13/02/2026
Mie îmi plac sărbătorile American Dream, defapt îmi plac toate sărbătorile care celebrează iubirea.
Și când zic iubirea, nu zic Situationship-urile cu abonament nelimitat la confuzie, și reînoire automată la anxietate. Genul ăla de episod pilot amoros, gen “Zmeura de aur” care n-a fost niciodată suficient de interesant încât să fie preluat de Netflix pentru sezonul unu. 🎞️
Dar pot să înțeleg și că iubirea nu e mereu clară, liniștitoare sau foarte duioasă.
Poate că în realitate, e despre momentele în care nu ai toate răspunsurile, nu știi direcția exactă, nu ai garanții.. dar totuși alegi să rămâi.
Pentru că întunericul nu e minciună, doar lipsă temporară de certitudini. 🌚
Nu vezi tot drumul, vezi doar următorul pas. Pentru că iubirea matură nu cere hartă completă, dar cere disponibilitate.
(…chiar, știți cumva dacă a scos Strava un program pentru monitorizarea globală a exercițiilor fitness de cardio sentimental ?
Încă nu? Că ar putea.)🏌️♀️
Adevărul e că nu știu dacă iubirea e pentru totdeauna, dar știu că azi aleg să fiu prezent. Când îmi spun în șoaptă: mi-e teamă, dar rămân.
Nu pentru că e ușor, ci pentru că persoana iubită merită toată grija și vulnerabilitatea noastră. Și atunci când nu ți-e clar încotro mergi, dar o iei de mână știind că nu vrei să ajungi acolo singur.
Chiar dacă înaintezi doar cu blițul de la telefon pornit, fără Wi-fi emoțional și 2% baterie.🪫
Așadar, mă întreb dacă putem iubi pe întuneric fără să ne lovim de mobilă ?
Sau doar cu trandafirii roșii la vedere? 🥀
Sau fără să ne dorim zilnic scântei ? ✨
Romantizăm atât de mult stelele, încât uităm că întunericul e cel care le face să strălucească.
Cred că atunci când iubirea e reală, o să-și găsească drumul spre tine chiar prin cea mai cruntă noapte. 🌠
Happy Vineri 13, everyone ! 💘