26/11/2024
Pneumonia interstitiala înseamnă afectarea interstitiul pulmonar, o zona subtire de tesut conjunctiv localizat intre alveolele pulmonare. Cand acest interstitiu se ingroasa, fenomen care se poate intampla dintr-o gama variata de cauze, este afectata semnificativ functia respiratorie. Pneumonia interstitiala la copii are la origine in special infectiile respiratorii virale, insa aceasta entitate clinica poate fi provocata de multi alti factori, inclusiv boli autoimune sau ereditare.
Microorganismele implicate în etiologia pneumoniei interstițiale sunt:
1. Virusuri ( cauza cea mai frecvent întâlnită)
Virusul respirator sincitial;
Virusul gripal si virusul paragripal;
Coronavirusuri
Adenovirusuri;
Virusul rujeolei si rubeolei;
Citomegalovirusul.
2. Bacterii
Bacilul Koch,
Treponema pallidum,
Listeria monocytogenes Chlamydia trachomatis (transmitere verticala, de la mama la fat) pot duce, chiar daca relativ mai rar, la pneumonie interstitiala la copii.
Mycoplasma pneumoniae este un alt agent bacterian asociat cu o anumita forma de pneumonie interstitiala la copii, insa intr-o forma atipica.
3.Paraziti
Toxoplasma gondii poate provoca pneumonie interstitiala, atat in randul copiilor, cat si adultilor.
4.Boli autoimune: pneumonia interstitiala la copii si adulti este o caracteristica foarte comuna a bolilor reumatologice autoimune, sclerozei sistemice, lupusului eritematos sistemic;
5. Boli ereditare: pneumonia interstitiala la copii poate fi cauzata si de afectiuni ereditare, cm ar fi fibroza chistica, boala Niemann-Pick
Simptome si manifestari clinice:
Dispneea (respiratie ingreunata) progresiva. Cu alte cuvinte, copilul simte ca nu respira cm trebuie si ca nu inspira suficient aer. In unele cazuri se prezinta doar cu tuse seaca, dar fara a fi prezente si alte simptome ale unei infectii respiratorii. Wheezing-ul, termenul medical folosit pentru a descrie respiratie suieratoare, deseori este prezent. Durerea toracica este foarte rar prezenta.
Tratamentul in caz de pneumonie interstitiala la copii se individualizeaza in functie de cauza.
Terapia cu antivirale e recomandată când este vorba despre o infectie virala, cauza cea mai frecvent întâlnită.
Se asociază după caz tratament antiinflamator, bronhodilatator, simptomatic și de suport.
Tratamentul antibiotic este indicat doar când se dovedește cauza bacteriana, la copii germenii atipici sunt cei frecvent intalniti.
Tratamentul cu ceftriaxona de cele mai multe ori este ineficient.
Boala evoluează lent cu persistenta tusei cel puțin 2 săptămâni în cazurile virale.
