25/03/2026
🦷 Sângerarea gingivală în sarcină nu este o manifestare fiziologică lipsită de relevanță clinică. Între 60% și 75% dintre gravide dezvoltă gingivită de sarcină, determinată de modificările endocrine specifice (creșterea nivelurilor de estrogen și progesteron), care amplifică răspunsul inflamator gingival la biofilmul bacterian.
🦠Microorganismele patogene implicate —Porphyromonas gingivalis și Fusobacterium nucleatum — au fost identificate în lichidul amniotic, în membranele fetale și în sângele fătului. O meta-analiza publicate în 2024, care a inclus peste 2,5 milioane de paciente, evidențiază o asociere semnificativă între parodontită și creșterea riscului de naștere prematură, cu o rată dublă comparativ cu gravidele fără patologie parodontală.
🦷Intervenția profilactică optimă este cea realizată anterior concepției, însă evaluarea și tratamentul parodontal pot fi efectuate în siguranță și în timpul sarcinii.🤰
🦷 Colonizarea microbiologică orală a nou-născutului este influențată precoce de flora orală maternă. Bacteriile cariogene din cavitatea orală a mamei, Streptococcus mutans, se transmit prin contact salivar direct (utilizarea aceleiași linguri, gustarea alimentelor, contact oral).Prin urmare, intervenția preventivă trebuie inițiată în perioada prenatală, nu după erupția primului dinte.👨⚕️
🦷 Episoadele de vomă asociate grețurilor matinale determină expunerea repetată a smalțului dentar la acid clorhidric gastric, ceea ce produce demineralizare și crește semnificativ riscul de eroziune dentară.
💥Periajul imediat după episodul de voma, reprezintă o eroare frecventă, deoarece acțiunea mecanică asupra unui smalț deja demineralizat accelerează pierderea de substanță dentară.
✨️ Recomandarea corectă este clătirea cavității orale cu apă, urmată de un interval de 30–60 de minute înaintea periajului.
🥼Mai mult de 50% dintre gravide nu efectuează un control stomatologic pe durata sarcinii, deși evaluarea și tratamentul stomatologic sunt considerate sigure în această perioadă.👌
