Psihoterapeut Laura Daniela Gavrilas

23/01/2026

Perfecționismul nu apare din ambiție sănătoasă. Apare dintr-o tensiune constantă: ideea că, dacă te oprești, vei fi văzut. Și dacă ești văzut așa cm ești, ceva esențial s-ar putea pierde.

Perfecționismul nu este despre standarde înalte. Este despre evitare.

Evitarea greșelii. Evitarea criticii. Evitarea rușinii. Evitarea respingerii.

Este un mecanism de protecție rafinat, care spune: dacă fac totul impecabil, nimeni nu va avea ce să-mi reproșeze. Dar prețul este mare. Pentru că nimeni nu poate trăi la infinit în tensiune.

Perfecționistul nu caută excelența. Caută siguranța.

Și o caută prin control. Prin verificare constantă. Prin autocorectare excesivă. Prin amânare mascată în „nu e încă suficient de bine”. De aceea perfecționismul nu accelerează viața. O blochează.

În spatele perfecționismului nu se află dorința de a reuși. Se află frica de a dezamăgi.

De a fi prea mult. Sau nu suficient. De a nu se potrivi.

Perfecționismul nu te face mai disciplinat. Te face mai departe de tine.

Pentru că te obligă să performezi o versiune acceptabilă, în timp ce adevărata ta trăire rămâne în așteptare. Orice pas devine un test. Orice rezultat devine o judecată asupra valorii tale.

Și oboseala nu vine din muncă. Vine din vigilență continuă.

Perfecționismul nu se dezactivează prin relaxare forțată. Se dizolvă prin permisiune.

Permisiunea de a fi incomplet. De a greși fără a te corecta imediat. De a fi văzut înainte de a fi finisat.

Când renunți să mai demonstrezi, începi să creezi. Când renunți să mai impresionezi, începi să trăiești. Când renunți să mai fii impecabil, devii real.

Perfecționismul nu dispare când îți scazi standardele. Dispare când nu mai condiționezi valoarea ta de rezultate.

Iar în acel spațiu, nu apare mediocritatea. Apare libertatea.

22/01/2026

"Emoțiile nu se repară. Emoțiile se simt și se acceptă." 💛
(Gáspár György)

20/01/2026

Dependența emoțională nu începe în relații, ci în felul în care am învățat să ne raportăm la iubire, siguranță și valoare personală. Este starea în care prezența, atenția sau aprobarea altcuiva devin condiții pentru a ne simți bine cu noi înșine. Fără ele, ne simțim pierduți sau insuficienți.

Adesea, ea se formează în copilărie, când iubirea a fost condiționată. Am învățat că pentru a fi iubiți trebuie să ne adaptăm, să ne micșorăm sau să renunțăm la noi înșine. Ca adulți, această strategie se poate manifesta prin căutarea constantă a confirmării, frică de abandon sau tolerarea comportamentelor care ne rănesc.

Dependența emoțională se poate confunda ușor cu iubirea profundă: „mă implic total”, „fără el/ea nu pot”. Dar iubirea sănătoasă nu ne golește și nu ne face să ne abandonăm demnitatea. Ea se bazează pe alegerea conștientă a ambilor parteneri, nu pe frica de pierdere.

Vindecarea nu înseamnă să nu mai avem nevoie de nimeni. Înseamnă să nu mai facem din altcineva singura sursă de siguranță, validare sau sens. Înseamnă să construim în interior ceea ce căutam în exterior: stabilitate, autonomie și încredere.

Un adult matur emoțional poate iubi, simți dor și atașament, fără să se piardă. Poate fi rănit de o despărțire, dar nu se prăbușește identitar. Dependența emoțională nu e lipsă de iubire, ci lipsă de siguranță interioară – iar siguranța nu se cere, se construiește, pas cu pas, prin asumare, limite și întoarcerea la sine.

11/12/2025

Bună dimineața!

20/10/2025

❤️

19/08/2025

❤️ Iubirea adevărată începe când asculți inima celuilalt. Gesturile mici creează conexiuni mari! ❤️

01/07/2025

De seara...

24/05/2025

Dimineață...

05/04/2025

„În spatele tăcerii există cuvinte. În spatele indiferenţei nu există nimic!” 🩶
Osho

30/03/2025

O PORȚIE DE BUNĂTATE ❤️
"Când Tommy, häiatul meu, avea trei ani, soția mea, Lilly, si cu mine l-am dus la controlul medical anual, iar pediatrul ne-a întrebat ce obiceiuri alimentare avea.

Päi, trece prin faza asta în care nu-i plac decât crochetele din carne de pui și carbohidrații, am mărturisit noi. Așa că deocamdată nu mai încercăm să-l facem să mănânce și legume. Ducem o luptă mult prea mare în fiecare seară.

Pediatrul a dat din cap și a zâmbit, iar apoi ne-a spus:

Păi, oameni buni, nu prea aveți cm să-l forțați să mănânce legume, dar treaba voastră este să vă asigurați că are legume în farfurie. Nu poate să le mănânce dacă nici măcar nu le are în farfurie.

De-a lungul anilor care au trecut m-am gândit mult la asta. Mă gândesc la asta și când predau. Elevii mei nu pot să învețe ceva ce nu le predau. Bunătate. Empatie. Compasiune. Știu că nu fac parte din programa școlară, dar eu tot trebuie să le pun în farfurie, zi de zi. Poate că o să le mănânce; poate că nu. În orice caz, slujba mea este să continui să le servesc. Sper că o mică porție de bunătate azi îi va face să tânjească după o porție mai zdravănă mâine."

R.J. Palacio- Minunea în 365 de zile

29/03/2025

"Relațiile grozave nu sunt despre noroc.
Sunt despre angajament, bunătate și alegeri zilnice." ❤️🤍

Are you building a strong connection? Strong relationships don’t happen by chance, they’re built through small, everyday choices. It’s the moments when you turn toward each other, not just physically but emotionally, that make all the difference.

Take a second to turn toward your partner today. Ask something new, respond with interest, or just listen. It’s the small stuff that keeps love strong.