Psihoterapeut Cornelia Stroie

20/04/2026

Nu am mai postat de ceva timp. Nu pentru că nu am avut ce spune, ci pentru că am avut nevoie de un timp. Un timp în care să mă gândesc cu multă atenție la valorile și limitele mele.

Dar am revenit.

Și aș vrea să las aici, pentru tine, un gând cu sâmbure. Viața are cele mai multe șanse să fie una satisfăcătoare atunci când îți urmărești valorile.

Să îți urmărești valorile înseamnă să faci ceva important pentru tine:
- deși s-ar putea să îi "superi" pe alții.
- deși ți-e frică și pierzi lucruri, chiar și relații.
- deși s-ar putea să te arăți vulnerabil în fața altora și poate nici nu vei fi înțeles.

Asta e partea grea și nevăzută.

Sunt curioasă... când citești asta... La ce te-ai dus cu gândul?

10/04/2026

Nu tehnicile îți aduc schimbarea.
Ci relația terapeutică în care folosim tehnici.

Relația terapeutică nu înseamnă doar empatie. Înseamnă și claritate.

De multe ori, oamenii caută un spațiu în care să fie înțeleși. Iar asta e important, într-adevăr.
Dar la fel de important este ca relația terapeutică să fie cât mai „curată”.
Ce înseamnă asta?

Înseamnă limite clare, roluri asumate, așteptări discutate, lucruri spuse la timp.

Iar în lucrul cu mine îți ofer spațiul să exprimi toate astea. Dacă par dificile, chiar le exersăm.

Claritatea nu este opusul empatiei.

Este o formă de respect.

Iar într-o relație terapeutică sănătoasă,
există loc pentru: onestitate, empatie, dar și responsabilitate.

Schimbarea nu apare doar într-un spațiu „cald”, ci și în care lucrurile pot fi spuse clar.

Ai curajul să pășești, noi te vom însoți!

📍Programări în Rețeaua Cognisfera disponibilă în Galați, București, Iași, Cluj-Napoca, Piatra-Neamț, Brașov, Buzău

Contact: 0774 540 823

02/04/2026

Și nu e despre chifle.

Aveau la Dori's, în Piața Mică din Sibiu, niște chifle... Mamă mamă. Ceva de vis. Când mușcai, era mai mult decât o chiflă, era o minunăție. O savoare de pâine proaspătă, cu aluat aerat și ușor crocant la suprafață....

Chifle din alea îmi luam la început de liceu.

Azi mi-am prăjit o felie tăiată dintr-un colac pufos.
Când am mușcat, mi-au apărut aceleași senzații ca atunci, parcă chiar și mirosuri și emoția trăită în școală. Știi... anxietatea că urmează să ieși la tablă la mate sau îți verifică tema la fizică.

Apoi, un amestec de dor, nostalgie, bucurie și recunoștință.

Și observ cm emoțiile astea se amestecă și se combină cu ce am mai trăit azi.

Așa că nu. Nu e din senin. Nimic din ce simți nu e din senin. Toate au legătură și sens. Iar dacă vrei să le înțelegi cu adevărat, te pot însoți.

01/04/2026

Muncești și parcă nu se vede nimic.
Ai dus la capăt ceva dificil… și apoi afli că nici măcar nu mai era nevoie.

Chiar știu cât e de frustrant.
Pentru că ai investit timp, energie și sens.

În același timp, dacă nu te oprești un pic, s-ar putea să îți scape ceva important.

Da, nu te poți bucura de rezultatul din exterior.
Dar... Ce faci cu ceea ce ai construit în tine, în timp ce făceai acel lucru? Ai încheiat, ai depus efort, ai gestionat disconfortul.

Pe astea nu le lăsa să dispară pentru că rezultatul nu a fost văzut sau recompensat.

Te invit să te gândești:
Ce din tine a făcut posibil asta? Ce calități ai folosit?

Puterea nu e doar în a fi văzut din exterior.
Ci și în capacitatea de a recunoaște, în interior: „am făcut asta”.

Dă o notă satisfacției de a fi dus până la capăt. Cam cât e? De la 1 la 10.
Nu ca să te minți că a fost perfect.
Ci ca să nu pierzi complet valoarea a ceea ce ai făcut.
Și să poți măsura ceea ce nu primește mereu recunoașterea meritată: progresul tău.

30/03/2026

Am tot amânat...
Nu pentru că nu mi-aș fi dorit, ci pentru că nu găseam momentul potrivit.

Și chestia asta cu „momentul potrivit” e mai prezentă în viețile noastre decât ne place să recunoaștem.

Azi am donat sânge.
Și am simțit anxietate. Dar nu era despre ace, ci despre cm să le fac pe toate: să mă țin de promisiuni, să respect planurile și oamenii care depindeau de mine.

E atât de ușor să amânăm lucruri importante în așteptarea contextului perfect.
Doar că, de cele mai multe ori, el nu vine.

Dacă te regăsești în genul ăsta de amânare, nu e despre lipsă de voință. De obicei, e despre ceva mai mult și mai ascuns care merită înțeles.

28/03/2026

Am pregătit un articol pentru tine, cea (cel) care vrei să faci pe plac altora.

Despre ce intenționezi și ce poate ajunge la ceilalți.

Iar dacă crezi că poate fi de folos și pentru altcineva, dă-i un share.

https://cornelia-stroie.ro/index.php/2026/03/27/ce-vrei-sa-transmiti-si-ce-intelege-de-fapt-celalalt/

27/03/2026

Ce permiți în mod repetat, devine regulă. Repetiția îți formează realitatea, iar realitatea îți transformă viața.

Și poți citi asta gândindu-te atât la direcții sănătoase, cât și disfuncționale.

În niciun caz nu îmi doresc să induc vinovăție sau critică, ci responsabilitate și grijă față de tine.

Te invit să te gândești ce se repetă în viața ta și ține de tine cât permiți...

Amintește-ți... Ce e "normal" îți construiește viața.

25/03/2026

25/03/2026

Când ești convins(ă) ce drepturi ai, e mult mai simplu să iei decizii.

Când crezi profund în ele, devine mai firesc să spui "nu", nu mai e o povară.

Când începi să îți aplici drepturile, deși va fi tare inconfortabil, poziția ta internă (și nu numai) se schimbă.

Când zic drepturi nu mă refer neapărat la legislație și Constituție. Mă refer la acele drepturi care te sprijină pe tine să fii o ființă cât mai sănătoasă. Iar aceste drepturi se pot construi.

Tu știi ce drepturi ai în viața ta?

24/03/2026

"Sunt slab(ă) ".

Aud asta pe repeat în ședințe de la oameni cărora le pasă, care vor să învețe, care vor să știe, care vor să facă bine.

Ce nu știu ei e că a fi slab... Habar n-am ce înseamnă. 😅

E atât de subiectiv și general încât... Eu nu știu să definesc.

Și asta îți arăt în terapie: că unele gânduri pot fi demontate și înlocuite frumos. Tu capeți claritate și metode de a pune la îndoială lucruri care îți trec prin cap. Și care sunt, de fapt, disfuncționale.

Înveți să asculți vocea aia care zice că ai valoare chiar dacă nu bifezi așteptările nu-știu-cui.
Înveți să te mai și oprești.
Înveți să te uiți la problemă și cu alți ochi, nu doar cu cei temători.

Iar asta e posibil prin relația pe care o construim împreună.
Căci da, e o muncă de echipă.
Iar eu sunt persoana care crede în tine.

Dacă sună potrivit pentru tine, scrie-mi și hai să facem echipă.

23/03/2026

De ce terapie în cabinet cu mine și nu terapie cu ChatGPT?

Pentru că eu sunt imperfectă, greșesc sau uneori uit lucruri.
Iar interacțiunile tale cu oamenii sunt imperfecte.

În terapie, ai ocazia să înveți să trăiești frumos în relații imperfecte, înveți cm se repară și cm se dau cărțile pe față.

În terapie, ai ocazia să vezi cm din imperfecțiune se construiește conexiune vie, hrănitoare. Ai ocazia să vezi cm uneori nu e nevoie nici de cuvinte pentru această conexiune.

GPT știe tehnici, poate găsi cam orice îi ceri, răspunde instantaneu, dar ce nu poate el e să ezite, să regrete, să repare. Nu poate să îți vadă o tresărire pe chip și să te întrebe ce simți fix în acel moment.

Iar asta e umanul din relație.

Și ce nu poate el spune de la sine este:
„tu ce părere ai? Cum vezi lucrurile? Sunt curios ce alte soluții ai avea tu!”

Poate fi model de răspuns și te poți folosi de asta, dar e necesar ca uneori să nu ai răspunsuri, ci doar să tolerezi greșeala, așteptarea, neputința.

Căci așa e viața. Cu de toate.

20/03/2026

Din afară, pare că stau pe un fotoliu drăguț, timp în care celălalt vorbește verzi și uscate, iar eu iau bani pentru asta.

Nu, psihoterapia nu înseamnă asta.

Înseamnă să auzi dincolo de cuvinte, să înțelegi dincolo de gesturi și mimică, să pui întrebări bine dozate. Nu prea devreme, dar nici prea blânde, timp în care ai în minte obiectivele clientului și ești cu lupa pe propriile trăiri. Toate, încadrându-te în timpul alocat.

Profesia de psihoterapeut nu e deloc ușoară, dar pentru mine nu e niciuna mai fascinantă.

Dacă vrei să lucrăm dincolo de suprafață și să simți siguranță reală din relație, scrie-mi.