Ioana Gabriela Brașoveanu - consilier emoțional

26/08/2025

Stau prăbușită în căușul unor stânci pitice, cu capul pe eșarfa cu elefanți norocoși și aud câteva glasuri de copii spunând: che bellezza.

La grande bellezza, îmi vine rapid gândul în minte. E atât paradis, mi-am zis non stop în ultimele 12 ore de când am aterizat în Sardinia. Nordul aici arată Raiul. Nordul insulei e ca nicăieri altundeva. Respir și mă minunez. Mă înduioșează creația naturii. Mă întristează că ochii băieților mei iubiți nu văd grozăvia. Ei au plecat acasă. Dar mă bucură prezența fetelor, asta ne-am dorit, girls time.

Îl citesc pe Yalom care scrie în Călăul dragostei
despre puterea întâlnirilor autentice, despre cm viața se colorează atunci când îți permiți să fii prezent lângă ceilalți, chiar și atunci când asta nu e totul lângă tine. Ceea ce lipsește doare, dar ceea ce este, dacă îl lași să fie deplin, vindecă. Învăț să-mi adun prezența aici, în acest moment, între râsul fetelor și foșnetul mării, între tăcerea stâncilor și liniștea pe care o simt crescând în mine.
Înțeleg acum, mai mult ca niciodată, ce voia să spună Yalom: că dragostea nu e un refugiu fără umbre, ci un exercițiu de a rămâne viu în mijlocul imperfecțiunii. Și aici, în Costa Paradiso, imperfecțiunea are miros de sare, este neclintirea stâncilor, iar frumusețea prezentului este crudă. Perfecțiune!

22/08/2025

Jurnal dintr-o viață într-o valiză: 8 luni, 8 țări, 2 continente și eu căreia nu i-a căzut vreodată ceva din copac.

„ Te plimbi toată ziua…” mi se spune de multe ori. Și zâmbesc. Pentru că, da, par că trăiesc într-un glob pătrat, sărită din rutină, pe vacanță non-stop.

Dar e doar jumătate din poveste. Obișnuim să privim doar rezultatele, iar efortul care le-a clădit dispare în spatele unei aparențe lejere. Și da, mai aud și că sunt norocoasă, că eu îmi permit etc. Zâmbesc și aici, amintindu-mi cm nu a fost mereu asa. În tinerețe, am vândut un inel de aur primit de la mama ca să plec la mare. Atunci atât am putut, atât am gândit. Prima dată am ieșit din țară în '95, la 15 ani, în liceu, părinții mei făcând eforturi enorme pentru a putea vedea câteva țări europene.

Însă, între timp, am construit cu disciplină, organizare și obiective clare ceea ce trăiesc acum: această viață în mișcare, între familii, retreaturi, grupuri, terapie, și vacanțe împletite cu intenție. Fac acest bilanț nu pentru că aș vrea să mă laud, ci pentru că sper să inspir pe cei care se tem să își urmeze visurile. Viața mea nu e un moft sau o întâmplare, e o alegere asumată și lucrată cu pasiune.

Această viață de călător nu e o serie de selfie-uri fericite sau escapade instagramabile, ci un șir de momente în care mi-am exersat adaptabilitatea, m-am reinventat, am regăsit vitalitatea interioară și am lăsat creativitatea să crească. Am învățat să ascult natura cu adevărat, să las ritmul să-mi aducă o liniște restauratoare și un reset mental de care am mereu nevoie în mijlocul unei lumi.

Și atunci, da, mi se spune „te plimbi toată ziua”. Dar adevărul e că mă plimb activ, cu intenție, cu introspecție, cu bucurie (ah, bucuria, cât de greu îmi e deseori să o accesez)și da, cu mult efort. Nu e un privilegiu pur și simplu, e rodul muncii mele, în terapie, cu grupurile, alături de familie și cu mine însămi.

Călătoria e dovada că merit, pentru că am clădit-o cu grijă și conștiență, nu că mi-a fost „picată din cer”.
Această viață nu e un bilanț clasic, ci o celebrare a traseului, a pașilor mici, asumați, spre autonomie, creativitate, sens și echilibru. Și merită, mereu, să vedem cu drag și efortul din spatele zâmbetelor, nu doar destinația, ci și drumurile care ne-au format.

Pe curând, din următorul colț de lume, acolo unde marea întâlnește idei, miros de lămâi coapte și unde inima mea va fi puțin mai bogată.

21/08/2025

Ieri am mers prin Valletta și m-a fascinat energia orașului. Străzi pline de viață, clădiri impresionante, cu o istorie fascinantă, dar o forfotă parcă prea vibrantă pentru sistemul meu nervos. Mi-a plăcut, dar am simțit și cm corpul meu rămâne în alertă, ca și cm trebuia să țin pasul cu tot ce se întâmplă.

Astăzi, Mdina a fost exact opusul. Aici timpul pare că încetinește. Pe străduțele înguste din piatră am simțit liniște și în corp, nu doar în gânduri. Parcă sistemul meu nervos a primit permisiunea să respire.
În fața Catedralei Sf.Paul am realizat că liniștea nu e doar lipsa de zgomot, ci un spațiu interior care se deschide atunci când îmi permit să stau. Pentru mine asta înseamnă mult: nu a fost nevoie să forțez bucuria sau stările percepute ca pozitive. Dacă am loc pentru liniște, emoțiile sănătoase își fac singure drum.

Valletta m-a încărcat cu energie, Mdina mi-a adus tihnă. Împreună mi-au amintit cât de esențial este balansul dintre exterior și interior.🤍

16/08/2025

💡Este de neratat! Brașov | 10-11 Octombrie 2025

𝐖𝐨𝐫𝐤𝐬𝐡𝐨𝐩 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐀𝐅𝐂𝐏: 𝐏𝐬𝐲𝐜𝐡𝐨𝐝𝐫𝐚𝐦𝐚 𝐰𝐢𝐭𝐡 𝐀𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐬 - 𝐂𝐁𝐍 𝐌𝐨𝐝𝐞𝐥

🗓 10–11 octombrie 2025
📍 Brașov, str. Turnului, nr. 25, sc. B, et. 4

Avem bucuria să vă invităm la un eveniment de excepție organizat de Asociația de Formare și Cercetare în Psihodramă și Psihoterapii de Grup (AFCP), susținut de unul dintre cei mai importanți specialiști internaționali în domeniu, formator al AFCP, acreditat CPR: Prof. Hod Orkibi - doctor în științe, terapeut certificat în psihodramă, profesor la Facultatea de Terapii prin Artele Creative, Universitatea din Haifa, Israel.

📚 𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫:

Președinte al Comitetului Programului Doctoral și Director al Laboratorului de Dramă și Științe ale Sănătății – Universitatea din Haifa

Profesor asociat la programul de terapie prin dramă al Universității New York, SUA

Cercetător cu peste 80 de articole și capitole publicate și prezentări la conferințe internaționale

Specialist în procesele și rezultatele psihodramei, reabilitarea comunitară bazată pe arte, creativitate și bunăstare

Reprezentant al Societății pentru Psihologia Esteticii, Creativității și Artelor (Divizia 10) în cadrul Consiliului Reprezentanților APA

𝐅𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐚𝐥 𝐀𝐅𝐂𝐏, 𝐚𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 (𝐂𝐏𝐑)

🎁 Bonus generos: Prof. Orkibi oferă gratuit acces la cea mai recentă și valoroasă lucrare a sa, publicată la Cambridge University Press:
👉 Psychodrama. A Creative Method to Survive and Thrive https://www.cambridge.org/core/elements/psychodrama/B56599E1E919B6B112B2833A2E2A7C1F

💡 Acest workshop este o oportunitate excepțională de formare continuă, cu un expert internațional care a dezvoltat și structurat un model de Psihodramă Cognitiv-Comportamentală Narativă – Modelul CBN pentru lucrul terapeutic cu adolescenți aflați în situații de risc.
📩 𝐃𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐢 ș𝐢 î𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐢: 𝟎𝟕𝟒𝟓𝟏𝟑𝟔𝟏𝟎𝟑
🎯Vom reveni cu detalii în perioada următoare!

11/08/2025

💚

06/08/2025

Nu mai întrebăm ce zodie ești?, acum întrebăm ce stil de atașament ai?

În ultimul timp, pare că toată lumea a devenit pasionată de psihologie aplicată în conversații de la cafea. Dacă acum câțiva ani îți verificai compatibilitatea amoroasă după horoscop, azi o faci după stilul de atașament. „Eviți sau te agăți?” a devenit noul „Ești Leu sau Capricorn?”

Și, deși îmi place să văd interesul pentru sănătatea emoțională, aici apare un mic risc: să tratăm teoria atașamentului ca pe un horoscop psihologic și să ne fixăm într-o etichetă.

Realitatea este mai complexă. Teoria atașamentului a lui Bowlby ne spune că există tipare de relaționare: sigur, anxios, evitant, dezorganizat, formate în copilărie, dar acestea nu sunt sentințe pe viață. Stilul de atașament se poate modifica de-a lungul vieții în funcție de experiențele de relaționare, de siguranța pe care o găsim sau o construim, dar și de munca terapeutică.

Cred că pericolele încadrării rigide sunt multiple:
- Subestimarea potențialului de schimbare. Dacă spui „Eu sunt evitant, așa sunt eu”, riști să ignori faptul că poți dezvolta mai multă siguranță în relații.
- Auto-profeții împlinite. Eticheta devine o scuză, iar comportamentele problematice se întăresc.
- Reducerea complexității pentru că viața emoțională nu încape într-o singură categorie.

În terapie, folosim cunoașterea stilului de atașament ca punct de plecare, nu ca destinație finală. Vindecarea și creșterea personală se întâmplă prin explorarea relațiilor actuale și a dinamicilor lor, înțelegerea și reglarea emoțiilor, lucrul cu gândurile automate, reconectarea cu propriul corp și cu resursele lui.

Așa că…da, întreabă-ți prietenii ce stil de atașament ai, dar nu te opri acolo. Lasă spațiu pentru nuanțe, pentru schimbare și pentru surprize. Până la urmă, spre deosebire de zodii, atașamentul nu e scris în stele, îl poți rescrie. Dar asta este altă poveste. Puțin mai grea decât etichetarea.

03/08/2025

Provocator, dar și extrem de împlinitor! Bine ai venit, Pavlina! E tare plină inima noastră! Și liniștită! ❤️

28/07/2025

”Eu am învățat de foarte mică că lumea e un loc nesigur. Am fugit de grupuri, am ales doar cursuri online,dar în acest grup m-am simțit în siguranță, și pentru prima dată în viață am simțit lumea un loc sigur, unde mă pot arăta”. Este ceea ce o participantă, la o vârstă a maturității depline, a spus la finalul workshop-ului intensiv de psihodramă din acest weekend, cu tema. ”Copilul interior și tiparele transgeneraționale”.

Pentru mine, ca terapeut, totul a fost foarte emoționant. Să călăuzesc procesele intese, întâlnirile emoționante cu înaintașii, să întâlnesc atât de mulți copii răniți, în corpuri de adulți și să îi pot vedea,la final, și zâmbind, este cel mai însuflețit și smerit act pescena vieții mele.

Într-un astfel de cadru, unde fiecare își asumă vulnerabilitatea și curajul de a simți, se creează acel spațiu sigur de care avem atâta nevoie pentru a ne putea privi cu adevărat înăuntru. Pentru multe dintre cele prezente, a fost prima dată când nu s-au mai simțit „ciudate”, „prea sensibile” sau „defecte”. A fost prima dată când durerea lor a fost văzută nu ca o problemă personală, ci ca o poveste comună, împărtășită în diferite forme de atâtea suflete din cerc.

Puterea grupului e profundă. Într-un astfel de spațiu, unde nu ești judecat, unde suferința, lacrimile sunt întâmpinate cu blândețe, se produce o alchimie vindecătoare. Psihodrama permite nu doar exprimarea emoțiilor adânc reprimate, ci și întâlnirea cu părți uitate din noi: copilul rănit, părintele interior, adultul blând care începe să prindă voce.

Să vezi că nu ești singur în suferința ta, că povestea ta de viață, oricât de dureroasă, nu te izolează, ci te leagă de ceilalți poate fi o revelație. Mulți dintre noi am crescut cu sentimentul că suntem singuri, că nimeni nu ne vede, că trebuie să ne descurcăm fără să cerem ajutor. Iar asta vine, cel mai adesea, dintr-o relație de bază nesigură cu părinții, o relație care ar fi trebuit să fie sursa noastră primară de siguranță și validare emoțională.

Atunci când un copil se simte singur, nevăzut, înfricoșat, el nu înțelege că mediul este nesigur. El înțelege că el este problema. Și acea convingere, dureros de profundă că „eu nu contez”, „eu nu merit”, „eu sunt prea mult” ajunge să structureze întreaga noastră viață de adult.

Dar există ceva în noi care nu a fost distrus. O parte sănătoasă, vie, care a știut să reziste. În fiecare dintre noi există părți rănite, părți protectoare care ne-au ajutat să supraviețuim, dar și părți sănătoase, întregi, pline de compasiune, curaj și înțelepciune. Când spațiul devine suficient de sigur, aceste părți sănătoase încep să se manifeste și să vindece din interior.

Nu terapeutul vindecă. Rolul meu nu a fost să repar pe cineva, ci doar să țin spațiul, cu delicatețe, atenție și prezență. Iar din acest loc de smerenie, pot spune că am fost profund mișcată de încrederea și profunzimea celor împărtășite.

Am fost martora unor întâlniri autentice între oameni, între generații, între părți din sine uitate sau ascunse zeci de ani. Da, am văzut durere, dar și putere. O putere blândă care apare doar când nu mai trebuie să ne apărăm.

Această muncă nu este despre tehnici sau exerciții bine făcute. Este despre întâlnire. Despre a te lăsa atins. Despre a simți că nu ești singur și că poate, chiar dacă lumea nu a fost un loc sigur, aici și acum se poate construi un colț de lume diferit.

Mulțumesc fiecărui suflet care a ales să fie acolo. Sunteți în inima mea!💚

18/07/2025

Și divorțul este în regulă! Chiar și atunci când există și copii. Niciodată nu (ar trebui sa) divorțăm de copii. Iar provocările care vin în astfel de situații nu trebuie trăite între patru pereți, în singurătate. Daca știți femei care trec prin aceasta experiență, dați șfară în țară. Oana Daniela Clinciu terapeut somatic și transgenerațional pornește un grup terapeutic de suport, în format online. Iar eu am încredere în umanitatea și priceperea ei până la cer și înapoi! ❤️

Acum 10 ani am trecut prin ceea ce treci tu astăzi. Am simțit durerea în cele mai crude și versatile forme - atât psihic, dar și fizic, corpul meu somatizând deja de câțiva ani ceea ce nu îmi permiteam să aduc în plan conștient.

Am simțit furie și frustrare - atât pe ale mele, cât și pe ale copilului meu. Am simțit anxietate, frică, vinovăție. Nesiguranță, neputință, revoltă, amorțire. Judecată.
Și întrebarile. Of, întrebările!
Am ales bine?
Cât de tare îi va schimba viața copilului meu?
Va înțelege vreodată de ce am ales să fac asta?
Ma va condamna?
Cum va fi relația mea cu el?
Cum să-i spun ce simt?
Ar trebui să anunț la școală?
Cum vor reacționa copiii din jurul lui?
Mă va iubi în continuare? Mă va urî?
Cum voi fi fără el când va fi la tatăl lui? Voi putea, în timpul ăla, să fac lucruri pentru mine?
Am voie? Am voie să zâmbesc?
Mă pot întâlni cu alt bărbat? Când? Cât timp ar trebui să nu am o altă relație? Cum i-l voi prezenta copilului meu?
Astea sunt gânduri normale? CE E NORMAL?

În procesul meu terapeutic de atunci, mă ocupam cu partajul. Partajul vinei - cine, când, ce a făcut greșit. Oscilam între furia față de trecut și teama față de viitor. Prezentul? Prezentul nu era trăit, era despre a supraviețui.

Până în ziua în care am realizat de cine mă separasem, de fapt. Mă separasem de acea versiune a mea care devenisem în relația respectivă. De acea versiune a mea care sperase că lucrurile se vor schimba, care tăcuse și își uitase sau mai bine spus, schimbase propriul adevăr, căreia nu îi mai străluceau ochii, care se pierduse pe ea însăși în foarte mare măsură. Și această conștientizare a venit cu multă liniște, compasiune și bucurie. Din acel punct am putut, ușor-ușor, să încep să trăiesc în Acum, redescoperindu-mă pas cu pas.

Pentru asta am ales să deschid acest grup terapeutic de suport. Pentru a descoperi împreună normalitatea a tot ceea ce trăiești acum și pentru a-ți surprinde într-o zi în oglindă acea sclipire din ochi care te va face să-ți spui: Bine te-am regăsit! Ești Acasă Acum.

Detalii:

🔴Grupul este dedicat femeilor separate care au copii. Nu este discriminare, doar îmi pun propria cunoaștere și experiența în folosul acestui grup și înțelegerea că sunt două situații diferite pe care le gestionăm diferit.

➡️Grupul se va desfășura online, timp de 3 luni (4 septembrie - 27 noiembrie), o dată pe săptămână, începând cu data de 4 septembrie și va avea loc în fiecare joi (vom stabili împreună ora, în funcție și de disponibilitatea ta), timp de 1 oră și jumătate.

🔴Numărul maxim de participante: 10.

🔴Selecția se va face în urma unui interviu.

🪙Costuri: 1950 de lei, achitabili în 2 tranșe egale - prima tranșă până pe data de 31 august, a doua tranșă până pe data de 16 octombrie.

💫Bonus: la finalul celor 3 luni, vei avea o ședință individuală de integrare.

Te aștept să îți fiu alături!