva ce poate deveni ușor idealist sau chiar frustrant. Pentru că binele nu vine din lipsuri.
Pentru că e greu să te alegi pe tine când:
- nu ai bani pentru o consultație medicală
- nu ai timp pentru că muncești la două joburi
- nu ai sprijin pentru că toată lumea se bazează pe tine
- nu ai liniște pentru că ești într-un mediu toxic
- nu ai libertate pentru că ai responsabilități care te sufocă.

Dacă îngrijirea de sine devine un concept care include doar retreat-uri, băi cu spumă, shopping, petreceri, vacanțe, terapii scumpe și timp liber, atunci am transformat-o într-un produs de consum și am pierdut esența.

Adevărata grijă de sine începe din nevoi de bază: siguranță, sănătate, sprijin emoțional, conectare.
Și uneori, alegerea de sine înseamnă să muncești cu greu, să spui „nu pot acum”, să rămâi într-o situație dificilă până găsești resursele să ieși. Asta nu înseamnă că nu te iubești. Înseamnă că faci ce poți, cu ce ai.

Poate că e nevoie să vorbim mai mult despre această iubire de sine ca formă de rezistență, nu doar ca o formă de relaxare. Uneori, iubirea de sine înseamnă să ceri ajutor, să accepți că nu ai tot ce-ți trebuie, dar îți construiești pașii către „mai bine”, să-ți dai voie să fii obosită, furioasă, fragilă.

E doar un gând pe care vreau să-l las aici, ca un preambul al primei mele cărți care stă să apară. Gânduri bune! 🌞