11/07/2025
🌱Când iubirea se transformă în povară..
Zilele trecute, în cadrul unei sesiuni, o clientă a venit cu o greutate vizibilă - nu doar în privire , ci și în corp. Oboseală profundă , confuzie mentală și o senżație de sufocare emoțională.
Vorbea despre tatăl ei și despre starea lui de sănătate - dar, mai ales, despre sentimentul că doar ea poate să-l salveże. Că doar ea știe ce e mai bine.
Că ea trebuie să ducă totul.
Am simțit din primele minute dinamica în care era prinsă :o combinație de iubire, responsabilitate și un rol preluat inconştient: cel de salvator.
💡 Această autoasumare exagenată, deși pornită dintr-o intenție bună, începuse să se manifeste și în corp.
💡Psoriazisul s-a activat pe ceafă și umeri -zonele care „țin greul", care „cară".
Corpul spunea clar, ce sufletul deja trăia:" ,Îl duc pe tata în spate"
În procesul nostru, primul pas a fost să-i oglindesc ceva esențial:
TATA este un adult.
El decide.
El îşi asumă responsabilitatea pentru viața şi sănătatea lui.
Apoi, am intrat împreună în zona de vinovăție. Ce parte din ea o judeca pentru ideea de a face un pas în spate? Ce s-ar. întâmpla dacă ar renunța la acest rol?
Ar fi o fiică mai puțin iubitoare?
🌱Printne răspunsuri apărea, timidă la început, o conştientizare profundă: retragerea ei îi oferă tatălui şansa să redevină autorul propriei vieți. Îi oferă spațiu să decidă. Să îşi asume. Să fie responsabil. Să fie ceea ce este Adult.
La 2 zile după sesiune, mi-a scris:
🌱,,Corpul meu e în echilibru. Psoriażisul s-a retras. Ceafa şi umerii nu mai dor. Mă simt liniştită."
✨Uneori, cea mai mare dovadă de iubire e să te dai un pas în spate.
Să-i laşi pe ceilalți să fie responsabili de viața lor.
Să te eliberezi - şi pe tine, şi pe ei.
✅Dacă și tu simți că porți mai mult decât e al tău, poate e momentul să te întrebi:
,Ce se întâmplă dacă ii las şi celuilalt să-şi poarte propriul drum?
📝✏️Prognameażă o sesiune sau scnie-mi în privat.
Te pot ghida să-ți recapeți spațiul, echilibrul şi libertatea interioară.
