Cabinet Psihologie si Psihoterapie Liana Sut, Strada Alba Iulia nr 10, Bistrita (2026)

08/04/2026

"ℂâ𝕟𝕕 𝕟𝕖 𝕖𝕝𝕚𝕓𝕖𝕣ă𝕞 𝕕𝕖 𝕣𝕠𝕝𝕦𝕣𝕚𝕝𝕖 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕖, 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕞 𝕗𝕒𝕔𝕖 𝕔𝕖 𝕒𝕞 𝕗𝕠𝕤𝕥 𝕔𝕙𝕖𝕞𝕒ţ𝕚 𝕤ă 𝕗𝕒𝕔𝕖𝕞.
ℕ𝕦 𝕞𝕒𝕚 𝕝𝕦ă𝕞 𝕥𝕠𝕥𝕦𝕝 𝕔𝕒 𝕡𝕖 𝕦𝕟 𝕒𝕥𝕒𝕔 𝕝𝕒 𝕡𝕖𝕣𝕤𝕠𝕒𝕟ă,
𝕟𝕚𝕔𝕚 𝕟𝕦 𝕞𝕒𝕚 𝕒𝕧𝕖𝕞 𝕟𝕖𝕧𝕠𝕚𝕖 𝕤ă 𝕟𝕖 𝕒𝕤𝕚𝕘𝕦𝕣ă𝕞 𝕔ă 𝕖𝕘𝕠-𝕦𝕝 𝕟𝕠𝕤𝕥𝕣𝕦 𝕡𝕣𝕚𝕞𝕖ş𝕥𝕖 𝕒𝕥𝕖𝕟ţ𝕚𝕖 ş𝕚 𝕧𝕒𝕝𝕚𝕕𝕒𝕣𝕖"

Fiecare poveste are în distribuţie personaje principale care joacă anumite roluri.
Când practicăm calea eroului, ne lepădăm de personajele limitate cu care ne identificăm, împreună cu credinţele pe care aceste personaje le consideră adevărate.
Personajele devin ceea ce facem noi, dar ele nu sunt ceea ce suntem noi.
Putem continua să acţionăm ca soră medicală, mamă, fiu, vânzător, agent imobiliar sau pensionar şi putem fi imens de eficienţi în fiecare dintre aceste sarcini.
Putem să fim în lume, dar să nu fim stăpâniţi de ceea ce este, la urma urmei, neimportant. Cu alte cuvinte, noi nu suntem rufele, gătitul sau curăţatul - noi facem aceste lucruri, pur şi simplu, fără durere sau luptă.
Am fost dintotdeauna nedumerit de fragmentul acela din Biblie, unde Hristos întreabă: „Cine este mama mea?"
Mai târziu, am înţeles. Se elibera de rolul de „fiu al Mariei" (cu toate responsabilităţile unui evreu ,, bun fiu"), pentru a-şi asuma rolul mai măreţ, de „fiu al lui Dumnezeu".
Vedeţi, fiecare rol pe care îl jucăm este un mănunchi de credinţe şi o multitudine
de aşteptări - şi, când aceste credinţe şi aşteptări nu sunt împlinite de către ceilalţi sau de către lume, suntem dezamăgiţi şi luăm totul ca pe un afront personal.
Când ne eliberăm de rolurile noastre, putem face ce am fost chemaţi să facem.
Nu mai luăm totul ca pe un atac la persoană,
nici nu mai avem nevoie să ne asigurăm că ego-ul nostru primeşte atenţie şi validare.

Dr. Alberto Villodo

07/04/2026

ℕ𝕦 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕥𝕒𝕣𝕫𝕚𝕦 𝕟𝕚𝕔𝕚𝕠𝕕𝕒𝕥𝕒 𝕤𝕒 𝕒𝕚 𝕠 𝕔𝕠𝕡𝕚𝕝ă𝕣𝕚𝕖 𝕗𝕖𝕣𝕚𝕔𝕚𝕥𝕒!

06/04/2026

"

"ℂâ𝕟𝕕 𝕣𝕖𝕔𝕦𝕟𝕠𝕒ş𝕥𝕖ţ𝕚 𝕡𝕠𝕧𝕖𝕤𝕥𝕖𝕒 î𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕤𝕦𝕟𝕥𝕖ţ𝕚 𝕡𝕣𝕚𝕫𝕠𝕟𝕚𝕖𝕣𝕚 ş𝕚 𝕔𝕦 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕒𝕧𝕖ţ𝕚 𝕠 𝕔𝕠𝕞𝕡𝕝𝕚𝕔𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖 𝕤𝕖𝕔𝕣𝕖𝕥ă, 𝕡𝕦𝕥𝕖ţ𝕚 𝕕𝕖𝕔𝕚𝕕𝕖 𝕤ă 𝕧ă 𝕖𝕝𝕚𝕓𝕖𝕣𝕒ţ𝕚 𝕕𝕖 𝕖𝕒.
𝔻𝕒𝕣, 𝕞𝕒𝕚 î𝕟𝕥â𝕚, 𝕥𝕣𝕖𝕓𝕦𝕚𝕖 𝕤ă 𝕠 𝕚𝕕𝕖𝕟𝕥𝕚𝕗𝕚𝕔𝕒ţ𝕚.
𝔻𝕖 𝕒𝕔𝕖𝕖𝕒, 𝕞𝕚𝕥𝕦𝕣𝕚𝕝𝕖 𝕒𝕣𝕙𝕖𝕥𝕚𝕡𝕒𝕝𝕖 -𝕒𝕔𝕖𝕝𝕖 𝕡𝕠𝕧𝕖ş𝕥𝕚 𝕕𝕖𝕤𝕡𝕣𝕖 𝕫𝕖𝕚 ş𝕚 𝕖𝕣𝕠𝕚 - 𝕤𝕦𝕟𝕥 𝕒𝕥â𝕥 𝕕𝕖 𝕡𝕣𝕖ţ𝕚𝕠𝕒𝕤𝕖; î𝕟 𝕖𝕝𝕖 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕞 𝕤ă 𝕧𝕖𝕕𝕖𝕞 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕚𝕝𝕖 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕖 𝕔ă𝕝ă𝕥𝕠𝕣𝕚𝕚, î𝕟𝕤𝕠ţ𝕚𝕥𝕖 𝕕𝕖 𝕝𝕖𝕔ţ𝕚𝕚𝕝𝕖 𝕡𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕥𝕣𝕖𝕓𝕦𝕚𝕖 𝕤ă 𝕝𝕖 î𝕟𝕧ăţă𝕞, 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕒 𝕝𝕖 𝕥𝕣𝕒𝕟𝕤𝕔𝕖𝕟𝕕𝕖.
𝕋𝕠𝕥 𝕒ş𝕒 𝕔𝕦𝕞 𝕟𝕖 𝕒𝕘ăţă𝕞 𝕕𝕖 𝕡𝕠𝕧𝕖ş𝕥𝕚𝕝𝕖 𝕡𝕖𝕣𝕤𝕠𝕟𝕒𝕝𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕖 𝕗𝕦𝕣ă 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕣𝕖𝕒, 𝕒𝕔𝕔𝕖𝕡𝕥ă𝕞 ş𝕚 𝕞𝕚𝕥𝕦𝕣𝕚𝕝𝕖 𝕔𝕦𝕝𝕥𝕦𝕣𝕒𝕝𝕖 𝕞𝕒𝕚 𝕞𝕒𝕣𝕚, 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕧𝕠𝕣𝕓𝕖𝕤𝕔 𝕕𝕖𝕤𝕡𝕣𝕖 𝕟𝕖𝕧𝕠𝕚𝕒 𝕕𝕖 𝕒 𝕛𝕦𝕔𝕒 𝕣𝕠𝕝𝕦𝕝 𝕧𝕚𝕔𝕥𝕚𝕞𝕖𝕚, 𝕒𝕝 𝕤𝕒𝕝𝕧𝕒𝕥𝕠𝕣𝕦𝕝𝕦𝕚, 𝕤𝕒𝕦 𝕒𝕝 𝕥𝕠𝕣ţ𝕚𝕠𝕟𝕒𝕣𝕦𝕝𝕦𝕚.
ℂ𝕙𝕚𝕒𝕣 ş𝕚 𝕔𝕖𝕚 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕦 𝕤𝕦𝕟𝕥 𝕔𝕠𝕟ş𝕥𝕚𝕖𝕟ţ𝕚 𝕕𝕖 𝕡𝕠𝕧𝕖ş𝕥𝕚𝕝𝕖 𝕒𝕣𝕙𝕖𝕥𝕚𝕡𝕒𝕝𝕖 𝕤𝕖 𝕚𝕕𝕖𝕟𝕥𝕚𝕗𝕚𝕔ă 𝕔𝕦 𝕖𝕝𝕖, î𝕟 𝕞𝕠𝕕 𝕚𝕟𝕔𝕠𝕟ş𝕥𝕚𝕖𝕟𝕥.
ℂă𝕝ă𝕥𝕠𝕣𝕚𝕒 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣ă 𝕧𝕚𝕟𝕕𝕖𝕔ă𝕥𝕠𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕦 𝕡𝕠𝕒𝕥𝕖 𝕡𝕣𝕠𝕘𝕣𝕖𝕤𝕒, 𝕕𝕒𝕔ă 𝕟𝕦 𝕟𝕖 𝕝𝕖𝕡ă𝕕ă𝕞 𝕕𝕖 𝕒𝕔𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕞𝕚𝕥𝕦𝕣𝕚 𝕧𝕖𝕔𝕙𝕚 ş𝕚 𝕟𝕦 𝕣𝕖𝕫𝕚𝕤𝕥ă𝕞 𝕥𝕖𝕟𝕥𝕒ţ𝕚𝕖𝕚 𝕕𝕖 𝕒 𝕣𝕖𝕥𝕣ă𝕚 𝕒𝕔𝕖𝕝𝕖𝕒ş𝕚 𝕧𝕖𝕔𝕙𝕚 𝕡𝕠𝕧𝕖ş𝕥𝕚 𝕠𝕓𝕠𝕤𝕚𝕥𝕖, 𝕡𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕝𝕖 𝕒𝕦𝕫𝕚𝕞 𝕕𝕖 𝕞𝕚𝕝𝕖𝕟𝕚𝕚.
𝕊𝕖 𝕔𝕦𝕧𝕚𝕟𝕖 𝕤ă 𝕟𝕖 î𝕟𝕕𝕖𝕡ă𝕣𝕥ă𝕞 𝕕𝕖 𝕥𝕠𝕥 𝕔𝕖𝕖𝕒 𝕔𝕖 𝕒𝕞 𝕔𝕣𝕖𝕫𝕦𝕥 𝕟𝕠𝕚 𝕔ă 𝕥𝕣𝕖𝕓𝕦𝕚𝕒 𝕤ă 𝕗𝕒𝕔𝕖𝕞 𝕤𝕒𝕦 𝕤ă 𝕗𝕚𝕞, 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕒 𝕗𝕚 𝕚𝕦𝕓𝕚ţ𝕚 ş𝕚 𝕒𝕔𝕔𝕖𝕡𝕥𝕒ţ𝕚 𝕕𝕖 𝕔ă𝕥𝕣𝕖 𝕔𝕖𝕚𝕝𝕒𝕝ţ𝕚. 𝔸𝕤𝕥𝕗𝕖𝕝, 𝕟𝕠𝕚 𝕕𝕖𝕧𝕖𝕟𝕚𝕞 𝕒𝕔𝕥𝕠𝕣𝕦𝕝, î𝕟 𝕝𝕠𝕔 𝕕𝕠𝕒𝕣 𝕔𝕖𝕝 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕣𝕖𝕒𝕔ţ𝕚𝕠𝕟𝕖𝕒𝕫ă, 𝕕𝕖𝕧𝕖𝕟𝕚𝕞 𝕔𝕣𝕖𝕒𝕥𝕠𝕣𝕦𝕝 𝕞𝕚𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚, î𝕟 𝕝𝕠𝕔 𝕕𝕖 𝕔𝕠𝕟𝕥𝕚𝕟𝕦𝕒𝕥𝕠𝕣𝕦𝕝 𝕤ă𝕦.
𝔸𝕕𝕦𝕔𝕖𝕞 𝕤𝕒𝕔𝕣𝕦𝕝 î𝕟 𝕗𝕚𝕖𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕞𝕠𝕞𝕖𝕟𝕥 ş𝕚
𝕗𝕒𝕔𝕖𝕞 𝕔𝕒 𝕖𝕩𝕡𝕖𝕣𝕚𝕖𝕟ţ𝕖𝕝𝕖 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕖 𝕤ă 𝕕𝕖𝕧𝕚𝕟ă 𝕖𝕡𝕠𝕡𝕖𝕚.
ℙ𝕦𝕥𝕖ţ𝕚 𝕗𝕒𝕔𝕖 𝕒𝕤𝕥𝕒, 𝕒𝕥𝕦𝕟𝕔𝕚 𝕔â𝕟𝕕 𝕒𝕕𝕞𝕚𝕥𝕖ţ𝕚 𝕔ă 𝕗𝕚𝕖𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕡𝕠𝕧𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕠 𝕡𝕣𝕠𝕗𝕖ţ𝕚𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕤𝕖 î𝕞𝕡𝕝𝕚𝕟𝕖ş𝕥𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕘𝕦𝕣ă.
ℙ𝕦𝕥𝕖ţ𝕚 𝕤ă 𝕧ă 𝕤𝕡𝕦𝕟𝕖ţ𝕚 𝕡𝕠𝕧𝕖𝕤𝕥𝕖𝕒 î𝕟𝕥𝕣-𝕦𝕟 𝕒𝕤𝕖𝕞𝕖𝕟𝕖𝕒 𝕞𝕠𝕕, î𝕟𝕔â𝕥 𝕤ă 𝕧ă 𝕣𝕖𝕧𝕖𝕟𝕕𝕚𝕔𝕒ţ𝕚 𝕟𝕠𝕓𝕝𝕖ţ𝕖𝕒 ş𝕚 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕣𝕖𝕒... î𝕟𝕥𝕣-𝕦𝕟 𝕞𝕠𝕕 î𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕦 𝕒 𝕞𝕒𝕚 𝕗𝕠𝕤𝕥 𝕤𝕡𝕦𝕤ă î𝕟𝕒𝕚𝕟𝕥𝕖.
𝔸𝕔𝕖𝕒𝕤𝕥𝕒 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕔ă𝕝ă𝕥𝕠𝕣𝕚𝕒 𝕖𝕣𝕠𝕦𝕝𝕦𝕚."

𝔻𝕣. 𝔸𝕝𝕓𝕖𝕣𝕥𝕠 𝕍𝕚𝕝𝕝𝕠𝕕𝕠

06/03/2026

"A fost odată un tânăr prinț care credea în toate lucrurile, în afară de trei. Nu credea în prințese, nu credea în insule, nu credea în Dumnezeu. Împăratul, tatăl său, îi spusese că aceste lucruri nu există.
Și cm nu erau nici prințese, nici insule și nici vreun semn al existenței lui Dumnezeu în împărăția tatălui său, tânărul prinț îi dădu crezare.".................
Prostii, aiurea! Fiecare din noi este o insulă. Dacă nu am fi, am înnebuni pe loc.
Între aceste insule sunt vapoare, avioane, telefoane, radio – ce vrei.
Oamenii rămân insule. Insule care se pot scufunda și pot dispărea pentru vecie.
Tu ești o insulă care nu s-a scufundat.
Nu poți fi atât de pesimist! Nu este posibil.”

Magicianul- John Fowles

31/01/2026

𝔽𝕖𝕝𝕦𝕝 𝕚𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕥𝕖 𝕚𝕦𝕓𝕖𝕤𝕥𝕚 𝕤𝕚 𝕥𝕖 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕚, 𝕕𝕖𝕥𝕖𝕣𝕞𝕚𝕟𝕒 𝕞𝕠𝕕𝕦𝕝 î𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕠 𝕧𝕠𝕣 𝕗𝕒𝕔𝕖 𝕤𝕚 𝕔𝕖𝕚𝕝𝕒𝕝𝕥𝕚 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕥𝕚𝕟𝕖.
ℕ𝕚𝕔𝕚𝕠𝕕𝕒𝕥ă 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕦𝕝 𝕔𝕖𝕝𝕠𝕣𝕝𝕒𝕝ţ𝕚 𝕟𝕦 𝕚𝕥𝕚 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕒𝕔𝕠𝕣𝕕𝕒𝕥 î𝕟𝕒𝕚𝕟𝕥𝕖𝕒 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕕𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖.
𝕃𝕚𝕡𝕤𝕒 𝕕𝕖 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕤𝕚𝕟𝕖 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕧𝕚𝕫𝕚𝕓𝕚𝕝ă 𝕕𝕒𝕥𝕠𝕣𝕚𝕥ă 𝕞𝕠𝕕𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕚𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕖 𝕡𝕣𝕖𝕫𝕖𝕟𝕥𝕒𝕞 𝕝𝕦𝕞𝕚𝕚.
𝕃𝕒 𝕟𝕚𝕧𝕖𝕝 𝕚𝕟𝕔𝕠𝕟ş𝕥𝕚𝕖𝕟𝕥 𝕟𝕠𝕚 𝕠𝕒𝕞𝕖𝕟𝕚𝕚 𝕤𝕦𝕟𝕥𝕖𝕞 𝕣𝕖𝕥𝕚𝕔𝕖𝕟ţ𝕚 𝕝𝕒 𝕒 𝕡𝕣𝕚𝕞𝕚 𝕤𝕚 𝕦𝕣𝕞𝕒 𝕤𝕗𝕒𝕥𝕦𝕣𝕚 𝕕𝕖 𝕝𝕒 𝕠𝕒𝕞𝕖𝕟𝕚 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕦 îş𝕚 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥ă 𝕔𝕠𝕣𝕡𝕦𝕝 ş𝕚 𝕟𝕦 𝕤𝕖 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥ă 𝕡𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖.
𝕀𝕒𝕣 î𝕟𝕥â𝕚𝕦𝕝 𝕤𝕖𝕞𝕟 𝕒𝕝 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕕𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖 𝕤𝕖 𝕔𝕚𝕥𝕖ş𝕥𝕖 𝕡𝕖 𝕔𝕠𝕣𝕡𝕦𝕝 𝕥ă𝕦, 𝕒𝕤𝕒𝕕𝕒𝕣 𝕟𝕦 𝕡𝕠ţ𝕚 𝕔𝕖𝕣𝕖 𝕒𝕝𝕥𝕠𝕣𝕒 𝕤ă 𝕥𝕖 𝕥𝕣𝕒𝕥𝕖𝕫𝕖 î𝕟𝕥𝕣-𝕦𝕟 𝕒𝕝𝕥 𝕞𝕠𝕕 𝕕𝕖𝕔â𝕥 𝕠 𝕗𝕒𝕔𝕚 𝕥𝕦 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕥𝕚𝕟𝕖.
𝔸𝕔𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕝𝕦𝕔𝕣𝕦𝕣𝕚 𝕤𝕖 𝕣𝕖𝕗𝕝𝕖𝕔𝕥ă 𝕤𝕚 𝕚𝕟 𝕣𝕖𝕝𝕒𝕥𝕚𝕚𝕝𝕖 𝕕𝕖 𝕚𝕦𝕓𝕚𝕣𝕖 𝕤𝕚 𝕒𝕥𝕒𝕥𝕒 𝕥𝕚𝕞𝕡 𝕔𝕒𝕥 𝕟𝕠𝕚 𝕟𝕦 𝕟𝕖 𝕥𝕚𝕟𝕖𝕞 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕚𝕝𝕖 𝕡𝕣𝕠𝕞𝕚𝕤𝕚𝕦𝕟𝕚, 𝕔â𝕥ă 𝕧𝕣𝕖𝕞𝕖 𝕟𝕖 𝕥𝕣ă𝕕𝕒𝕞 𝕧𝕚𝕤𝕖𝕝𝕖, 𝕟𝕖 î𝕟ș𝕖𝕝ă𝕞 𝕔𝕠𝕟𝕤𝕥𝕒𝕟𝕥 𝕤𝕚 𝕟𝕖 𝕞𝕚𝕟𝕥𝕚𝕞, 𝕧𝕠𝕞 𝕒𝕧𝕖𝕒 𝕡𝕒𝕣𝕥𝕖 𝕕𝕖 𝕡𝕒𝕣𝕥𝕖𝕟𝕖𝕣𝕚 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕖 𝕧𝕠𝕣 𝕠𝕘𝕝𝕚𝕟𝕕𝕚 𝕚𝕟𝕥𝕖𝕣𝕚𝕠𝕣𝕦𝕝 𝕚𝕦𝕓𝕚𝕣𝕚𝕚 𝕤𝕚 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕕𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖.
𝕀𝕒𝕣 𝕒𝕥𝕦𝕟𝕔𝕚 𝕔𝕒𝕟𝕕 𝕔𝕖𝕒𝕝𝕒𝕝𝕥ă 𝕡𝕖𝕣𝕤𝕠𝕒𝕟ă 𝕥𝕖 𝕡𝕦𝕟𝕖 𝕞𝕖𝕣𝕖𝕦 𝕡𝕖 𝕡𝕝𝕒𝕟𝕦𝕝 𝕤𝕖𝕔𝕦𝕟𝕕𝕒𝕣, 𝕔â𝕟𝕕 î𝕟𝕔𝕖𝕡𝕖 𝕤ă î𝕟𝕥â𝕣𝕫𝕚𝕖 𝕝𝕒 î𝕟𝕥â𝕝𝕟𝕚𝕣𝕚, 𝕟𝕦 𝕥𝕖 𝕒𝕤𝕔𝕦𝕝𝕥𝕒, 𝕟𝕦 𝕥𝕖 𝕧𝕖𝕕𝕖 𝕒𝕤𝕒 𝕔𝕦𝕞 𝕥𝕚-𝕒𝕚 𝕕𝕠𝕣𝕚, 𝕟𝕦 îş𝕚 ţ𝕚𝕟𝕖 𝕡𝕣𝕠𝕞𝕚𝕤𝕚𝕦𝕟𝕚𝕝𝕖 𝕗𝕒ţă 𝕕𝕖 𝕥𝕚𝕟𝕖, 𝕟𝕦 𝕚𝕥𝕚 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕒 𝕡ă𝕣𝕖𝕣𝕚𝕝𝕖, 𝕥𝕖 𝕣𝕚𝕕𝕚𝕔𝕦𝕝𝕚𝕫𝕖𝕒𝕫ă, 𝕥𝕖 𝕞𝕚𝕟𝕥𝕖, 𝕚𝕥𝕚 𝕥𝕣ă𝕕𝕖𝕒𝕫ă 𝕒𝕤𝕥𝕖𝕡𝕥ă𝕣𝕚𝕝𝕖, 𝕟𝕦 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕕𝕖𝕔â𝕥 𝕣𝕒𝕤𝕡𝕦𝕟𝕤𝕦𝕝 𝕝𝕒 𝕗𝕖𝕝𝕦𝕝 𝕚𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕚𝕥𝕚 𝕠𝕟𝕠𝕣𝕖𝕫𝕚 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕒 𝕥𝕒 𝕗𝕚𝕚𝕟𝕥𝕒.

ℕ𝕒𝕥𝕙𝕒𝕟𝕚𝕖𝕝 𝔹𝕣𝕒𝕟𝕕𝕖𝕟 𝕧𝕠𝕣𝕓𝕖ş𝕥𝕖 𝕕𝕖𝕤𝕡𝕣𝕖 𝕔𝕖𝕚 𝟞 𝕤𝕥â𝕝𝕡𝕚 𝕔𝕖 𝕤𝕦𝕤ţ𝕚𝕟 𝕦𝕟 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥 𝕕𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖 𝕤ă𝕟ă𝕥𝕠𝕤 𝕚𝕟 𝕔𝕒𝕣𝕥𝕖𝕒 𝕤𝕒, ,,ℂ𝕖𝕚 ş𝕒𝕤𝕖 𝕤𝕥â𝕝𝕡𝕚 𝕒𝕚 î𝕟𝕔𝕣𝕖𝕕𝕖𝕣𝕚𝕚 î𝕟 𝕤𝕚𝕟𝕖", 𝕡𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕠 𝕣𝕖𝕔𝕠𝕞𝕒𝕟𝕕 𝕔𝕦 𝕞𝕦𝕝𝕥ă 𝕔ă𝕝𝕕𝕦𝕣ă.
𝔸𝕔𝕖𝕤𝕥𝕚𝕒 𝕤𝕖 𝕣𝕖𝕗𝕖𝕣ă 𝕝𝕒:
𝟙.ℂ𝕠𝕟ş𝕥𝕚𝕖𝕟𝕥𝕚𝕫𝕒𝕣𝕖𝕒 (𝕒𝕕𝕚𝕔ă 𝕒𝕥𝕖𝕟𝕥𝕚𝕒 𝕗𝕠𝕔𝕒𝕝𝕚𝕫𝕒𝕥ă ş𝕚 𝕠𝕓𝕤𝕖𝕣𝕧𝕒𝕣𝕖𝕒 𝕝𝕦𝕔𝕣𝕦𝕣𝕚𝕝𝕠𝕣 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕖 𝕤𝕔𝕒𝕕 𝕤𝕥𝕚𝕞𝕒 𝕕𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖).
𝟚.𝔸𝕔𝕔𝕖𝕡𝕥𝕒𝕣𝕖𝕒 (𝕔𝕒𝕡𝕒𝕔𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖𝕒 𝕕𝕖 𝕒 𝕟𝕖 𝕚𝕦𝕓𝕚 𝕒ş𝕒 𝕔𝕦𝕞 𝕤𝕦𝕟𝕥𝕖𝕞, 𝕔𝕦 𝕡ă𝕣ţ𝕚 𝕡𝕠𝕫𝕚𝕥𝕚𝕖 𝕤𝕚 𝕞𝕒𝕚 𝕡𝕦𝕥𝕚𝕟 𝕡𝕠𝕫𝕚𝕥𝕚𝕧𝕖, 𝕔𝕦 𝕤𝕝𝕒𝕓𝕚𝕔𝕚𝕦𝕟𝕚 𝕤𝕚 𝕧𝕦𝕝𝕟𝕖𝕣𝕒𝕓𝕚𝕝𝕚𝕥𝕒𝕥𝕚).
𝟛.ℝ𝕖𝕤𝕡𝕠𝕟𝕤𝕒𝕓𝕚𝕝𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖𝕒 (𝕔𝕒𝕡𝕒𝕔𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖𝕒 𝕕𝕖 𝕒 𝕕𝕖𝕧𝕖𝕟𝕚 𝕤𝕥ă𝕡â𝕟𝕚𝕚 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕚𝕝𝕠𝕣 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕖 𝕧𝕚𝕖𝕥𝕚, 𝕕𝕖 𝕒 𝕔𝕠𝕟𝕤𝕥𝕚𝕖𝕟𝕥𝕚𝕫𝕒 𝕔𝕒 𝕟𝕠𝕚 𝕤𝕦𝕟𝕥𝕖𝕞 𝕔𝕖𝕚 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕟𝕖 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕞 𝕤𝕔𝕙𝕚𝕞𝕓𝕒 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕒 𝕤𝕔𝕙𝕚𝕞𝕓𝕒 𝕝𝕦𝕞𝕖𝕒 𝕕𝕚𝕟 𝕛𝕦𝕣).
𝟜.Î𝕟𝕔𝕣𝕖𝕕𝕖𝕣𝕖𝕒 î𝕟 𝕤𝕚𝕟𝕖 (𝕤𝕖𝕟𝕥𝕚𝕞𝕖𝕟𝕥𝕦𝕝 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕖𝕚 𝕧𝕒𝕝𝕠𝕣𝕚, 𝕔𝕠𝕟ș𝕥𝕚𝕖𝕟𝕥𝕚𝕫𝕒𝕣𝕖𝕒 𝕓𝕠𝕘ăț𝕚𝕖𝕚 𝕣𝕖𝕤𝕦𝕣𝕤𝕖𝕝𝕠𝕣 𝕚𝕟𝕥𝕖𝕣𝕚𝕠𝕒𝕣𝕖 𝕡𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕝𝕖 𝕒𝕧𝕖𝕞 𝕕𝕖 𝕒 𝕟𝕖 𝕥𝕣𝕒𝕚 𝕧𝕚𝕒𝕥𝕒 𝕔𝕦 𝕦𝕟 𝕤𝕔𝕠𝕡 𝕓𝕖𝕟𝕖𝕗𝕚𝕔 𝕖𝕧𝕠𝕝𝕦𝕥𝕚𝕖𝕚 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕖 𝕤𝕦𝕡𝕖𝕣𝕚𝕠𝕒𝕣𝕖).
𝟝.𝕊𝕔𝕠𝕡 (𝕒𝕕𝕚𝕔ă 𝕧𝕠𝕔𝕒ţ𝕚𝕖, 𝕞𝕚𝕤𝕚𝕦𝕟𝕖𝕒 𝕚𝕟 𝕧𝕚𝕒𝕥ă, 𝕠𝕓𝕚𝕖𝕔𝕥𝕚𝕧𝕖𝕝𝕖 𝕡𝕖 𝕔𝕒𝕣𝕖 𝕝𝕖 𝕦𝕣𝕞𝕒𝕞 𝕫𝕚𝕝𝕟𝕚𝕔 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕒 𝕟𝕖 î𝕞𝕡𝕝𝕚𝕟𝕚 𝕤𝕦𝕗𝕝𝕖𝕥𝕖𝕝𝕖).
𝟞.𝕀𝕟𝕥𝕖𝕘𝕣𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖 (𝕤𝕚𝕟𝕔𝕖𝕣𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖, 𝕒𝕦𝕥𝕖𝕟𝕥𝕚𝕔𝕚𝕥𝕒𝕥𝕖 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕒𝕣𝕖𝕒 𝕔𝕦𝕧â𝕟𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕕𝕒𝕥 𝕟𝕠𝕦ă ş𝕚 𝕔𝕖𝕝𝕠𝕣 𝕕𝕚𝕟 𝕛𝕦𝕣, 𝕤𝕦𝕤ţ𝕚𝕟𝕖𝕣𝕖𝕒 𝕡𝕣𝕚𝕟𝕔𝕚𝕡𝕚𝕚𝕝𝕠𝕣 𝕤𝕚 𝕧𝕒𝕝𝕠𝕣𝕚𝕝𝕠𝕣 𝕡𝕖𝕣𝕤𝕠𝕟𝕒𝕝𝕖).
ℙ𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕒 𝕟𝕖 𝕖𝕝𝕚𝕓𝕖𝕣𝕒 𝕕𝕖 𝕒ş𝕥𝕖𝕡𝕥ă𝕣𝕚𝕝𝕖 𝕔𝕖𝕝𝕠𝕣 𝕕𝕚𝕟 𝕛𝕦𝕣, 𝕕𝕖 𝕔𝕠𝕟𝕕𝕚𝕥𝕚𝕠𝕟𝕒𝕣𝕚𝕝𝕖 𝕧𝕚𝕖𝕥𝕚𝕚, 𝕡𝕖𝕟𝕥𝕣𝕦 𝕒 𝕟𝕖 𝕣𝕖𝕒𝕕𝕦𝕔𝕖 𝕚𝕟 𝕡𝕣𝕠𝕡𝕣𝕚𝕚𝕝𝕖 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕖 𝕧𝕚𝕖𝕥𝕚, 𝕒𝕧𝕖𝕞 𝕠 𝕤𝕚𝕟𝕘𝕦𝕣ă 𝕠𝕡𝕥𝕚𝕦𝕟𝕖 - 𝕔𝕖𝕒 𝕒 𝕣𝕖𝕤𝕡𝕖𝕔𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕕𝕖 𝕤𝕚𝕟𝕖- 𝕡𝕦𝕥𝕖𝕣𝕖𝕒 𝕟𝕠𝕒𝕤𝕥𝕣𝕒 𝕕𝕖 𝕒 𝕟𝕖 𝕔𝕠𝕟𝕖𝕔𝕥𝕒 𝕝𝕒 𝕔𝕠𝕞𝕒𝕟𝕕𝕒 𝕧𝕚𝕖𝕥𝕚𝕚 𝕕𝕚𝕟 𝕟𝕠𝕚.

𝕆 𝕫𝕚 𝕡𝕝𝕚𝕟𝕒 𝕕𝕖 𝕔𝕦𝕝𝕠𝕣𝕚𝕝𝕖 𝕤𝕦𝕗𝕝𝕖𝕥𝕦𝕝𝕦𝕚 𝕥𝕒𝕦!!!

22/12/2025

Dansul ,,balerinei de Crăciun" simbolizează reglarea emoțională prin ritm, ordine şi grație.
El activează copilul interior maturizat, capabil să simtă fără să se destabilizeze.
Exprimă feminitate conţinută, control emoțional fără rigiditate şi nevoia de armonie într-o perioadă încărcată afectiv.
Practic, acest simbol te invită să introduci rutine clare disciplina,, miscare lentă şi structură blândă pentru a-ți menține echilibrul interior.
Echilibrul dansului divin se incheaga atunci când încetezi să forțezi direcția și începi să asculți ritmul.
Când rămâi prezentă, observi că există un timp pentru avânt și un timp pentru oprire, un timp pentru a ține și un timp pentru a lăsa.
Dansul divin al balerinei nu înseamnă haos, ci o inteligență vie care se mișcă prin tine atunci când nu o blochezi cu frică sau control excesiv.
Echilibrul apare când participi conștient la acest dans, faci pașii care îți revin, îți asumi mișcarea si lași rezultatul să se așeze singur.
Așa rămâi dreaptă în mijlocul schimbării, fără să pierzi bucuria de a fi în mișcare.
Aceeași balerină, aceeași mișcare, două spații diferite.
În câmpul macilor vibranti, ea învață să trăiască. În brad, învață să rămână. Între maci, corpul ei spune da vieții. Între ramurile bradului, spune da liniștii si suportului.
Pirueta devine astfel o punte între intensitate și pace, între ceea ce crește și ceea ce se adună, între anotimpuri și stări ale ființei.
Dansul ,,balerinei de Crăciun" îți spune că ai ajuns într-un punct în care sensibilitatea ta cere formă, nu protecție.
Observă unde în viaţa ta ai nevoie de mai multă grație și mai puțină forțare

16/11/2025

Timpul, în sine, nu produce vindecare completă. Procesul de vindecare este activ atunci când tu ești agentul principal al schimbării.
Există un moment în care, printr-o relație blândă și compasivă cu propria ta lume interioară, observi că intensitatea durerii se diminuează.
Nu pentru că ai șters amintirile, ci pentru că ai integrat experiența și i-ai dat un sens care nu te mai copleșește.
Ai descoperit că pierderea nu îți definește identitatea, ci poate deveni un spațiu în care îți reconstruiești libertatea personală.
Continuă să rămâi blând cu tine!
Starea ta de liniște și coerență internă are o valoare mult mai mare decât orice declarație afectivă care nu este susținută prin comportamente congruente.

24/10/2025

Când te simţi văzut, începi să te vezi și tu!

Între terapeut și client există o punte nevăzută: firul recunoaşterii.
Uneori e un zâmbet, alteori o tăcere plină.
Acolo unde conexiunea se naște natural, inima se deschide fără efort.
Şi atunci vindecarea nu e un proces, ci o întoarcere acasă.

22/10/2025

Î𝚗𝚝𝚛𝚎𝚊𝚐𝚊 𝚗𝚊𝚝𝚞𝚛ă 𝚊ș𝚝𝚎𝚊𝚙𝚝ă 𝚌𝚊 𝚗𝚘𝚒 𝚜ă 𝚍𝚎𝚟𝚎𝚗𝚒𝚖 𝚌𝚘𝚗ș𝚝𝚒𝚎𝚗ț𝚒, 𝚍𝚎𝚘𝚊𝚛𝚎𝚌𝚎 𝚎𝚡𝚒𝚜𝚝ă 𝚘 𝚊𝚗𝚞𝚖𝚒𝚝ă 𝚌𝚊𝚕𝚒𝚝𝚊𝚝𝚎 𝚊 𝚌𝚘𝚗ș𝚝𝚒𝚒𝚗ț𝚎𝚒 𝚙𝚎 𝚌𝚊𝚛𝚎 𝚗𝚞𝚖𝚊𝚒 𝚘𝚊𝚖𝚎𝚗𝚒𝚒 𝚘 𝚙𝚘𝚝 𝚘𝚏𝚎𝚛𝚒.
𝙽𝚊𝚝𝚞𝚛𝚊 𝚊𝚛𝚎 𝚗𝚎𝚟𝚘𝚒𝚎 𝚍𝚎 𝚊𝚌𝚎𝚊 𝚌𝚘𝚗ș𝚝𝚒𝚒𝚗ță; 𝚜𝚝𝚛𝚒𝚐ă 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚊𝚜𝚝𝚊.
Ș𝚒 𝚙𝚛𝚘𝚌𝚎𝚜𝚞𝚕 𝚍𝚎 𝚍𝚎𝚜𝚌𝚒𝚏𝚛𝚊𝚛𝚎 𝚊 𝚗𝚎𝚟𝚘𝚒𝚒 𝙽𝚊𝚝𝚞𝚛𝚒𝚒, 𝚊𝚙𝚘𝚒 𝚍𝚎𝚜𝚌𝚘𝚙𝚎𝚛𝚒𝚛𝚎𝚊
𝚌𝚞𝚖 𝚜ă 𝚛ă𝚜𝚙𝚞𝚗𝚣𝚒 𝚕𝚊 𝚊𝚜𝚝𝚊,
𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚌𝚎𝚎𝚊 𝚌𝚎 𝚜𝚎 𝚗𝚞𝚖𝚎ș𝚝𝚎 𝚊 î𝚗𝚟ăț𝚊 𝚜ă 𝚍𝚎𝚟𝚒𝚒 O𝚖.
𝙿𝚎𝚝𝚎𝚛 𝙺𝚒𝚗𝚐𝚜𝚕𝚎𝚢

05/10/2025

„Puterea feminină nu are legătură cu controlul sau cucerirea ci cu arta sacră a permiterii.
Ea curge acolo unde masculinul construieşte structura.
Ea hrănește acolo unde lumea a uitat blândețea.
Forța ei nu este zgomotoasă; este constantă, intuitivă şi eternă."
Elayne Le Monde

30/09/2025

Ce au de-a face aceste mecanisme psihologice cu iubirea?
Nimic. Iubirea nu taie aripile, nu le leagă fedeleş, nu le condamnă.
Iubirea nu ia ostatici, nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: “𝙴ş𝚝𝚒 𝚏𝚘𝚊𝚛𝚝𝚎 𝚒𝚖𝚙𝚘𝚛𝚝𝚊𝚗𝚝 𝚙𝚎𝚗𝚝𝚛𝚞 𝚖𝚒𝚗𝚎 !”
Iubirea nu construieşte închisori, nu înalţă ziduri, nu angajează detectivi particulari; închisorile, oricât de atrăgătoare pe dinafară sau sofisticate pe dinăuntru, rămân închisori.
Ele sunt construite din frică.

https://lianasut.wordpress.com/2019/09/18/posesivitate-si-frica/

Cabinet Psihologie si Psihoterapie Liana Sut

08/04/2026

07/04/2026

06/04/2026

06/03/2026

31/01/2026

22/12/2025

16/11/2025

24/10/2025

22/10/2025

05/10/2025

30/09/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category