02/03/2026
Funcționalitatea înainte de toate.
Astăzi vreau să revin la un principiu esențial în terapia copiilor cu deficiențe: învățăm întâi ceea ce copilul poate folosi cu adevărat.
Funcționalitatea precede autonomia.
Autonomia susține stima de sine.
Iar stima de sine creează terenul pentru achiziții cognitive solide.
Dar ce înseamnă, concret, „funcțional”?
Funcțional înseamnă util în viața de zi cu zi a copilului, în mediul lui real – acasă, la grădiniță, în parc, în familie.
O abilitate este funcțională dacă:
îl ajută să își exprime nevoile,
îi clarifică relațiile,
îi oferă mai multă independență,
poate fi folosită imediat și repetat în contexte naturale.
De exemplu, în cazul unui copil cu vocabular redus care provine dintr-o familie numeroasă, este mai valoros să învețe mai întâi „mama”, „tata”, „frate”, „soră” decât noțiuni abstracte sau categorii îndepărtate de realitatea lui. Pentru acel copil, înțelegerea relațiilor proprii este fundamentală. Asta îi organizează lumea.
Lucrurile învățate și folosite funcțional devin baza învățării ulterioare.
Pentru că învățarea cu sens se fixează mai ușor, se generalizează mai rapid și motivează copilul să continue.
În terapie, întrebarea nu ar trebui să fie „Ce sună bine în planul educațional?”, ci:
„La ce îi folosește copilului asta mâine dimineață?”
Când alegem obiective funcționale, alegem progres real.
