https://www.psihologmonicamatei.ro/

Monica Matei, Mircea cel Bătrân nr. 56, Brasov (2026)

10/01/2026

Când rămâi prins în frică, atenția și energia ta se adună acolo, iar speranța, curajul și optimismul rămân în umbră.
Frica nu dispare singură… Dar tu poți alege, pas cu pas, să-ți deschizi treptat spațiul interior pentru speranță și să lași lumina să pătrundă.

31/12/2025

Pe măsură ce trece timpul, dorințele se schimbă.
Nu mai sunt despre „mai mult”, ci despre ce rămâne.
Despre legături, despre siguranță, despre sentimentul că aparținem.
Am recitit o rugăciune simplă, care spune așa:

„Și ce vrei ca anul care vine să-ți aducă?
"Nimic, nu vreau să-mi aducă nimic.
Singurul lucru pe care îl vreau este să nu ia nimic.
Să nu ia acoperișul care mă protejează, farfuria care mă hrănește,
pătura care mă încălzește, lumina care mă călăuzește,
zâmbetul celor dragi, sănătatea ca pe o comoară,
munca drept mijloc de trai, prietenia, compania,
îmbrățișările și săruturile.
Să nu ia visele, nici bucățile de inimă,
alcătuite din oameni, pe care le port în mine.”

În psihologia adleriană, sănătatea emoțională este strâns legată de sentimentul de apartenență.
De a avea un loc.
Oameni. Comunitate.
Legături care ne sunt aproape chiar și atunci când viața ne încearcă.

Poate că cea mai profundă dorință pentru anul care vine nu este să adăugăm ceva,
ci să păstrăm:
ceea ce ne încălzește, ne leagă și ne dă sens.

Vă doresc un an nou care să nu ia nimic din lucrurile cu adevărat prețioase
și să ne ajute le ținem aproape 🤍

31/12/2025

În perioadele cu zgomote puternice (artificii, petarde), animalele pot trăi multă frică și stres 🐾💥
Ele nu înțeleg ce se întâmplă și nu pot anticipa că „va trece”. Pentru ele, sunetele puternice pot însemna pericol: pot intra în panică, pot încerca să fugă, se pot răni sau pot refuza mâncarea.
A lăsa un animal afară sau legat nu îl protejează.
Dimpotrivă, îl face mai vulnerabil.
Siguranța înseamnă adăpost, prezență și pregătire 🏡🤍
Sunt lucruri simple care pot face o mare diferență:
– unde se află animalul în acele momente
– cm este pregătit spațiul
– ce urmărim înainte, în timpul și după zgomote
Pentru cei care își doresc îndrumare clară și practică, Totul pentru animale a realizat un ghid gratuit, dedicat protejării animalelor în această perioadă.
👉 Ghidul poate fi descărcat aici:
totulpentruanimale.com/resurse
Grija față de cei vulnerabili este o formă de responsabilitate și apartenență.
A distribui informația înseamnă tot grijă, iar uneori, poate însemna siguranță și viață pentru un animal 🤍

11/12/2025

Până acum am observat cm multe concepte din zona de parenting se pot confunda cu alte concepte total diferite. Și de data aceasta, vom discuta despre fermitate versus dominarea celuilalt.

Care este diferența dintre fermitate și dominare? Copiii au nevoie de fermitate, fiindcă îi ajută să înțeleagă limitele și îi susține fără a-i face să se simtă inconfortabil. De fapt și de drept, până și adulților le este greu să pună limite în relație cu copiii lor.

Dominarea apare atunci când încercăm să ne impunem voința asupra copilului, folosindu-ne de poziția noastră de putere.
Fermitatea, în schimb, se referă la acțiunile și limitele noastre, exprimate cu respect și consecvență. A fi ferm fără a domina înseamnă să practicăm respectul mutual: ne afirmăm propriile limite, în timp ce ținem cont de nevoile și ritmul copilului.

Respectul pentru nevoile reale ale copilului este esențial. Parte din rolul nostru este să învățăm să distingem între nevoi și simple “toane”. Nevoile la rândul lor sunt mereu schimbătoare în funcție de situație, ceea ce poate pune pe oricine în dificultate, mai ales în momente dificile sau de stres. Răspunsul în aceste momente este de a ne menține atât calmul, cât și poziția față de limitele exprimate. Această abordare ne poate ghida în stabilirea unor limite clare, blânde și eficiente, cât și o relație sănătoasă cu cei mici.

Vă invităm luni, 15.12.2025 la ora 13:00 în cadrul Orei de cooperare, unde vom vorbi despre fermitatea în relație cu cei mici, din perspectiva lui Rudolf Dreikurs.
Intră în comunitatea dedicată de Whatsapp pentru mai multe detalii: https://forms.gle/DgMyGbKsAB2Q7Pf89

11/12/2025

Am primit această păpușică cu grâu de la o prietenă dragă. Mi-a spus că există o tradiție, trebuie să u*i semințele de grâ pe 30 noiembrie și în functie de cm crește vei avea noroc în anul următor.

Tot acest joc m-a bucurat enorm, am simțit entu*iasmul unui copil, dar am avut și două realizări importante.

Atunci când plantăm ceva sau avem grijă de o floare, nu știm de ce are nevoie concret, nu ne poate spune, iar pentru a îi oferi totuși îngrijire e nevoie de foarte multă atenție și răbdare din partea noastră. Este un proces lent, uneori de încercare – eroare, vedem că nu îi merge bine și îi schimbăm locul, mai la soare, mai la umbră, încercăm cu mai multă apă sau din contră mai puțină. Nu suntem siguri de rezultat și constant trebuie să ne readaptăm la ceea ce vedem. Cred cu tărie că relațiile din jurul nostru au nevoie de aceeași grijă, în special relația pe care o avem cu copiii, care nu știu uneori să spună cu vorbe ceea ce simt, dar noi adulții trebuie să avem constant atenția și răbdarea îndreptată către ei. Să îngrijești înseamnă în primul rând să fii prezent, să observi și să oferi. Să îngrijești înseamnă să ai grijă de cel din fața ta, de relația pe care o aveți și vine cu o mare responsabilitate (uneori și cu vinovăție și cu sentimente de inadecvare). Dacă o plantă dă semne că se usucă știu că e responsabilitatea mea să îi ajustez mediul pentru a rodi – la fel și la copii.

Al doilea lucru pe care l-am realizat a fost cât de bine mi-a făcut să mă joc și să mă bucur ca un copil de un proces altădată firesc – plantatul și îngrijirea. Joaca formează creierul, este un mediu propice de dezvoltare. Joaca adevărată nu se bazeaza pe rezultat (deși vă spun sincer că tare îmi doream să crească grâul, dar știu că bucuria de a face o activitate atât de simplă ar fi fost un câștig oricum), joaca stă în activitatea în sine. Jocul liber, departe de telefon și dispozitive digitale, protejează emoțiile, crește creativitatea și spontaneitatea.

Mă întrebam azi ce aș fi făcut dacă nu ar fi crescut grâul? Și răspunsul a venit firesc, m-aș fi supărat – cât de important este pentru copii să li se permită să se supere, să simtă zădărnicie pentru lucrurile pe care nu le pot schimba pentru că doar după ce trăiești asta poate începe procesul de adaptare. Nu mă pot adapta la o situație dacă nu mi-am dat voie să simt tristețea, doar după pot găsi soluții, plantez alt grâu „după ce l-am plâns pe primul”, îmi iau o altă plantă sau o să transform totul într-o poveste haioasă de spus la masă.

Ce am scris aici este foarte puțin despre mine și deloc despre grâu, dar este despre respectul pentru relații, despre respectul pentru proces si grija față de noi și cei din jur. Este mult despre joc, despre bucuria de a fi aici și a renunța la distrageri, la telefon și televizor. Este despre reîntoarcerea la conectarea directă cu ceilalți și lumea înconjurătoare, despre a lua masa împreună și a vorbi despre o păpușă cu semințe de grâu care poate crește sau nu, despre cm i-a căzut un ochi în proces – căci nimeni nu a spus că e ușor și că nu există greșeală. Despre cm la început în entu*iasmul meu i-am pus prea multă apă care aproape a făcut-o să mucegăiască. Ironia este că am fost evertizată să o ud cu grijă, bucuria este că am avut cu cine să împărtășesc greșelile din timpul procesului, bucuria este că mereu te poți reajusta și readapta.

06/12/2025

„𝗔𝗱𝘂𝗹𝘁𝗶𝗶 𝗻𝘂 𝗻𝗲 𝗯𝗮𝗴𝗮 𝗶𝗻 𝘀𝗲𝗮𝗺𝗮, 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝘂𝗶𝘁𝗮 𝗶𝗻 𝗼𝗰𝗵𝗶𝗶 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝗶, 𝗻𝗲 𝗲𝘃𝗶𝘁𝗮.. 𝗡𝗼𝗶 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝘃𝗿𝗲𝗺 𝘀𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗮𝗺 𝘀𝗶 𝗻𝗼𝗶 𝗰𝘂 𝗰𝗲𝘃𝗮..”

Ni s-au înmuiat genunchii să ascultăm astfel de mărturisiri de la adolescenți pe care îi vedeam abia a doua oară la ochi. Câtă neputință și confu*ie. Și mai ales durere. Și chiar frică! E adevărat că de multe ori simțim, ca adulți, o anume tensiune când ne punem față în față pentru prima oară. Dar oare așa se citește tensiunea asta la ei? Oare chiar și nouă ne e frică de ei? Ce se întâmplă, de fapt, când ne retragem dintr-o conversație profundă cu ei? De ce le evităm privirea directă?

𝗜𝗻 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝗮𝗿𝗶𝗲, 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘃𝗲𝗿𝘁𝗶𝗰𝗮𝗹𝗮. În adolescență, copiii trec de la ascultare la 𝗻𝗲𝗴𝗼𝗰𝗶𝗲𝗿𝗲 𝘀𝗶 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗲𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲. E o schimbare care poate că ne activează o frică străveche. Ne e teamă că, dacă nu putem controla un adolescent (să-l facem să ne asculte, să facă teme, să își aleagă o facultate), pierdem controlul asupra propriului rol de adult. Adicătelea, am eșuat!

Adevărul e că adolescenții, în căutarea lor de autenticitate, au un detector de neegalat pentru impostură și inconsecvență. Ei nu ascultă ce zicem, ci 𝗰𝗲 𝘁𝗿𝗮𝗶𝗺. Frica noastră nu e că nu știm răspunsul, ci că nu am trăit suficient de bine viața pe care le-o „predicăm". Ne temem că ne vor descoperi 𝗳𝗶𝘀𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 – momentele în care nu suntem siguri, în care ne dăm cu presupusul, sau în care facem doar pe șefii.

Și atunci poate că acesta este cel mai profund adevăr: când un adolescent se revoltă, el nu ne contestă direct pe noi, ci sistemul rigid pe care l-am adoptat și inconsecvența cu care îl aplicăm în propriile vieți. Iar refuzul lor de a capitula sau de a fi „reparați” ne obligă să ne confruntăm cu 𝗹𝗶𝗺𝗶𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗻𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗲 ca părinți/mentori, ca adulți în propriile vieți.

𝗖𝗲 𝘀𝗮 𝗳𝗮𝗰𝗲𝗺? Poate că să lăsăm la ușă pretenția de a fi infailibili și să intrăm în conversație cu inima deschisă. Este singurul mod în care ambele generații pot crește.

𝘝𝘰𝘪 𝘤𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦𝘵𝘪 𝘤𝘢 𝘭𝘦 𝘭𝘪𝘱𝘴𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘭 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘢𝘥𝘰𝘭𝘦𝘴𝘤𝘦𝘯𝘵𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘪𝘯 𝘥𝘪𝘢𝘭𝘰𝘨𝘶𝘭 𝘤𝘶 𝘢𝘥𝘶𝘭𝘵𝘪𝘪?

05/12/2025

Se spune că în această noapte, Moș Nicolae trece pe la casele oamenilor cu daruri mici… și mă gândesc că, de multe ori, cele mai mari daruri nu stau în ghetuțe, ci în inimile noastre.

Unii dintre noi avem norocul ca, în locul unei nuiele sau al unei ciocolate, viața să ne fi așezat lângă noi un alt fel de dar.
Unele daruri nu se pun în ghetuțe… daruri precum un om care te ascultă cu adevărat, o prietenie care te primește așa cm ești, o îmbrățișare venită exact când ai nevoie.
Și uneori, printre aceste daruri ale vieții, poate apărea și unul aparte: un animal care ne învață prezența, răbdarea, liniștea și iubirea necondiționată. Uneori, parcă ar ști mai bine decât orice Moș să se așeze lângă noi exact când avem cea mai mare nevoie și să ne arate că bunătatea are atât de multe forme.

Iar pentru cei care duc dorul unui suflet iubit, noaptea aceasta poate fi încărcată de o emoție aparte. Poate că în ghetuțe nu se pune nimic vizibil… dar uneori în inimă se așază o amintire care încă luminează.

În psihoterapia adleriană putem vorbi despre darurile invizibile: sentimentul de apartenență, legăturile care ne cresc, momentele mici care ne dau sens. Iar oamenii, și poate chiar animăluțele care ne-au însoțit sau încă ne însoțesc, fac parte din aceste daruri rare care ne modelează inima.

Poate, de Moș Nicolae, ne putem aminti să privim și către aceste daruri ale vieții: oamenii buni, animăluțele care ne ating sufletul și micile clipe de recunoștință care țin lumea noastră laolaltă.

05/12/2025

Astăzi lansăm ediția de Crăciun a proiectului Adoptă un bunic! Între 5 - 20 decembrie strângem fonduri pentru pachete cu alimente și produse de bază pe care le ducem vârstnicilor singuri sau cu venituri foarte mici.

Donează 250 lei sau multiplu pentru fiecare bunic la care vrei să ajungă pachetul de Crăciun. Mai mult decât atât, ia-ți timp și scrie-i o scrisoare pe care ne-o trimiți la scrisori@adoptaunbunic.ro. Dacă vrei să țineți legătura lasă și datele de contact în scrisoare. Noi ne asigurăm că atât pachetul cât și scrisoarea ajung la vârstnicii pe care nu-i caută nimeni.

Dacă și destinatarul scrisorii dorește, puteți începe să țineți legătura. Poate îi mai dai un telefon de sărbători, îl mai întrebi de sănătate. Sau dacă ești din Brașov, poate îi mai duci câte o caserolă de mâncare în zilele în care ai gătit mai mult.

Poți dona în următoarele moduri:
1. pe site-ul proiectului adoptaunbunic[punct]ro
2. prin transfer bancar către Asociația Îngrijire Acasă IBAN: RO34 RZBR 0000 0600 1948 0485 Mențiune la plată: „Donație – Adoptă un bunic
3. pe platforma Bursa Binelui.
Găsiți link cu toate detaliile în comentarii.

Pentru unii dintre noi, efortul este minim, însă pentru cei care primesc pachetul și gândurile bune de la un necunoscut, este dovada că nu sunt uitați și nu sunt singuri de sărbători.

Dacă nu ai posibilitatea de a dona, ne ajută mult să distribui mesajul campaniei noastre.

Suntem binecuvântați să avem de unde da!

03/12/2025

Astăzi este Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități.🌻♾️

De aceea, recunoaștem acest moment drept un prilej minunat de a vorbi despre dizabilități și conceptul de inclu*iune.

Dizabilitățile sunt de mai multe tipuri, recunoscute în România sub formă de handicap de tip fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. (Conform Raportului informativ eliberat de Ministerul Muncii și a Solidarității sociale, 2024) Adesea, cele mai ușor de identificat forme de dizabilități sunt cele fizice. Există însă, forme de dizabilități care nu se pot vedea sau sunt ușor de trecut cu vederea de către cei din jur, precum unele forme de tulburare de spectru autist, ADHD, întârzieri globale de dezvoltare sau profile senzoriale aparte.

În cadrul centrului nostru, sărbătorim diferențele individuale (fie ele fizice, mentale sau de dezvoltare) în fiecare zi, prin activități și sprijin dedicat familiilor și copiilor care ne trec pragul. Suntem însă dedicați și misiunii de a aduce mai multă conștientizare în mediul din jurul nostru față de cm putem onora un viitor mai inclu*iv, unde persoanele cu un profil psihologic aparte pot simți apartenență și acceptare.

Așadar, ce putem face pentru a participa activ în construirea unei societăți inclu*ive?
- Fii răbdător. Fiecare dintre noi are propriul ritm, preferință sau punct sensibil. E posibil să nu înțelegem din prima care este motivul pentru care o persoană face lucrurile diferit, însă putem mereu să ascultăm activ și cel mai important: să avem răbdare.

- Fii deschis: Diferit nu e întotdeauna ,,rău'' sau ,,mai puțin''. Acest lucru se aplică și în divergențele de perspectivă, fie ele și în cazul lucrurilor mărunte. Ține minte că multe abordări servesc un scop specific, pe care uneori îl putem descoperi doar întrebând sau observând respectuos. Este ușor să judeci și să pui eticheta bizarului, dar este valoros și benefic pe termen lung să îți reamintești că lucrurile pot fi întotdeauna altfel.

- Rămâi curios: Nu le știm pe toate, iar acest lucru este în regulă. Comunicarea respectuoasă și interesul față de nevoile celuilalt sunt o formă minunată de a facilita relațiile cu cei din jur. Mai presus de asta, este de apreciat să te informezi când uneori răspunsul nu este evident.

-Susține și încurajează: În cazul persoanelor cu dizabilități, dorința este adesea de a se integra, de a fi acceptați și respectați. Accentuarea lucrurilor pe care nu le poate face cineva din cauza dizabilității sale nu este un mod respectuos de relaționare. Inclu*iunea nu este despre compătimire, este despre sprijin, înțelegere și soluții către experiențe minunate pentru toată lumea.

02/12/2025

Pentru mulți dintre noi, decembrie este despre familie, lumină, liniște.Pentru pacienții oncologici care vin din toată țara, decembrie este despre tra...

02/12/2025

Diana Vasile este doctor în psihologie, psihoterapeută și co-fondatoare și Președintă în cadrul Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Cu o expe...

Monica Matei

10/01/2026

31/12/2025

31/12/2025

11/12/2025

11/12/2025

06/12/2025

05/12/2025

05/12/2025

03/12/2025

02/12/2025

02/12/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category