Sanatatea Copilului TAU

30/11/2022

Cand trebuie sa iei leg*tura cu medicul dacă copilul tușește?

In majoritatea cazurilor, tusea nu este un motiv de ingrijorare.

Totusi, sunt situatii cand este nevoie sa apelezi la medic doar pentru a fi linistita.

Mergi la doctor in cazul in care copilul:

-Are dificultate la respiratie sau se lupta sa respire
-Are buzele, fata sau limba de culoare albastruie sau vinetie
-Are febra (in special, in cazul sugarul sub 3 luni)
-Este sugar (3 luni sau mai mic) si tuseste de cateva ore
-Scoate un sunet magaresc cand respira d**a ce tuseste si tuseste spastic
-Tuseste si expectoreaza cu sange (daca copilul a avut recent o sangerare nazala, de obicei nu este o problema)
-Are stridor la inspir si tuseste latrator
-Scoate un sunet suierator cand expira (doar daca nu ai deja instructiuni pentru tratarea astmului)
-Este apatic si iritabil

30/11/2022

Tusea la copii: cm recunosti diferitele tipuri

Tusea este frecventa in randul prescolarilor si, in general, este de scurta durata. Chiar in lipsa unei raceli, copiii pot sa tuseasca in medie de 10 ori pe zi, insa nu in fiecare zi. D**a o raceala usoara, majoritatea continua sa tuseasca inca cel putin 1-3 saptamani. Tusea care, insa, depaseste 4 saptamani poate fi semnul unei afectiuni respiratorii provocata de virusuri sau de bacterii. Exista mai multe tipuri de tuse:

Tusea “latratoare”
Este de obicei provocata de crup ( laringita,traheita)– grup de afectiuni care determina obstructia inflamatorie a laringelui, a traheei sau a ambelor

Tusea convulsiva
Mai este cunoscuta si ca “tuse magareasca” din cauza sunetului caracteristic (denumit “whoop” in limba engleza) care urmeaza accesului de tuse si care se aseamana cu zgomotul emis de magar.

Tusea suieratoare
Cand tusea este insotita de un suierat la expir ,atunci cand iese aerul din plamani, este un semn ca ceva blocheaza caile respiratorii.

Stridorul
Stridorul este un zgomot, care poate fi comparat cu un sunet muzical aspru, care se aude cand copilul inspira. Sunetul este dat de trecerea aerului printr-o zona a laringelui sau traheei care este mai stramta datorita obstructiei.

Tusea brusca
Cand copilul incepe sa tusesca din senin, pe neasteptate, s-ar putea sa fi aspirat alimente sau lichide “pe partea gresita” ,pe calea respiratorie, nu pe cea digestiva, sau cand un obiect (o bucata de mancare, voma , o moneda, o jucarie mica,etc) este fie prins in g*t ,sau blocheaza caile respiratorii superioare ( laringele ,traheea)si uneori chiar inferioare( bronsiile).

Tusea nocturna
Multe tipuri de tuse se agraveaza noaptea.
In infectia de cai respiratorii superioare, a nasului ,mucozitatile se scurg din nas in g*t si provoaca iritatie in timp ce copilul sta culcat , impiedicandu-l pe cel mic sa doarma.

Tusea din timpul zilei
Alergiile, astmul, racelile (virozele) si alte infectii respiratorii sunt cauzele frecvente ale tusei diurne.

Tusea care insoteste o raceala
Multe raceli ( viroze respiratorii) sunt acompaniate de tuse; astfel, atunci cand e racit copilul poate sa dezvolte ori o tuse uscata, ori una productiva.
Tusea de acest fel dureaza cam 1 saptamana si d**a ce toate simptomele virozei s-au ameliorat.

Tusea cu febra
Cand copilul tuseste, are febra usoara si ii curge nasul, cel mai probabil are o simpla raceala (viroza respiratorie).

Tusea cu voma
Copiii tusesc adesea foarte tare pana li se declanseaza reflexul de voma si ajung sa verse.
De obicei, nu este un semnal de alarma decat daca voma persista.

Tusea persistenta
Tusea provocata de raceli dureaza 1 pana la 3 saptamani, de obicei cand copilul a facut mai multe raceli la rand.
Astmul, alergiile sau o infectie cronica a sinusurilor ori a cailor respiratorii superioare dar si o bronsita ar putea, de asemenea, sa fie cauzele tusei pe termen lung.

01/10/2022

RECOMANDARI pentru părinţi pentru adaptarea copilului la gradinita:

Este necesar ca şi părinţii să se adapteze la grădiniţă:

Chiar dacă un părinte ştie că este momentul potrivit pentru copilul său să înceapă grădiniţa şi chiar dacă îşi doreşte acest lucru, durerea separării şi îngrijorarea sunt uneori trăite mai intens de părinte decât de copil. Pentru a-l putea ajuta pe copil să se adapteze grădiniţei şi separării de părinţi şi casă, acestia trebuie să lucreze întâi cu propriile lor temeri şi emoţii.

Pregăteşte-l din timp pentru grădiniţă:

Începe cu câteva săptămâni înainte să îi povesteşti ce înseamnă grădiniţa, câţi prieteni îşi va face acolo, la ce activităţi şi jocuri interesante va participa. Îi poţi arăta o carte sau un desenat animat care are drept subiect mersul la grădiniţă. Dacă nu găseşti o carte la îndemână, poţi inventa chiar tu o poveste de culcare cu personajele lui preferate.

Mergi cu el în vizită la grădiniţă:

Este recomandat ca integrarea să se facă treptat, iar prima vizită poate fi doar pentru familiarizare cu locul, educatoarea şi noii colegi. Este foarte important să îi arăţi copilului câtă încredere ai în personalul grădiniţei. Dacă tu nu ai încredere, el cm s-ar putea simţi în siguranţă?

Caută viitori colegi de grupă cu care s-ar putea împrieteni înainte de a începe grădiniţă. Un prieten printre noii lui colegi ar putea face minuni pentru acomodarea copilului. Din acest motiv, este încurajata integrarea fraţilor în aceeaşi grupă de grădiniţă: fratele cel mic se va adapta cu siguranţă mult mai uşor dacă fratele sau sora mai mare este alături de el.

In cazul in care exista diferenta de varsta intre cei mici, si simplul fapt ca amandoi merg la aceiasi gradinita, dar in grupe separate, ii va oferi celui mic un sentiment de confort. Este cunoscut faptul ca cei mici invata si experimenteaza prin imitatie, iar acest lucru il poate ajuta pe palierul adaptarii la gradinita.

Stai cu el în primele zile şi observaţi împreună ce fac ceilalţi copii şi educatoarea:

Dacă vrea să participe şi el la activităţi cu atât mai bine, dar prezenţa ta acolo il va ajuta pentru ca se va simti securizat si îi va da curajul necesar pentru a se alatura în colectivitate.
Când îl laşi la gradinita, asigură-l în mod repetat şi cu fermitate că te vei întoarce. Intrucat cei mici nu au inca o perceptie corecta a timpului, aceasta fiind in curs de formare si dezvoltare, este necesar sa ii spui exact după cât timp te vei întoarce (”într-o oră”, ”după ce mănânci”, ”după ce faci nani”). Procedand in acest fel, ajuti la prevenirea trarii sentimentului de abandon resimtit de cel mic.

O adaptare treptată este diferită pentru fiecare copil. Fiecare copil are ritmul lui, iar dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare şi poate trece direct la programul lung, cu somn, un altul va avea nevoie de părinte alături de ele pentru mai multe zile, poate chiar şi săptămâni, iar programul scurt poate fi o variantă iniţială mai puţin dificilă. Este important ca parintele sa tina cont de individualitatea si de particularitatea fiecarui copil in parte, evitand diferentele si etichetarile.

Unul dintre cele mai importante beneficii ale gradinitei este faptul ca reprezinta locul in care talentele şi aptitudinile copilului prind contur si se dezvolta. La gradinita acestea pot fi descoperite, cultivate şi semnalate parintilor. Un alt beneficiu sunt activităţile de la grădiniţă care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare si socializare a copiilor, elemente imperios necesare pentru formarea acestuia ca viitor adult.

Cei care experimenteaza mersul la grădiniţă sunt dornici să coopereze atat cu adulţii, cat şi cu copiii de aceeaşi varstă, sunt flexibili, curajoşi, autonomi, iar cand vor începe clasa I, sentimentul de tensiune privind adaptarea la programul de învăţare va fi atentuat.
O buna comunicare intre parinte – educator este cheia in vederea adaptarii eficiente la gradinita, de aceea este recomandat ca parintii sa continue sa lucreze acasa prin stimularea copilului, folosind diverse forme de joc si invatare pentru o buna dezvoltare bio-psiho-sociala a acestuia.

21/08/2022

Școlile și grădinițele vor începe din nou, în curând.
Așa că vă rog să stați cu copiii dvs timp de 5 - 10 minute și să le explicați:
🖊 că a fi foarte înalt, scund, dolofan, slab, negru sau alb nu este o glumă, nu râdem de alți copii!
🖊 nu este nimic rău în a purta aceiași pantofi în fiecare zi.
🖊 un rucsac folosit poartă aceleași vise ca o geantă nouă.
🖊 Învățați-i să nu excludă pe cineva pentru că sunt „diferiți” sau nu au aceleași oportunități ca ceilalți.
🖊 învățați-i să fie empatici cu cei care au nevoie, să își ajute colegii la nevoie sau să le ofere o parte din mâncare celor care nu au pachețel de acasă.
🖊 Explicați-le că tachinarea doare... și că merg la școală pentru a ÎNVĂȚA, NU pentru a concura!
TU ŞI EU AVEM ACEEAȘI VALOARE!
EDUCAȚIA ÎNCEPE ACASĂ...

01/06/2022

La mulţi ani, copii! Este 1 Iunie! Este ziua voastra! Multa sanatate si multe bucurii. Sa cresteti cu zâmbetul pe buze si viaţa voastră sa fie asemeni unui cer senin.
La mulţi ani tuturor copiilor si de asemenea tuturor parintilor! Sa va bucurati de copiii vostri sănătoşi!

27/04/2022

De știut!

00:33 Ce este hepatita? 02:31 Care sunt semnele?04:50 Ce cred eu despre asta?07:46 Cum ne ferim?08:13 Ce tratamente exista?👨🏼‍⚕️Cine sunt eu?👨🏼‍⚕️Mihail ...

04/03/2022

ANEMIA LA COPIL

Anemia la copil este o stare patologica manifestata prin scaderea numarului de hematii (globule rosii) sub limita normala (sub 10 g/dl) in sangele sau. Cauza principala care duce la anemie este insuficienta fierului din alimentatie.

Anemia este o insufiecienta fieroasa a sangelui. Daca copilul are anemie, inseamna probabil ca el de fapt sufera de o insuficienta fieroasa a sangelui.

Lipsa fierului in sange

Cauza pincipala care duce la anemie este insuficienta fierului in alimentatia copilului. Inseamna ca el nu se hraneste cu alimente ce contin fier ca de exemplu : carne,oua,rosii,etc. Toate acestea duc la lipsa fierului in sange iar aceasta incetineste productia de hemoglobina. Forma aceasta de anemie este din fericire tratabila.

La cei mici, cea mai frecventa forma de anemie este cea anemia feripriva. In Romania, 1 din 4 copii de varsta scolara sufera de anemie feripriva.

Un copil poate suferi de anemie si d**a ce a suferit o infectie care se mai si repeta. Este posibil sa avem de- a face cu un cerc vicios : infectia duce la anemie iar prin aceasta organismul copilul va opune din ce in ce mai putina rezistenta infectiilor.

Cresterea rapida poate fi o cauza a anemiei copilului

Se poate ca intr-o anumita perioada de timp copilul sa creasca foarte repede, ceea ce probabil la un moment dat va duce anemie.

Cum stii daca copilul are anemie ?

Copilul s-ar putea sa aiba anemie daca se constata urmatoarele simptome:

-piele palida (mai ales sub unghii)

-buze palide

-oboseala

-maini si picioare reci

-ameteli

-respiratie ingreunata

-rezultatele la scoala sunt mai putin bune

-tiuit in urechi

Totusi trebuie sa stiti ca atunci cand copilul este palid sau obosit nu inseamna neaparat ca sufera de anemie. S-ar putea ca sa se fi nascut cu o piele mai groasa sau nu prea transparenta prin care sa se vada clar vasele de sange.

Atentie: Niciodata sa nu-i dai tu diagnosticul, numai un medic poate constata acest lucru cu siguranta !

FIERUL in alimentatia zilnica a copilului tau

O alimentatie saraca in fier poate duce la anemie feripriva in randul copiilor. Specialistii avertizeaza ca unul din patru scolari sufera de anemie, ceea ce trebuie sa ne ingrijoreze si sa ne determine sa fim mai atenti la nevoile nutritionale ale copiilor. Un copil de varsta scolara (7-14 ani) are nevoie de 8-10 mg de fier in fiecare zi.

Primele semne ca cel mic sufera de carenta de fier sunt oboseala, scaderea performantelor scolare si a activitatii zilnice, scaderea imunitatii, devenind sensibil la infectii. De aceea este esential sa ii asiguri necesarul zilnic de fier, care impreuna cu celelalte elemente nutritionale: carbohidrati, proteine, vitamine, fibre, va contribui la o dezvoltare fizica si cognitiva armonioasa si la cresterea capacitii de concentrare.

( aceste informații sunt educative și nu înlocuiesc controlul/vizita medicului specialist)

06/01/2022

Teama de întuneric la copii:

Teama de întuneric (nictofobia sau scotofobia) este definită ca sentimentul de frică iraţională a copilului provocat de evenimentele înspăimântătoare care s-ar putea produce odată cu venirea nopţii. Teama de întuneric poate afecta calitatea vieţii copilului într-o manieră suficient de puternică încât acesta să devină depresiv sau anxios.

De ce apare teama de întuneric?
Cauzele sunt reprezentate de:

/experienţe traumatizante produse în trecut leg*te de întuneric (abuzuri sexuale, accidente);
/insuflarea de către rude sau apropiaţi a fricii de întuneric (poveştile sau filmele cu conţinut terifiant);
/violenţa domestică.

Acestea tind să dispară cu apropierea de maturitate. Persistenţa în viaţa de adult este corelată cu evenimentele traumatice din trecut asociate cu întunericul.

Teama de întuneric face parte din categoria fobiilor specifice care se clasează pe a treia poziţie în lista tulburărilor mentale. Este considerată ca fiind o reacţie normală în dezvoltarea copilului, având de obicei, o durată scurtă. Se poate extinde şi amplifica, afectând calitatea vieţii.

Cum se manifestă teama de întuneric?

Semnele şi simptomele sunt defalcate în funcţie de perioada de dezvoltare a copilului.
Între 0-2 ani acestea sunt reprezentate de:
zgomote puternice; străini; separarea de părinţi sau obiectele mari.
Tipice pentru intervalul 3-6 ani sunt produsele imaginaţiei: fantome, monştri, întuneric, singurătate, zgomote străine.
Între 7-16 ani, temerile devin mai realiste, în categoria acestora intrând: rănirea, boala, performanţele şcolare; moartea; dezastrele naturale.

La preşcolari se vor întâlni fenomene precum:
sugerea degetului;
udarea patului;
refuzul de a adormi fără lumina de veghe;
insistenţa de a dormi cu un adult.

La celelalte categorii de vârstă, simptomatologia psihologică este reprezentată de:

-teama de a nu fi atacat de monştri, fantome (tendinţa de a verifica în permanenţă dulapul sau de a se uita sub pat);
-refuzul de a dormi singur;
-încercarea de a sta treaz toată noaptea;
/trezirea în cursul nopţii;
-teama cumplită provocată de confruntarea cu întunericul.

Cei care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul acestei afecţiuni sunt psihologul sau medicul specialist în psihiatria copilului şi a adolescentului. Aceştia vor discuta atât cu părinţii, cât şi cu copilul despre modul de manifestare a fricii de întuneric, duarata acesteia şi impactul avut în viaţa de zi cu zi. Eventual, se poate recomanda realizarea unui examen clinic pentru a exclude anumite afecţiuni respiratorii, cardiovasculare, digestive sau neurologice.

10/12/2021

Somnul de după-amiază: până la ce vârstă se recomandă

Dacă somnul de zi este unul slab calitativ sau lipsește cu totul, seara se va culca foarte obosit, din cauza producției de adrenalină și de cortizol, hormonul stresului. Corpul nu are parte de relaxarea necesara și riscăm să aibă treziri nocturne și, în genere, somn agitat.

Când sunt mici, copiii au, de obicei, două episoade diurne de somn: unul pentru odihna creierului și unul pentru odihna corpului. În perioada 15-23 luni, copiii se mută, de obicei, la un singur somn, acesta încorporând atât odihna creierului, cât și odihna corpului. Acest somn îi ajută sa reziste fizic și mental mai mult timp și să nu mai fie morocănoși spre seară. V-ați văzut copiii în starea aceea când nimic nu le convine?

Copiii nu mai au autocontrol, se enervează ușor, corpul e în modul de supraviețuire, iar concentrarea și capacitatea de învățare au de suferit.

În timpul somnului copiii cresc. În perioadele de „boom” de creștere, copiii dorm și mănâncă mai mult, de aceea este important să fim atenți la nevoile lor.

Câte episoade de somn au copiii?

Între 9 și 12 luni, 2 reprize de somn.

Între 12 și 18 luni, 1-2 reprize de somn.

Între 18 luni și 3 ani, o repriză de somn.

Între 3 și 6 ani, o repriză de somn sau niciuna

SFAT: nu considerați că, pe masură ce cresc, nevoia de somn a copiilor scade dramatic, pentru că nu este adevărat. Ei evoluează foarte mult, fac efort fizic și psihic intens, ceea ce atrage nevoia de somn. Un copil de 2-3 ani are nevoie de 12-14 ore de somn, iar unul de 3-5 ani între 11 si 13 ore.

02/12/2021

Urticaria la copil: cauze, tipuri si tratament

Ce este urticaria?

Urticaria este formata din blande roz sau rosii care apar pe piele. Uneori, sunt mai pale in centru. Blandele sunt insotite in general de mancarime, dar pot da si senzatia de arsura sau intepatura.

Urticaria poate aparea oriunde pe corp, variind ca forme si dimensiuni. Petele pot fi mici precum ciupiturile de tantar sau mari ca o farfurie. Blandele pot avea forma de inel sau grupuri de inele unite. Pot aparea in grupuri, sau pot sa-si schimbe pozitia in cateva ore. De exemplu pot aparea pe fata o multime de blande, apoi pot disparea. Mai tarziu, altele pot aparea pe brate.

Care sunt cauzele urticarii?

Oamenii fac urticarie din diferite motive. Adesea cauzele nu sunt cunoscute. Un motiv frecvent sunt reactiile alergice. Printre declansatorii comuni ai alergiilor sunt anumite alimente (precum laptele, fructele de mare, capsunile si fructele inrudite cu ele, nucile), medicamentele (cum sunt antibioticele) si intepaturile insectelor.

Cauzele urticariei sunt multiple. Majoritatea cazurilor sunt determinate de reacţii alergice în urma ingerării unor alimente sau prin contactul direct cu o substanţă alergenă (urticarie de contact). Printre alimentele care provoacă urticarie se numără ouăle, carnea, fructele de mare, ciocolata, unele fructe (căpşuni, cireşe, caise, piersici), nucile, alunele. Urticaria de contact poate fi declanşată de un produs cosmetic, un parfum, bijuterii sau alte obiecte din metal, chiar şi de atingerea unor plante. Înţepăturile de insecte reprezintă o altă cauză frecventă a reacţiilor alergice cutanate. Mai există urticarii fizice exacerbate fie de scărpinat, fie de contactul pielii cu ceva rece sau după expunerea pielii la soare.

Unele persoane pot face urticarie chiar şi din cauza presiunii pe care hainele, cureaua sau pantofii o exercită asupra pielii. Unele medicamente (antibiotice, antiinflamatoare ş.a.) şi substanţe chimice (conservanţi, coloranţi etc.) pot genera de asemenea reacţii de tip urticarian. Bolile copilăriei (vărsatul de vânt, rujeola, rubeola) şi parazitozele se manifestă printre altele cu erupţii cuta­na­te şi mâncărimi.

Persoanele sensibile trebuie să evite băile sau duşurile fierbinţi, să poarte haine lejere din ţesături naturale, să evite lenjeria intimă strâmtă. Şi activitatea fizică trebuie diminuată pentru a evita transpiraţia. Orice iritare a pielii poate duce la apariţia unui nou episod de urticarie.

URGENŢĂ. Ur­ti­caria apare nu nu­mai pe suprafaţa pie­lii, ci şi pe mu­coase.

Medicul poate diagnostica urticaria examinandu-va pielea si ascultandu-va povestind ce s-a intamplat. Medicul poate incerca sa-si dea seama ce anume a provocat urticaria, desi adesea cauza ramane un mister. Daca faceti frecvent urticarie sau daca reactia a fost grava, medicul va poate trimite la un alergolog.Uneori, medicii recomanda un tip de medicamente numit antihistaminice ca sa scapati de mancarimi. In multe cazuri, urticaria dispare de la sine fara medicamente sau vizite la medic.Mai rar, urticaria poate fi un semn al unei reactii alergice mai grave, care poate afecta respiratia si alte functii ale organismului. In astfel de cazuri, persoana necesita ingrijiri medicale imediate.

( aceste informații sunt educative și nu înlocuiesc vizita/ controlul medicului specialist)

30/11/2021

Ne învățam unii pe alții

Ce lucruri îl poţi învăţa pe copil:

- sa nu-i fie frică să greşeasca;
- sa respecte atât fetele, cât şi băieții;
- cunoștințele sunt mai importante ca notele( Nu ezita să-l înveţi pe copil încă din perioada şcolară că cele mai importante sunt cunoştinţele cu care el rămâne la final de zi şi mai puţin notele pe care le primeşte);
- părinții nu sunt inamici( Arată-i că poate avea încredere în tine, că încerci să nu ridici vocea atunci când face ceva rău, dar şi că nu-l cicăleşti atunci când greşeşte);
-sa- şi susţină punctul de vedere;
-sa nu facă ceva ce nu-i place;
-sa întrebe ori de câte ori nu înţelege;
-sa spună profesorului/educatorului când nu se simte bine;
- sa spună NU(fiecare părinte doreşte să crească un copil care să aibă personalitate, nu unul care să plece capul la comezile celor din jur).

15/11/2021

Cum să determinaţi la consusltare că medicul pediatru este bun:

Părinții vor un medic pediatru sau stomatolog care să îi înțeleagă (și să îi trateze impecabil) pe copii, nu doar un lucrător-în-halat care să le scrie niște chestii-greu-de-descifrat pe o rețetă.

Medicii pediatrii sunt mulţi, dar nu toţi sunt profesionişti , de aceea, orice părinte responsabil este interesat de a găsi un pediatru bun.

Este important să vă adresaţi la clinicile specializate pentru copii. Fără îndoială, medicul care se ocupă de starea sănătăţii a copiilor, trebuie să deţină o experienţă considerabilă în acest domeniu. Este dovedit faptul, că specialistul cu cît mai mare experienţă are în domeniul pediatriei, cu atît face mai puţine greşeli.

Este rezonabil de a opta pentru un medic atent şi prietenos, care ştie să asculte adulţii şi să ajungă la copilul dumneavoastră, indiferent de vârstă şi starea de spirit acestuia. Biroul medicului include jucării, obiecte distractive, iar interiorul cabinetului este, de obicei, prevăzut în aşa mod astfel încît să nu sperie micul pacient. Un medic pediatru niciodată nu va ridica vocea şi nu va spune fraza de genul: “ mamă, calmaţi copilul şi apoi veniţi” . Medicul va opri toate capriciile prin glumă şi vorbă bună.

În plus, un medic pediatru este asociat vizual cu „doctorul bun” – formă curată, chip prietenos, voce binevoitoare. Doar unui adult nu contează cm arată medicul, principalul să trateze. Pentru micul pacient prima impresie este foarte importantă, deoarece acest lucru va depinde de modul în care copilul se va comporta în vizitele următoare.

Un medic pediatru bun cunoaşte că stadiile incipiente a bolii copilului pot fi stabilite încă în uter. Informaţii despre boli ereditare printre rude ale copilului de multe ori este de mare importanţă în selectarea domenii de examinare. Însă medicul nu se va opri la un diagnostic, dar va verifica alte surse posibile de patologii. Medicul cel mai experimentat se va baza pe un diagnostic aprofundat înainte de a efectua proceduri terapeutice.

Un medic pediatru bun va acorda suficient timp şi atenţie copilului, astfel încât să nu piardă nici un detaliu din examinare. Va linişti părinţii şi în acelaşi timp nu va ascunde consecinţele posibile ale bolii.

Pediatru ţine minte cm a fost starea copilului în timpul vizitei anterioare. Cei mai mulţi specialişti cunosc istoria bolii pacientului pentru întreaga perioadă de supraveghere, inclusiv caracteristicile de dezvoltare, prezenţa alergiei la medicamente şi alte nuanţe importante.

Pentru a găsi un medic bun pentru un copil ca să îndeplinească toate cerinţele, poate fi mai dificil decât pentru un adult, dar în acest caz, alegerea potrivită este deosebit de importantă. Sănătatea copilului de-a lungul viii sale poate depinde în mod direct de cine şi cm îl tratează astăzi. Luaţi timp potrivit pentru a alege un medic pediatru bun, asigurând astfel copilului o viaţă sănătoasă şi lungă.

( aceste informații sunt educative)

05/11/2021

AMIGDALITA( tonsilita)

Amigdalita sau tonsilita este inflamația acută sau cronică a amigdalelor.

Amigdalele sunt primele care împiedică pătrunderea microbilor în organism, fiind o barieră împotriva infecțiilor. La nivelul lor se formează anticorpi și, în acest fel, organismul se poate apăra împotriva infecțiilor.
Datorită amigdalelor, care au rol de filtru și rol protector, substanțele nocive, bacteriile sau virusurile, sunt oprite să ajungă în tractul respirator și să provoace infecții.

Inflamația amigdalelor este semn că această barieră începe să cedeze, fie din cauza sistemului imunitar slabit, fie din cauze infecțioase sau virale.

Tipuri:

Amigdalită acută – un episod de amigdalită care se vindecă în aproximativ două săptămâni; Apare de regulă la copii.
Amigdalită cronică – episoade de amigdalită frecvente, dificil de vindecat. Afectează și adulții.

Transmitere

Amigdalita este contagioasă și se poate transmite cu ușurință de la o persoană la alta. Calea de transmitere este directă, pe cale aeriană, obiecte contaminate.

Semne și simptome:

/amigdalele vizibil inflamate, mărite în volum;
/puncte albe cu puroi pe amigdale;
/durere puternică în gât;
/dificultate la inghitire – disfagie;
/noduli limfatici durerosi la nivelul g*tului;
/febră;
/durere de cap;
/stare generală alterată.

Se recomandă recoltarea exsudatului faringian. Se poate stabili astfel dacă simptomele pacientului sunt provocate de o bacterie, dar si care este aceasta bacterie.

Tratament

/antibiotice sau antivirale (în funcție de etiologie), odihnă, hidratare.

( aceste informații sunt educative și nu înlocuiesc vizita/controlul medicului specialist)

03/11/2021

Părinți: ATENȚIE la zahărul din produsele farmaceutice și suplimente alimentare

Există multe produse tip "comprimate de supt” pentru copii pe piață. Ele sunt promovate ca fiind delicioase, aromate și ideale pentru reducerea durerile de gât sau de a obține nutrienții de care copiii au nevoie.

Ingredientele „active” sunt de obicei enumerate ca vitamine, minerale. Unele mai pot menționa „conține zaharuri” dar nu toate. Rareori, unele enumeră o cantitate de zahăr și alte ingrediente, cm ar fi acizii alimentari..

Zaharurile furnizează hrană bacteriilor care dizolvă smalțul dinților iar aceste produse sunt nesănătoase, deoarece conținutul ridicat de zahăr poate atrage copiii mici, dar nu reprezintă o introducere bună pentru o alimentație sănătoasă.

Avem datoria de a citi etichetele produselor înainte de achiziționare, pentru a ști exact ce consumăm! În calitate de consumatori, dar mai ales de părinți, trebuie să ne asigurăm că achiziționăm acest tip de produse în cunoștință de cauză prin citirea și înțelegerea etichetelor. Data viitoare, trebuie să ne gândim de două ori înainte dacă vrem să ne vindecăm cu sau fără o cantitate exagerată de zahăr și E-uri!

Conform studiului InfoCons, zahărul din pastilele de supt se încadrează pe o scală între 0 și 1,5 g per pastilă, în timp ce îndulcitorul este regăsit într-o cantitate încadrată între 0 și 1.1 g.

În urma efectuării studiului, s-a remarcat faptul că pastilele de supt pot conține îndulcitori de diferite tipuri. Această informație trebuie luată în considerare cu precădere de pacienții ce suferă de diabet.

Câte E-uri conțin în medie pastilele de supt?! 100% !

Conform studiului realizat de InfoCons în acest an, 100% dintre pastilele ale căror etichete au fost supuse „radiografiei” conțin E-uri, într-o mai mică sau mai mare măsură. Studiul InfoCons demonstrează că pastilele de supt „analizate” conțin în medie până la 2 E-uri, numărul minim de E-uri descoperit pentru acest tip de produse fiind 1, în timp ce numărul maxim descoperit este 6.

38% din produse au 1 aditiv alimentar;
25% din produse au 3 aditivi alimentari;
12% din produse au 5 aditivi alimentari;
9% din produse au 2 aditivi alimentari;
9% din produse au 2 aditivi alimentari;
3% din produse au 6 aditivi alimentari.

( aceste informații sunt educative și nu înlocuiesc controlul/vizita medicului specialist)

09/10/2021

Cum monitorizam la domiciliu copiii confirmati cu infectie COVID-19:

Simptomatologia copiilor infectati cu SARS-CoV-2 este de obicei mai usoara decat in cazul adultilor, majoritatea fiind asimptomatici sau cu simptome usoare, tipice infectiilor de tract respirator superior, asociindu-se destul de frecvent simptomatologie digestiva. Cu toate acestea vigilenta trebuie sa fie crescuta, deoarece exista cazuri severe si la copii, inclusiv decese.

In acest moment nu exista un tratament standard pentru infectiile usoare la copii. In timp ce in cazul adultilor sunt nenumarate protocoale terapeutice si de monitorizare, pentru copii un asemenea instrument standardizat de lucru lipseste, desi este din ce in ce mai necesar, avand in vedere numarul tot mai mare de cazuri pediatrice de infectie cu SARS-CoV-2.

5 tipuri de cazuri de infectie cu noul coronavirus la copil:

1. Caz asimptomatic:

Infectie identificata in timpul screening-ului sau investig*tiilor de contact, in absenta simptomatologiei

2. Caz usor:

/Febra si/sau astenie si/sau simptome ale tractului respirator superior
/Absenta modificarilor radiografice / ecografice (daca se efectueaza investig*tii imagistice)

3. Caz moderat:

/Febra si/sau astenie
:Semne/simptome respiratorii (tuse, suferinta usoara)
/Dificultati alimentare
/Pneumonie identificata radiologic/ecografic

4. Caz grav:
/Febra si / sau tuse + cel putin una dintre urmatoarele:

/SaO2 60 respiratii/min < 3 luni sau mai mult de > 50 respiratii/min 3-12 luni; > 40 respiratii/min 1-5 ani; > 30 respiratii / min> 5 ani)
/Semne sistemice de severitate: somnolenta, letargie, convulsii, deshidratare

5. Caz critic:

/Sindromul de detresa respiratorie acuta pediatrica
/Soc septic
/Coma

In ceea ce priveste cazurile asimptomatice si cele usoare, se recomanda monitorizarea la domiciliu, celelalte situatii necesitand spitalizare. Din fericire, marea majoritate a copiilor se incadreaza in aceste doua tipologii, tranzitor putand avea simptome moderate, dar cu evolutie rapida spre remitere.

Monitorizarea prin telemedicina

In cadrul consultatiilor virtuale, medicii de familie si medicii pediatri primesc informatii despre temperatura copiilor, eventual despre valoarea saturatiei de oxigen, cm se alimenteaza, daca cei mici prezinta sau nu varsaturi sau scaune diareice, daca tusesc si cat de des.
Este vital ca parintii sa fie buni observatori, sa aiba stapanire de sine si sa isi pastreze calmul, sa fie atenti, vigilenti, sa evite panica si sa informeze corect medicul de familie pentru a primi sfaturile de care au nevoie.

( aceste informații sunt educative și nu înlocuiesc vizita/ controlul medicului specialist)