30/11/2022
O postare preluată via Anca Cojocaru care cu siguranță va ajunge la cine este pregătit!
DōTERRA schimbă vieți real!
Când eu am realizat prin experiențe că se poate și fără substanțe chimice, mi-a picat fisa că dacă sistemul medical ar fi pentru folosul oamenilor măcar s-ar completa tratamentele care acum sunt interminabile și cu substanțe naturale care au grijă de corp și nu il distrug.
"Dragilor, postare lunga..... dar atat de personala si de
intima, incat mi.a luat mult timp sa hotarasc sa o
impartasesc cu voi.
Mereu mi.am propus sa scriu despre Nicos, ultima
dintre povestile mele de iubire neconditionata. Nicos
are o lectie de viata menita sa ne faca sa intelegem ca,
daca Dumnezeu vrea, minunile se intampla. Deja am
ochii umezi. Este un pui de om nascut in noiembrie
2021, la sase luni, dintr.o mamica copil (eu sunt doar
mamica care il creste pe Pamant), cu greutatea un pic
mai mare decat un kilogram. La nastere a primit nota 1, s.a nascut intre doua taramuri, intre viata si moarte.... si cred ca l.am cam grabit noi...cu asteptarea si chemarea noastra...
O sa va intrebati, firesc, ce leg*tura este intre noi si
Nicos sau cm am ajuns sa ne avem unii pe altii. Noi
mereu ne.am mai dorit un bebe. Eu am doi copii din
prima casatorie insa sotul meu nu a avut copii. Inima
lui, cat o roata de caruta, a facut sa ii considere pe copii mei, inca de la inceputul relatiei, ca fiind si ai lui. Am ramas insarcinata insa am pierdut sarcina, a fost o
sarcina extrauterina...cumva, din acest punct a inceput
si sentimentul vinovatiei mele. Inainte, nu prea
avusesem grija de mine, eram singura cu doi copii si
multiplele raceli netratate imi infundasera trompele
uterine. D**a o operatie in acest sens, tratatment
pentru reglare hormonala, o inseminare artificiala
ratata, cumva eram constienta ca eu nu voi mai putea
aduce pe lume un alt copil. Cred ca si sotul se
consolase insa, in secret, fiecare ne doream un bebe,
spun in secret pentru ca nu vroiam sa ne indureram
reciproc.
De profesie sunt asistent social asa ca imi era clar ce ar trebui sa facem ca sa avem langa noi un copilas. Am ales asistenta maternala fiind cea mai usoara cale de a ingriji un copil, unde mai pui că atunci cand devine
adoptabil, tu ai prioritate in al adopta. Am tot fost
atentionati ca nu sut bebelusi de plasat dar eu stiam ca la noi va veni un bebe. I.am vorbit si i.am scris multe scrisori, i.am desenat si i.am cantat....si cand a fost randul nostru sa luam un copil, Nicos a fost la rand la plasare. Avea 3.800 kg si patru lunite. A fost dragoste la prima strangere in brate. Cu o noapte inainte eu l.am si visat. A suferit pana a ajunge la noi si de aici leg*tura cu Do Terra. In plan fizic prematuritatea si emotiile mamei care l.a nascut i.au adus lui Nicos, la nastere, o hernie ombilicala (cat un ou de porumbel), una testiculara, plamanii insuficient dezvoltati deci un aparat respirator sensibil, polipi, probleme cardiace si neurologice si cate or mai fi fost iar adultii din preajma lui, d**a ce a sosit la locul care i.a fost temporar casa, au facut ca acesta sa aiba si o manuta rupta. Asa l.am cunoscut si preluat noi.
Postarea acesta este despre credinta.
Eu am avut credinta ca la noi va veni un bebelus, l.am chemat, l.am asteptat iar d**a ce a venit, am avut credinta ca isi poate repara traumele si problemele de sanatate, cu dragostea noastra si cu ajutorul uleiurilor esentiale si a suplimentelor Do Terra. Cand am mers la medicul chirurg pediatru ca sa ii scoata ghipsul, acesta ne.a spus ca trebuie operat imediat pentru hernii. Am rug*t.o (este o domnisoara doctor tanara) sa ingaduie trei luni sa incercam sa ii sustinem vindecarea cu uleiuri esentiale si ne.a cam repezit, ca herniile nu se repara asa, dar intr.un final ne.a instruit ce sa facem daca herniile se maresc si devin mai dureroase decat sunt si ne.a dat trei luni pana la urmatoarea consultatie.
Uitasem sa scriu, dar scriu acum, ca la momentul in
care l.am luat pe Nicos, nici sa respire bine nu prea stia sau nu putea. Și nu făcea altceva decât să ridice capul.
Ajunsi acasa, am avut de ales intre medicamente sau
uleiuri....Medicamentele nu se administreaza la
prematuri decat in cazuri exceptionale insa mititelul
nostru facuse doua luni, cat a stat in incubator,
antibiotic zi de zi... si cate altele. Apoi, acasa, unde s.a
nascut, mai fusese internat la pediatrie de vre.o trei ori,
deci socotiti de cate ori fusese injectat cu antibiotic.
Nici uleiuri nu prea se administreaza la prematuri dar in comparatie cu lista lungaaaa de efecte adverse ale
medicamentelor, macar scapam de temeri.
Amestecurile de inceput au fost cu cate o picatura din
trei-patru uleiuri, in 10 ml ulei purtator, am folosit
tamaie, lavanda,musetel, mela, ddr, on guard, acestea
pentru imunitate. Pentru burtica, zen gest si fenel... cat
cuprinde. Pentru zona inghinala si buricut, amestecul
cuprindea tamaie, copaiba, mela si cypress. In uleiul de corp, facut de noi, in 30 ml, puneam 2 pic de turmeric si il ungeam d**a baita. In uleiul pentru scutec nelipsite
erau lavandă, mușețelul și tămâia. Ii vorbeam in somn
despre faptul ca a trait ce a trait pentru ca altfel nu ar fi
ajuns la noi, sa inteleaga si sa ierte, ca il iubim fara
limite si ca va fi mereu cu noi, ca e in siguranta, inca ii
vorbim in somn. A facut si un zyto in urma caruia a
folosit si inca foloseste ddr, tulsi si
smart&sassy(multumesc din suflet persoanei care ne.a ajutat în acest sens). Cert este ca, in aproximativ o luna herniile s.au retras semnificativ apoi in timp, au
disparut de tot. Cat timp? Sincer, nu stiu, nu a contat
neaparat cand totul a revenit la normal pentru ca lui
bebe ii era bine. Copilul nostru este acum perfect
sanatos. Acum, ca a implinit un an, sa curga uleiurile,
zic, chiar nu mai avem retineri. Ca si provocare de
sanatate, in luna octombrie a.c., bebe a avut o raceala
puternica, in urma unei vizite din partea tatalui care i.a
dat viata....se intelege ca bietul pui si.a amintit de toate.
Am ajuns la spital nu pentru ca starea lui era proasta ci pentru ca, din cauza polipilor si a muuultor secretii,
efectiv se sufoca. Vestea buna este ca la spital nu a
fost nevoie decat sa fie aspirat si aerosoli iar eu l.am
uleit pe tot parcursul internarii de imi spunea medicul
ca are uleiuri si in unghii. Facusem din plusurile (jucării
de pluș) pe care le aveam la noi difuzoare pasive iar
cand dormea ii puneam pe ele uleiuri si i le puneam la
nas. In cadrul acelei internari, am revazut si chirurgul
care a constatat ca herniile NU MAI SUNT si ne.a
programat la control peste un an. Oficial zic, desi
pentru noi nu era nevoie de confirmare, copilul si.a
vindecat herniile. Simptomele de vindecare (cele de
răceală adică prin care corpul repara trauma
emoțională) au persistat si d**a externare, a facut
chiar si o otita de la secretii insa acasa mi.am luat
inima in dinti si i.am facut simfonii respiratorii si
maxime, cu cate o picatura din fiecare ulei, cate una pe
zi, timp de 5 zile iar in difuzor, 24 din 24, peace,
console, forgive, cananga, geranium, plus on guard si
tamaie, la fiecare difuzor, serenity in buricut sau pe
talpite la culcare....nici nu mai stiu cate am folosit,
muulte. Cert este ca simptomele s.au diminuat d**a
cele cinci zile iar singurul efect advers a fost ca i s.a
cam uscat pielea pe spate, de la oregano cred, desi am folosit mult ulei purtator.A fost ....uleiuri sau antibiotic iar noi am ales uleiurile.
Cred ca e important si cm il sustinem, zilnic pentru ca, in afara de provocarea cu raceala de mai sus, nu a avut absolut nimic altceva. Nu tu febra, nu tu dureri in g*t,indigestii, de mirare ar spune cei care nu cunosc ce
poate dragostea si ce pot uleiurile. Asadar, Nicolas ia
zilnic PB Assist jr., o jumatate de A2Z dizolvata in
piureuri de fructe si 3 ml ulei de peste, inca de cand
avea sase lunite (am inceput cu 12 pic de ulei de peste
si am crescut treptat), difuzorul merge zi de zi, seara de seara cu cate ceva, are un amestec pentru imunitate cu care il dam pe talpite ( DDR, tulsi, tamaie, lavanda, mela, on guard), o simfonie respiratorie amestecata
(adica cate trei-patru pic din fiecare ulei din simfonie
puse intr.o sticla de 30 ml) cu care il ung zilnic pe spate si piept(nu uitati ca el s.a nascut cu plamanii
nedezvoltati, daca va vine sa spuneti ca e prea mult),
are kitul pentru copii din care cel mai mult am folosit
tamer, steady si calmer, in tune il folosesc cand imi
amintesc, pe talpitele lui, are amestecuri pentru dureri
de dintisori si g*t, pentru buricut,etc.Incercam sa ii dam,pe cat posibil, doar mancare bio, noi locuim la tara siavem o ferma de animalute. Cardiologic, s.a recuperat
total, neurologic e muuuuult peste varsta lui, merge de.
a busilea, in picioare sustinut, vorbeste de pe la 10-11
luni si nu doar cateva cuvinte, fluiera tare(medicul de
familie, in prima faza, a crezut ca o fluier eu) stie sa se
imbrace, intinde manutele si picioarele, pe rand si le
baga singur in hainute, aprinde lumina si o stinge, daca
il intrebi daca papa raspunde cu da sau da din cap ca
nu si este asa emotionat cand i se canta „la multi ani”,
ca incepe sa planga.... si noi, odata cu el.
As putea scrie despre Nicos un roman, el insusi e un
personaj de poveste reala. Nu m.am crezut capabila de atata iubire....dar nici sa primesc atat de multa de la doua manute mici....In postarile de pe grupul mare
spuneam ca singurul mare regret al meu este ca nu am cunoscut aceste uleiuri in perioada cand ceilalti doi copii ai mei erau micuti si cand ajungeam la medic si
medicamente, uneori saptamanal. Vreau doar sa va
inspire povestea puiului mic, mamici! Si sa credeti ca
sanatatea copilului dvs. sta in imputernicirea dvs si in
echilibru emotional.
