Sava Mihaela Maria - Cabinet Individual de Psihologie

07/05/2026

"Dacă vei fi stăpân pe ziua de azi, vei depinde mai puțin de ziua de mâine......viața se scurge. Toate, .........ne sunt străine, numai timpul e al nostru.".
Seneca

27/04/2026

Schimbarea este unul dintre cele mai dorite, dar și unul dintre cele mai dificile procese prin care trecem ca oameni. O invocăm des – „vreau să mă schimb”, „nu mai pot continua așa”, „simt că trebuie să fac ceva diferit” – dar, în realitate, schimbarea nu este doar o decizie. Este un proces profund, uneori inconfortabil, care cere timp, energie și curaj.

Ce înseamnă, de fapt, schimbarea?
Schimbarea nu este doar despre comportamente vizibile. Nu înseamnă doar „să fac altfel”, ci mai ales „să înțeleg altfel”.
Ea presupune:
🔔conștientizarea tiparelor în care trăim (emoționale, cognitive, relaționale)
🔔asumarea responsabilității pentru propriile alegeri
🔔disponibilitatea de a renunța la ceea ce, deși familiar, nu ne mai ajută.
De multe ori, nu ne schimbăm nu pentru că nu vrem, ci pentru că ceea ce știm deja – chiar dacă ne doare – este mai previzibil decât necunoscutul.

Un aspect important, dar adesea ignorat este faptul că schimbarea are limite. Nu putem schimba trecutul nostru, ceea ce au făcut sau nu au făcut ceilalți, reacțiile și alegerile altor oameni. Putem schimba, însă felul în care ne raportăm la trecut, modul în care interpretăm experiențele, răspunsurile noastre emoționale și comportamentale.
Acceptarea acestor limite nu înseamnă resemnare, ci o maturitate emoțională - este diferența dintre a lupta cu ceea ce nu poate fi controlat și a investi energie acolo unde schimbarea este posibilă.

De ce este schimbarea atât de grea?
Creierul nostru este construit să caute siguranță, nu neapărat fericire. Iar „cunoscutul”, chiar dacă este dureros, este perceput ca fiind mai sigur decât necunoscutul. De aceea avem tendința să revenim la aceleași tipare, rămânem în relații sau contexte nesănătoase, amânăm decizii importante. Schimbarea presupune să ieșim din automatism și să tolerăm disconfortul temporar al noului.

Ce e important de luat in considerare este faptul că orice proces de schimbare are nevoie de resurse. Unele sunt deja în noi, altele pot fi construite: conștientizarea – primul pas în orice transformare reală; motivația autentică – nu presiunea din exterior, ci dorința interioară; răbdarea – schimbarea reală nu este liniară; autocompasiunea – fără critică excesivă, fără perfecționism rigid; suportul – uneori avem nevoie de cineva care să ne ghideze, să ne reflecte și să ne susțină.

Și nu în ultimul rând trebuie sa fie deschiși la a înțelege că schimbarea nu poate fi făcută de unul singur; de multe ori încercăm să ne schimbăm singuri și ne blocăm în aceleași puncte, nu pentru că nu suntem capabili, ci pentru că nu putem vedea totul din interiorul propriilor noastre mecanisme.Terapia oferă un spațiu sigur de explorare, claritate asupra tiparelor personale, instrumente concrete de schimbare, susținere reală în momentele dificile.

❤️O invitație pentru tine drag cititor: dacă simți că e momentul unei schimbări în viața ta – fie că vorbim despre relații, emoții, decizii sau echilibrul interior – te invit să lucrăm împreună. În cabinetul meu de psihologie, procesul de schimbare nu este grăbit, ci înțeles, susținut și construit pas cu pas, în ritmul tău.
📍 Schimbarea nu începe atunci când „poți mai mult”, ci atunci când îți dai voie să începi.
Dacă simți că este momentul tău, îți sunt alături! Gânduri bune!

18/03/2026

Criticul interior - un aliat sau un impediment în viața noastră? Când nu ești mulțumit de tine… ce faci cu tine?

Fiecare dintre noi trecem prin momente în care ne privim și simțim că nu suntem suficienți: nu am făcut destul, nu suntem unde „ar trebui”, am fi putut mai mult, mai bine, mai repede, etc. Și atunci apare acea voce interioară critică, uneori dură, alteori subtilă, dar constantă.....
💭 „Nu sunt bun/ă…”
💭 „Iar am greșit…”
💭 „De ce nu pot să fiu altfel?”
Adevărul este însă, că nu lipsa valorii ne doare, ci felul în care ne raportăm la noi înșine în acele momente.

Ce se întâmplă, de fapt în acele momente?
De cele mai multe ori, nemulțumirea față de sine apare atunci când ne comparăm cu alții sau cu o versiune idealizată a noastră, atunci când ne concentrăm exclusiv pe greșeli și ignorăm progresul, sau dacă avem standarde foarte ridicate, însă puțină compasiune față de noi. În astfel de momente tindem să confundăm „a greși” cu "suntem greșiți”.

Ce putem face diferit?
• observă, dar nu te judeca: în loc de „Ce e în neregulă cu mine?”, încearcă: „Ce s-a întâmplat și ce pot învăța de aici?”
• separă comportamentul de identitate: ai făcut o greșeală ≠ ești o greșeală.
• activează vocea ta de sprijin: întreabă-te „Dacă un prieten drag ar trece prin asta, ce i-aș spune?”
• acceptă imperfecțiunea ca parte din proces: creșterea nu arată niciodată perfect, ci doar uman.
• reorientează-te către a face pași mici: nu ai nevoie să schimbi totul azi, ai nevoie doar de următorul pas.

Cel mai important gând pe care să îl iei cu tine azi, este faptul că nu e nevoie să fii perfect ca să fii valoros, ci doar să nu te abandonezi exact în momentele în care îți este mai greu.
Gânduri bune!
Sava Mihaela Maria - Cabinet Individual de Psihologie

08/03/2026

08/03/2026

La mulți ani dragă femeie! Fiecare dintre noi e asemenea unui puzzle frumos, complex și plin de culoare. Să fiți iubite!!!🌹🌹🌹

23/02/2026

Limitele în relații – un act de grijă, nu de respingere
„Nu” este uneori cel mai sincer „Da” pe care îl putem oferi unei relații. În cabinet, aud frecvent fraze precum: „Nu știu cm să îi spun că mă deranjează.”; „Mi-e teamă că se va supăra.”; „Mai bine tac, ca să nu stric relația.” Adevărul este că relațiile nu se strică atunci când stabilim limite, ci ajung să se erodeze din cauza lipsei lor.

Ce sunt, de fapt, limitele?
Limitele sunt acele granițe invizibile care definesc: ce este acceptabil pentru mine, ce nu este acceptabil, cât pot oferi, când am nevoie să mă opresc, ce mă rănește, ce mă face să mă simt în siguranță. Ele nu sunt ziduri, nu sunt arme de răzbunare, nu sunt pedepse, sunt forme mature de autoreglare și respect de sine.

De ce sunt esențiale indiferent de tipul de relație?
√ În cuplu – previn resentimentele și dinamica de sacrificiu unilateral.
√ În relația părinte–copil – oferă structură, predictibilitate și siguranță emoțională.
√ În relațiile profesionale – protejează energia, timpul și claritatea rolurilor.
√ Între prieteni – mențin echilibrul dintre a oferi și a primi.
O relație fără limite devine fie sufocantă, fie haotică.

De ce ne este atât de greu să le stabilim?
Cei mai mulți dintre noi am învățat că iubirea înseamnă sacrificiu total, a spune „nu” înseamnă respingere, conflictul este periculos, nevoile celorlalți sunt mai importante decât ale noastre, etc. La unii dintre noi, în copilărie, limitele noastre nu au fost respectate, sau nu am fost învățați că avem voie să le avem. Dar "a nu avea limite" nu ne face mai buni - ne face mai obosiți, mai frustrați, mai deconectați de noi înșine.

Cum arată o limită sănătoasă?
✔ Este clară și exprimată calm.
✔ Nu conține atac sau vinovățire.
✔ Este consecventă.
✔ Este despre mine, nu despre controlul celuilalt.
Exemplu:
❌ „Niciodată nu mă respecți!”
✔ „Când ridici tonul, mă simt copleșit. Am nevoie să vorbim calm.”
Limita nu spune „Tu faci ceva greșit.”
Limita spune „Asta pot eu gestiona.”

Ce se întâmplă când începem să stabilim limite?
La început, poate apărea: surprindere,
rezistență, chiar conflict, însă în timp, relațiile sănătoase se ajustează, iar cele bazate pe control se zdruncină.

Un adevăr dificil de acceptat este faptul că dacă pentru a păstra o relație trebuie să ne abandonăm constant nevoile, accea nu este de fapt o relație – este o adaptare forțată! Pentru că în esență limitele nu distrug conexiunea ci o fac autentică. Și doar atunci când știu unde se termină "eu" și unde începe "tu" pot iubi fără teamă și fără resentiment.

Întrebare pentru tine dragă cititor:
Unde în viața ta simți că spui „da”, deși corpul tău spune „nu”?
—
Dacă simți că îți este dificil să stabilești limite fără vinovăție sau teamă, acest proces poate fi învățat. Relațiile nu trebuie să doară pentru a fi reale🙏
Cu fermitate, dar cu blândețe,
Sava Mihaela Maria - Cabinet Individual de Psihologie

09/02/2026

„Cei mai mulți oameni nu doresc să fie liberi. Libertatea implică responsabilitate, iar celor mai mulți oameni le este frică de libertate.”
— Sigmund Freud

Citatul lui Freud despre libertate și responsabilitate ne provoacă să ne întrebăm:
cât de mult din ceea ce credem că ne dorim (schimbare, autonomie, liber arbitru), nu reușim să realizăm din cauza fricii de responsabilitate reală?
În sens terapeutic, această întrebare poate fi o poartă spre autoexplorare, conștientizare și creștere.

Vă invit să ne cunoaștem!
Https://savamihaelapsiholog.com
Aleea Expoziție nr.1
Baia Mare
Tel. 0745 217 326

30/01/2026

Uneori, una dintre cele mai grele poveri emoționale nu este durerea în sine, ci nevoia de a avea un răspuns pentru tot.Trăim cu iluzia că, dacă înțelegem suficient, dacă analizăm suficient, dacă întoarcem lucrurile pe toate fețele, vom reuși să prevenim suferința. Ne imaginăm că explicația pe care o vom primi ne va salva! Însă de cele mai multe ori viața nu funcționează așa. Sunt întâmplări care nu au un „de ce” clar: oameni care pleacă fără explicații, situații care se schimbă brusc, emoții care apar fără avertisment, iar mintea noastră, flămândă de predictibilitate, se agită, caută, insistă, vrea control, vrea siguranță! Vrea un răspuns care să liniștească!
De multe ori însă soluția nu vine dintr-un răspuns, ci din acceptarea faptului că unele lucruri rămân deschise, că nu toate capitolele se închid elegant, că incertitudinea face parte din condiția umană.
A accepta că nu putem avea un răspuns la tot nu înseamnă resemnare, înseamnă maturitate emoțională, înseamnă să ne permitem să trăim cu întrebări, fără a ne lăsa consumați de ele; să reușim să ne mutăm atenția de la „de ce s-a întâmplat?” la „ce fac eu acum cu ce s-a întâmplat?”.
Poate că adevărata siguranță nu stă în predictibilitatea lumii, ci în capacitatea noastră de a ne regla emoțional chiar și atunci când lumea rămâne imprevizibilă. Și poate că liniștea nu apare atunci când aflăm toate răspunsurile, ci atunci când învățăm să stăm blând, cu necunoscutul.

Vă aștept cu drag să ne cunoaștem!
Https://savamihaelapsiholog.com
Aleea Expoziție Nr 1 Baia Mare
Tel. 0745 217 326