01/11/2025
Oamenii dragi nu mor niciodată cu adevărat.
Ei se ridică ușor, asemenea frunzelor purtate de vânt, și se așază acolo unde timpul nu mai doare — în lumină, în amintire și în iubirea pe care au dăruit-o.
Nu îi mai vedem cu ochii trupului, dar îi simțim în fiecare clipă în adâncul sufletului.
Când ne este dor, închidem ochii și îi găsim acolo, pe prispa gândurilor noastre.
Ne zâmbesc blând din taina tăcerii și ne mângâie cu adierea vântului.
Uneori, îi simțim atunci când o rază de soare ne atinge fața sau când o stea pare să lumineze mai tare decât celelalte — e semnul lor, că sunt încă aici, aproape.
Ei nu au plecat, ci doar s-au mutat într-un loc unde nu există suferință, ci pace.
Sufletele lor au devenit lumină — o lumină care ne însoțește pașii, care ne veghează nopțile și care ne încălzește inima în momentele de dor.
Veșnica lor pomenire 🕯️🕯️🕯️
