12/06/2025
Tatăl prezent din primele clipe – fundația identității unui băiat
În primii doi ani de viață ai copilului, se pun bazele identității sale, ale atașamentului, ale încrederii în lume și în sine. Pentru un băiețel, această perioadă este esențială nu doar pentru dezvoltarea afectivă și cognitivă, ci și pentru formarea identității sale de gen. De aceea, prezența activă a tatălui — atât fizică, cât și emoțională — este fundamentală.
De la diadă la triadă: separarea sănătoasă de mamă
La început, bebelușul trăiește într-o simbioză aproape totală cu mama. Această „diadă” mamă-copil este necesară pentru supraviețuire, dar, pentru o dezvoltare sănătoasă, este esențial ca, treptat, această relație să se deschidă către o „triadă”: mama – copil – tată.
Tatăl este cel care ajută copilul să se desprindă emoțional de mamă și să intre în lume. El devine „al treilea element” care oferă copilului o altă perspectivă, un alt tip de iubire, o altă energie. Prin această extindere, copilul începe să înțeleagă că nu este una cu mama, că există o lume dincolo de fuziunea cu ea – iar această lume este sigură, iubitoare și diversă.
Rolul tatălui în identificarea băiețelului
Pentru un băiat, tatăl este prima oglindă masculină. Prin contactul cu tatăl său, băiețelul începe să înțeleagă ce înseamnă „a fi bărbat”. Nu în sensul stereotipurilor, ci în sensul profund al asumării propriei energii, a modului în care un bărbat poate fi iubitor, ferm, prezent și conținător.
Dacă tatăl lipsește emoțional sau fizic, băiatul va rămâne în prelungirea simbolică a mamei. În loc să-și construiască o identitate masculină sănătoasă, va tinde fie să o respingă (pentru că nu o recunoaște), fie să o imite în forme distorsionate, preluate din afara familiei.
Cum poate tatăl construi această legătură în primii ani
1. Prin contact fizic direct – ținut în brațe, legănat, hrănit, adormit. Tatăl poate face toate aceste lucruri, nu doar mama.
2. Prin prezență emoțională – răspuns empatic la plâns, conectare prin joc, privit în ochi, vorbit cu blândețe.
3. Prin susținerea relației cu mama – un tată care își susține partenera emoțional creează un spațiu sigur pentru copil.
4. Prin a-și exprima propria identitate – un băiat învață masculinitatea din felul în care tatăl lui trăiește, vorbește, iubește și se raportează la lume.
Ce se întâmplă dacă acest proces este blocat?
Dacă triada nu se formează și copilul rămâne emoțional în simbioză cu mama, pot apărea dificultăți mai târziu:
• lipsa limitelor sănătoase între el și ceilalți;
• dificultăți în asumarea rolurilor masculine;
• dependență afectivă sau respingerea intimității;
• confuzie în relația cu bărbații și cu autoritatea masculină.
Tatăl nu e doar un „ajutor” – el este pilonul dezvoltării identitare
Este momentul să înlocuim ideea că tatăl „vine mai târziu” în dezvoltarea copilului. El trebuie să fie acolo de la început – nu doar prezent fizic în casă, ci prezent cu inima, cu timpul, cu energia lui. Nu este vorba despre perfecțiune, ci despre implicare conștientă.
Cu apreciere,
Cristina Neniscu
