13/04/2025
❌❌Campania de Paște – o zi în care binele a prins glas, iar iubirea a bătut la porți uitate
Ieri nu a fost o zi oarecare.
A fost o zi trăită cu sufletul la vedere.
O zi care a început devreme, înainte ca soarele să urce pe cer, și s-a sfârșit târziu, când liniștea nopții a îmbrățișat oboseala din trupurile noastre. Dar inimile… inimile erau pline.
Am pornit la drum cu recunoștință, cu iubire, cu daruri, dar mai ales cu dorința de a aduce lumină acolo unde întunericul părea să se fi înrădăcinat.
Pe drumuri prăfuite, uitate de lume și de timp, la familii greu încercate, am dus speranță, alinare, o pâine caldă, o vorbă bună, o îmbrățișare sinceră.
Nu am dus doar pachete. Am dus suflete. Am dus prezență. Am dus dragoste.
Ziua de ieri a fost întreagă a lor. A celor care, de multe ori, nu îndrăznesc să mai spere.
Și totuși, când am ajuns în fața lor, cu ochii umezi și mâinile tremurânde, ne-au zâmbit.
Un zâmbet care rupe inima în două. Un zâmbet care spune: “Nu sunt singur.”
Am fost o echipă de voluntari care s-a dăruit pe sine. Nu am oferit doar lucruri. Ne-am oferit pe NOI.
Fiecare dintre noi a fost prezent cu toată ființa. Ne-am lăsat confortul în urmă și ne-am pus viețile pe tavă pentru ei.
Și am primit înapoi ceva ce nu se poate cumpăra: recunoștința pură, privirile pline de lacrimi, copiii care ne-au sărit în brațe, rugăciunile șoptite de mame care de prea multe ori își plâng durerea în tăcere.
În fiecare fotografie de ieri se poate citi emoția.
Se vede în ochii fiecărui copil, în zâmbetul timid al unei bunici, în chipul obosit al unei mame, în privirea caldă a unui tată copleșit de lipsuri, dar plin de dragoste.
Fiecare imagine spune o poveste. O poveste de viață, de durere, dar și de speranță.
Și mai ales, o poveste de IUBIRE.
Vă mulțumesc din tot sufletul meu!
Fiecărui om care a fost alături de noi – fizic, prin donații, cu rugăciuni, cu gânduri bune, cu prezență tăcută dar valoroasă – vă îmbrățișez cu toată recunoștința mea!
Fără voi, nu am fi reușit. Fără voi, nu s-ar fi aprins atâtea luminițe în suflete.
Și, pentru că sunt om… am nevoie și eu de o pauză.
O pauză psihică și fizică. O retragere scurtă pentru a mă întoarce la rădăcini, la mine, la copiii mei, la inima mea.
Am obosit. Nu doar fizic, ci și în suflet.
Voi reveni, pentru că iubirea pentru ceea ce fac e prea mare ca să mă opresc. Dar acum, am nevoie să mă încarc.
Timpul acesta va fi dedicat mie și familiei mele. Voi fi prezentă acolo unde sunt mereu întreagă: în îmbrățișările copiilor mei, în liniștea casei mele, în tăcerea binefăcătoare a inimii.
Vă rog să păstrați în inimi imaginea acestei zile.
Să nu uitați cât de mult poate însemna un gest. Un zâmbet. O simplă prezență.
„Nu putem face lucruri mari, ci doar lucruri mici cu o dragoste mare.” – Maica Tereza
Cu iubire,
Marilena Macovei
Asociația Evelline-iubim copiii
