29/11/2025
Neiubirea de sine și ura îi rănesc pe cei care le poartă, fără ca aceștia să-și dea seama de cele mai multe ori, din păcate.
Când trăiești în autocritică, vinovăție sau ură, corpul tău este primul care plătește și tu nici măcar nu realizezi asta.
Sistemul nervos rămâne în alertă, mintea caută constant pericole, iar emoțiile devin toxice pentru interior.
Ura nu părăsește corpul celui care o simte.
Ea se transformă în tensiune, oboseală, anxietate, rigiditate emoțională și relații care repetă aceeași durere.
Persoana către care este îndreptată poate nici să nu simtă nimic, dar tu trăiești zilnic efectele.
La fel se întâmplă cu neiubirea de sine.
Poate ai impresia că trebuie să-i pui mereu pe ceilalți pe primul loc, ca să nu fii egoist.
Neiubirea de sine este o formă de violență interioară care îți sabotează încrederea, claritatea și capacitatea de a primi binele în viața ta.
Din punct de vedere psihologic, emoțiile susținute de respingere față de sine sau față de alții mențin organismul într-un stres cronic.
Iar stresul cronic nu schimbă lumea din jur.
Te consumă pe tine.
A te iubi pe tine nu înseamnă egoism.
Înseamnă igienă emoțională.
Înseamnă să nu mai folosești propria ființă ca teren de luptă.
Când îți schimbi relația cu tine, se schimbă și felul în care trăiești, alegi și răspunzi.
Și asta nu pentru că ceilalți devin perfecți, brusc și dintr-o dată, ci pentru că tu nu te mai rănești în numele lor.
Dacă te regăsești în acest mesaj, oprește-te un moment și întreabă-te:
„Ce parte din mine are nevoie de compasiune, nu de judecată?”
Schimbarea începe acolo.