18/03/2025
Dragi parinti de adolescenti și nu numai, va las mai jos o scrisoare a unui adolescent anonim pe care sa o parcurgeti ca si moment de constientizare.
"Dragă mamă și dragă tată,
Mă adresez vouă cu inima deschisă, chiar dacă îmi e greu să exprim tot ce simt, azi am ales sa va scriu. Sunt momente în care mă simt pierdut, neînțeles și uneori, ignorat. Deși par că vreau să fiu independent și să am propriile mele reguli, în realitate am mare nevoie să știu că sunteți acolo, să mă iubiți și să mă ghidați fără să mă judecați.
Uneori, aș vrea să aveti puteri supranaturale cu care să îmi citiți gândurile, să înțelegeți ce simt și prin ce trec, dar știu că nu e posibil. Ceea ce pot însă, este să vă cer să încercați să mă ascultați!!! Nu doar să auziți cuvintele pe care le spun, ci să vă gândiți la emoțiile mele, la vulnerabilitățile și la conflictele interioare cu care mă confrunt. Sunt încă un copil care descoperă lumea, iar în același timp, un viitor adult care își caută identitatea.
Mi-aș dori să nu vă grăbiți să criticați atunci când fac o greșeală, ci să mă ajutați să înțeleg unde am greșit și cm pot îndrepta lucrurile. În loc să mă certați sau să mă respingeți, să încercați să mă ajutați să găsesc soluții, să învăț ceva din eșec și să cresc. Am nevoie de spațiu să mă descopăr, dar și de protecția și încrederea voastră.
NU știu dacă rolul de părinte este sau nu simplu, pentru că nu am fost încă acolo, însă știu sigur că rolul meu de adolescent, nu este. Mă lupt cu propriile temeri, presiuni, standarde și încerc să îmi găsesc locul în lume. Uneori simt că nimeni nu mă poate înțelege, dar tocmai atunci am nevoie de afecțiunea și sprijinul vostru. Sunt conștient că și voi ați trecut prin acestă perioadă, însă cu alte provocări, și poate tocmai de aceea vă rog, mai mult ca oricând, să fiți deschiși la suflet și la minte. Ascultați-mă când vă povestesc entuziasmat despre visele și pasiunile mele, încurajați-mă atunci când îmi este teamă să merg mai departe și ajutați-mă să mă ridic atunci când cad. Priviți-mă nu doar ca pe un copil care trebuie disciplinat, ci ca pe o persoană care se dezvoltă și învață constant. O persoană care are nevoie de căldură, de înțelegere și de iubire. Iar când simțiți că nu pot comunica direct, vă rog să veniți voi spre mine. Poate că uneori mă voi închide, refuzând ajutorul, însă să știu că sunteți acolo, cu brațele deschise, îmi oferă siguranța că nu sunt singur.
Vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru mine și vă rog să nu uitați niciodată că un cuvânt blând, un gest de susținere și o privire plină de căldură pot schimba totul pentru mine".
Cu recunoștință și speranță,
Adolescentul Anonim