What are the opening hours?

Monday 09:00 - 17:00 Tuesday 09:00 - 17:00 Wednesday 09:00 - 17:00 Thursday 09:00 - 17:00 Friday 09:00 - 17:00

https://www.facebook.com/106362485417242/

Cabinet individual de psihologie clinica Balc Stefania Tatiana, Strada Parcul Mic, Brasov (2025)

16/11/2025

✔️ Comportament normal la vârste mici

La copiii mici (bebeluși, preșcolari) atingerea zonei genitale nu are conotație s*xuală adultă. Ei descoperă corpul prin: curiozitate naturală, la fel ca atunci când își ating urechile sau buricul;
-autoliniștire (în special când sunt obosiți, plictisiți sau anxioși);
-explorare senzorială — corpul produce senzații plăcute și copilul observă asta.
Aceste comportamente sunt, în general, normale și frecvente.

✔️ Cum este recomandat să reacționeze adulții.Cu calm, fără rușinare sau pedepse.
A face copilul să se simtă vinovat poate duce la anxietate și probleme de imagine corporală.
Redirecționare blândă.
De exemplu: „Înțeleg că îți place să te atingi, dar asta este ceva ce facem în intimitate, nu în public.”
Învățarea limitelor și a intimității, potrivite vârstei:„Partea intimă este doar pentru tine.”
„Nu lăsăm pe nimeni să ne atingă acolo.”

✔️ Când ar trebui consultat un specialist.Comportamentul poate fi un semn că trebuie evaluat dacă:-copilul face asta în mod compulsiv, ore întregi, fără posibilitatea de a fi distras;
-există comportamente s*xualizate neobișnuite pentru vârstă (mișcări s*xuale explicite, imitarea actelor s*xuale);
-copilul pare stresat, speriat sau retraumatizat;
-există suspiciuni privind abuzul (în acest caz, se caută imediat ajutor profesional).

Plan de intervenție.
1. Evaluarea situației.Începe prin a observa:-Cât de des apare comportamentul.
În ce contexte (acasă, grădiniță, doar când e obosită, se plictisește etc.).
Reacția ei emoțională (calmă, anxioasă, agitată).
Dacă poate fi ușor redirecționată către altceva.
Aceste informații ajută la diferențierea între explorare normală și comportament compulsiv sau învățat.

2. Intervenție imediată (blândă și educativă)
✔️ Răspuns calm și fără rușinare.Evitați fraze precum „Nu e voie!”, „E rușine!”.
Folosiți în schimb un ton cald și ferm:„Știu că îți atingi corpul pentru că îți place senzația, dar asta este ceva ce facem doar când suntem singuri.”

✔️ Redirecționare către alte activități.Oferă imediat o alternativă: joc, desen, poveste, mișcare.
La această vârstă, distragerea funcționează excelent.

3. Crearea rutinei și contextelor sigure
✔️ Stabilirea conceptului de intimitate.La 5 ani, copiii pot înțelege ideea:„Părțile intime sunt doar ale noastre.”„În camera ta, când ești singură, e un loc potrivit pentru lucruri intime.”

✔️ Consolidarea limitelor sănătoase.Introduceți regulile corpului:-Regula costumului de baie: zonele acoperite de costumul de baie sunt private.
Nimeni nu are voie să atingă părțile intime ale copilului, cu excepția situațiilor de îngrijire/higienă, explicate clar.
Copilul are voie să spună NU, chiar și adulților.

4. Sprijin emoțional.Uneori comportamentele pot apărea din: stres,schimbări în familie,anxietate,
plictiseală.
Intervenții utile:Introducerea unor rutine predictibile.
Activități de autoreglare (respirații, îmbrățișări, joc calm).
Întâlniri regulate de joacă, timp de conectare cu adultul.

5. Colaborarea cu grădinița (dacă este cazul).Asigurați-vă că:-Educatoarele știu să gestioneze comportamentul fără rușinare.
Aplică aceleași reguli privind intimitatea și limitele.
Observă și ele dacă apar schimbări în comportament.
Coerența între acasă și grădiniță este esențială.

6. Monitorizare pe termen scurt.Timp de 4–6 săptămâni, urmăriți:-scăderea frecvenței comportamentului;
-cât de repede acceptă redirecționarea;
-dacă înțelege regulile de intimitate.

7. Când este necesar un specialist.Consultați un psiholog sau medic pediatru dacă:-comportamentul devine compulsiv, repetat ore întregi;
-copilul pare stresat, speriat, secretoman;
-prezintă comportamente s*xualizate care depășesc explorarea tipică vârstei;
-există suspiciune de abuz sau expunere la conținut pentru adulți.

15/11/2025

🌙 “Emoții înainte de spectacol”

Sala de sport era luminată doar pe jumătate, iar ecoul pașilor răsuna ca o bătaie de inimă uriașă. Amelia, o fetiță de 9 ani cu părul prins în două codițe, repeta pentru serbarea de sfârșit de an. Avea un rol mic, doar câteva rânduri de spus, dar pentru ea părea cel mai mare moment din lume.
— Nu o să pot… o să uit tot… o să râdă toți de mine, murmura ea, strângând foaia cu textul până se mototolea.
În jurul ei ceilalți copii se jucau, râdeau, își făceau planuri pentru vacanță. Dar Amelia simțea un nod în stomac, ca și cm cineva trăgea de el din ce în ce mai tare. În piept îi bătea inima cu putere, iar palmele erau ude.
Doamna învățătoare a observat-o.
— Amelia, pari puțin neliniștită. Vrei să repetăm împreună?
Fetița a dat din cap, dar lacrimile îi jucau deja în colțul ochilor.
— Mi-e frică… dacă greșesc? Dacă uit? Dacă… dacă nu sunt destul de bună?
Învățătoarea s-a așezat lângă ea, la nivelul ochilor.
— Știi, și mie îmi era teamă când trebuia să vorbesc în fața clasei, când aveam vârsta ta. E normal să ai emoții.
A luat foaia mototolită și a netezit-o ușor.
— Dar nu trebuie să fii perfectă. Trebuie doar să fii tu.
Apoi i-a arătat o respirație simplă: inspiră adânc, ține o secundă, expiră încet. Au făcut-o împreună de câteva ori. Inima Ameliei a început să se liniștească, ca un val care se retrage.
— Hai să spunem rândurile. Doar noi două. Ca un joc, nu ca un spectacol, a mai spus învățătoarea.
Amelia a început încet. Vocea îi tremura, dar pe măsură ce repeta, nodul din stomac se mai slăbea. După câteva încercări, chiar a zâmbit.
— Vezi? Le știi. Emoțiile nu te opresc, doar te anunță că îți pasă.
A venit seara spectacolului. Luminile erau puternice, sala plină. Când a venit rândul ei, Amelia a simțit din nou fluturașii în burtă, dar și-a amintit: respiră.
A pășit în față, a privit scurt spre public, apoi spre învățătoare. Aceasta i-a zâmbit cald, iar Amelia a spus replicile clar, cu vocea ei mică, dar sigură. Când a terminat, sala a răsunat în aplauze.
A coborât de pe scenă cu obrajii roșii de bucurie.
Pentru alții fusese doar un rol mic.
Pentru Amelia fusese o victorie mare — prima dintre multe în care avea să învețe că emoțiile nu o împiedică să strălucească, ci o însoțesc atunci când ceva contează.

✅ 1. Strategii emoționale
✔ Normalizează emoțiile.
Spune-i copilului că este normal să simtă frică sau emoții înainte de un test, spectacol sau competiție.
Ex.: „Emoțiile nu înseamnă că nu ești bun. Înseamnă că îți pasă.”

✔ Validare, nu minimalizare.
Evită fraze ca „Nu ai de ce să te temi”.
Folosește „Te înțeleg. Mulți copii simt asta uneori.”

✔ Exprimarea emoțiilor.Întreabă:
„Unde simți emoția în corp?”
„Ce ți-ar spune frica dacă ar avea voce?”
Ajută copilul să recunoască ce simte.

✅ 2. Strategii cognitive (pentru gânduri anxioase)
✔ Reîncadrarea gândurilor negative.
Transformă gândurile de tip „Nu pot” în variante realiste: „Pot încerca.”„Am mai reușit și înainte.”„Greșelile sunt parte din învățare.”

✔ Contracararea perfecționismului.
Reamintește ideea:
„Nu trebuie să fii perfect, trebuie doar să încerci.”

✅ 3. Strategii comportamentale
✔ Exersare în pași mici (expunere graduală)
Dacă îi e teamă să vorbească în public:-spune câteva propoziții în fața părintelui,apoi în fața unui grup mic,apoi în fața clasei.
Expunerea repetată reduce frica.

✔ Simulări:teste simulate, repetiții pentru spectacol, scenarii de concurs.
Încrederea crește cu practica.

✔ Rutina stabilă înainte de eveniment.Un ritual ajutător: respirație + o scurtă pauză + afirmație pozitivă.

✅ 4. Strategii fiziologice (pentru corp)
✔ Respirație lentă.Exercițiul 4–4–6:inspiră 4 secunde, menține 4,expiră 6.
Reduce activarea sistemului nervos.

✔ Tensiune–relaxare musculară.Strângi pumnii 5 secunde → relaxezi.
Funcționează foarte bine la copiii mai mici.

✔ Mișcare ușoară.O plimbare scurtă reduce tensiunea acumulată.

✅ 5. Strategii de mediu
✔ Evită comparațiile.Cu frați, colegi, sportivi etc.
Compararea crește presiunea și anxietatea.

✔ Creează un climat fără frică de greșeli.
Lăudați efortul, nu rezultatul.

✔ Sprijin din partea profesorilor.Învățătorii sau antrenorii pot adapta cerințele sau pot oferi timp suplimentar.

✅ 6. Strategii pentru părinți
✔ Comunicare empatică.Evită: „Gândește pozitiv!”
Folosește: „Sunt aici cu tine. Hai să vedem ce putem face.”

✔ Modelarea calmului.Copiii „preiau” anxietatea din jur.

✔ Evitarea presiunii subtile.
Întrebări ca „Ai luat 10?” pot fi înlocuite cu „Cum ai simțit testul?”

🧩 7. Când devine nevoie de ajutor specializat.Dacă anxietatea: apare frecvent, blochează activitățile zilnice, provoacă dureri fizice (burtă, cap), îl face pe copil să evite școala/activități,
atunci terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este foarte eficientă.

09/11/2025

„Înainte să spun ceva”

Maria își strângea mâinile una în alta, așezată pe scaunul din colțul clasei. Profesorul vorbea, iar ea simțea cm inima îi bate tot mai tare. Nu era întrebată nimic, dar în fiecare clipă se temea că o va fi.
„Dacă mă bâlbâi? Dacă râd ceilalți? Dacă roșesc iar?”

Cuvintele profesorului deveneau zgomot de fundal. Tot ce auzea în mintea ei era ecoul propriei temeri. Când a venit momentul să citească un paragraf cu voce tare, degetele i s-au încleștat pe foaie. A început să citească, dar vocea îi tremura. Simțea cm privirile colegilor o ard.

După oră, s-a grăbit spre casă. Pe drum, își repeta tot ce spusese greșit, fiecare silabă rostită nesigur. „N-o să mai vorbesc niciodată în fața lor.”

Dar în seara aceea, mama ei i-a spus ceva simplu:
— Nu trebuie să fii perfectă, Maria. Doar prezentă.

A doua zi, Maria s-a așezat tot în colț, dar de data asta a ridicat privirea. Nu a vorbit, doar a ascultat — și pentru prima oară, și-a dat voie să respire. Era un pas mic, dar un început.''

Anxietatea socială (numită și fobie socială) este o tulburare de anxietate caracterizată printr-o teamă intensă și persistentă de a fi judecat, criticat sau evaluat negativ de către ceilalți în situații sociale.

🔍 Simptome comune

Persoanele cu anxietate socială pot experimenta:
Frică intensă de a vorbi, de a mânca, de a scrie sau de a acționa în fața altora.
Evitarea situațiilor sociale (petreceri, întâlniri, școală, locul de muncă).
Simptome fizice: tremur, transpirație, bătăi rapide ale inimii, roșeață, greață, voce tremurată.
Gânduri negative: „O să râdă de mine”, „Par ridicol”, „O să greșesc”.
Conștientizare excesivă de sine – te simți „observat” mereu.

⚙️ Cauze posibile
Factori genetici – predispoziție moștenită.
Experiențe din copilărie – bullying, rușinare, critică excesivă.
Structura și funcționarea creierului – amigdala hiperactivă (centrul fricii).
Factori de mediu – stil parental prea critic sau supraprotector.

💡 Tratament și strategii de gestionare
Psihoterapie cognitiv-comportamentală (CBT) – cea mai eficientă, ajută la schimbarea tiparelor de gândire și comportament.
Expunerea graduală – confruntarea pas cu pas cu situațiile temute.
Tehnici de relaxare – respirație conștientă, mindfulness, meditație.
Sprijin social – prieteni, grupuri de suport, comunități online.
Medicație (în unele cazuri) – antidepresive sau anxiolitice, prescrise de un medic psihiatru.

🌱 Exemple de pași mici.
Să saluți o persoană necunoscută.
Să participi la o conversație scurtă.
Să vorbești într-un grup mic.
Să te expui treptat la situații sociale fără a evita.

26/10/2025

Dependența este o afecțiune complexă care se manifestă prin incapacitatea de a renunța la un anumit comportament sau la consumul unei substanțe, în ciuda consecințelor negative. Această tulburare afectează atât corpul, cât și mintea, și poate avea un impact devastator asupra vieții persoanei dependente, dar și a celor din jur.
Tipuri de dependențe
Există două categorii principale de dependențe:
Dependențe de substanțe: Acestea implică consumul repetat de substanțe chimice care afectează funcționarea creierului și a organismului.
Exemplele includ:
Alcoolul
Tutunul și țigaretele electronice
Drogurile (canabis, cocaină, heroină etc.)
Medicamentele eliberate pe bază de rețetă sau fără (analgezice, somnifere etc.)
Cofeina
Dependențe de comportament (adicții): Acestea se referă la o serie de comportamente compulsive care provoacă plăcere pe termen scurt, dar care devin dăunătoare pe termen lung. Exemplele includ:
Jocurile de noroc
Jocurile video
Cumpărăturile compulsive
Dependența de s*x și pornografie
Dependența de muncă (workaholism)
Dependența emoțională
Cauzele și factorii de risc.Dependența este rezultatul unei combinații complexe de factori:
Factori biologici: Predispoziția genetică, dezechilibrele chimice din creier și răspunsul organismului la anumite substanțe joacă un rol important.
Factori de mediu: O traumă din copilărie, stresul cronic, presiunea grupului, accesul facil la substanțe și mediul familial pot crește riscul de dependență.
Factori psihologici: Problemele de sănătate mintală, cm ar fi anxietatea, depresia sau tulburarea de stres post-traumatic, pot contribui la dezvoltarea unei dependențe ca mecanism de coping.
Semnele și simptomele dependenței
Recunoașterea semnelor de dependență este esențială pentru a solicita ajutor la timp. Acestea pot include:
Nevoia intensă și incontrolabilă de a folosi substanța sau de a practica un anumit comportament.
Toleranța, adică necesitatea de a crește doza sau intensitatea pentru a obține același efect.
Simptomele de sevraj (fizice sau psihice) care apar la întreruperea consumului.
Renunțarea la activități și hobby-uri care erau importante pentru persoana respectivă.
Continuarea comportamentului dependent în ciuda consecințelor negative (probleme la muncă, în relații, de sănătate).
Negarea sau minimizarea problemei.
Tratament și recuperare
Dependența este o boală tratabilă, iar recuperarea este posibilă cu un ajutor specializat. Metodele de tratament pot include:
Detoxifierea: Un proces medical de gestionare a simptomelor de sevraj, de obicei sub supraveghere medicală.
Consiliere și terapie: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și alte forme de terapie pot ajuta la identificarea cauzelor profunde ale dependenței și la dezvoltarea unor mecanisme de coping sănătoase.
Grupuri de suport: Participarea la grupuri precum Alcoolicii Anonimi sau Narcoticii Anonimi oferă suport emoțional și un sentiment de comunitate.
Medicamente: În anumite cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a gestiona simptomele de sevraj sau pentru a reduce poftele.
Reabilitarea: Programele de reabilitare rezidențială sau de zi oferă un mediu structurat pentru a ajuta persoana dependentă să se concentreze pe recuperare.

15/10/2025

Bucuria de a-ți face profesia cu placere, vine din progresele celor mai mici clienți.

28/09/2025

CEL MAI MARE RISC PENTRU STIMA DE SINE NU ESTE SĂ PIERZI, CI SĂ NU FII ÎNVĂȚAT SĂ PIERZI.

Unii părinți cred că datoria lor principală este să își învețe copilul cm să câștige. Cum să fie cel mai bun, cm să adune confirmări, cm să atingă mereu standardele cele mai înalte. Este o preocupare firească, dar și o capcană. Pentru că un copil nu are nevoie doar de bucuria victoriei, ci și de exercițiul pierderii. Fără această experiență, stima de sine rămâne șubredă, construită pe confirmări externe și dependentă de aplauzele celor din jur.

O VICTORIE ÎȚI DĂ SATISFACȚIE. O PIERDERE TE ÎNVAȚĂ CINE EȘTI

Reușitele trebuie să fie celebrate, însă la fel de important este ca un copil să învețe să tolereze eșecul, să facă față respingerii, să traverseze frustrarea și să se ridice după o cădere. În lipsa acestui exercițiu, ajunge adultul care se teme de orice competiție, nu pentru că nu ar avea resurse, ci pentru că nu știe ce să facă dacă pierde. Și inevitabil, toți pierdem din când în când.

STIMA DE SINE NU SE CLĂDEȘTE ÎN LUMINĂ CONTINUĂ, CI ȘI ÎN UMBRELE PRIN CARE TRECI.

Psihologia dezvoltării a arătat constant că stima de sine nu se formează doar din experiențe pozitive, ci din modul în care copilul reușește să integreze atât reușita, cât și eșecul. Părinții hiperprotectivi, cei care netezesc fiecare drum și îndepărtează orice obstacol, cresc copii nepregătiți pentru realitatea vieții adulte. În spațiul profesional nu mai există mama și tata să așeze plapuma sub fiecare cădere, iar lumea muncii, cu ritmul și competiția ei, nu iartă pe cel care nu știe să piardă.

DACĂ SINGURA MONEDĂ E PERFECȚIUNEA, COPILUL PLĂTEȘTE MEREU CU SENTIMENTUL CĂ NU VALOREAZĂ NIMIC.

Mai există însă și o altă realitate: aceea a copiilor crescuți de părinți narcisici. În aceste familii, accentul cade exclusiv pe rezultat, pe câștig și pe perfecțiune. Copilul este valorizat doar pentru performanțele sale, nu pentru cine este, iar pierderea devine sinonimă cu lipsa de valoare. În timp, acești copii se transformă în adulți care nu se simt niciodată suficienți, oricât de mult ar reuși, pentru că au învățat că iubirea și acceptarea depind de câștig.

DACĂ VICTORIA ESTE PROFITUL VIZIBIL, PIERDEREA ESTE INVESTIȚIA OBLIGATORIE CARE ÎȚI CREȘTE REZISTENȚA.

De aceea, a învăța un copil să piardă este un exercițiu fundamental de igienă psihologică. Pierderea nu este catastrofă, ci un antrenament emoțional. Îi oferă copilului șansa de a înțelege că greșeala nu este un verdict, ci o etapă; că respingerea nu anulează valoarea personală; că a pierde nu înseamnă a fi mai puțin, ci a avea un teren pe care să reconstruiești.

DACĂ SUCCESUL ÎȚI ARATĂ CÂT DE SUS POȚI AJUNGE, PIERDEREA ÎȚI ARATĂ CÂT DE SOLIDĂ ESTE TEMELIA

Un copil care a fost lăsat să piardă și a fost sprijinit să proceseze acea experiență va deveni adultul care știe să își reconfigureze traseul, care nu confundă valoarea personală cu rezultatul unei zile și care poate continua cu demnitate. Pentru că stima de sine este întotdeauna un echilibru: între reușite și pierderi, între resurse și limite, între ceea ce ești și ceea ce poți construi.

CINE ÎNVAȚĂ SĂ PIARDĂ NU SE TEME DE LUPTELE VIEȚII !

clinica
Aba
de sine

conștient

emotionala
personala

23/09/2025

Tulburările de învățare la copii
❓Ce sunt tulburările specifice de învățare ?
👨🏻‍🏫Sunt dificultăți persistente în procesarea informațiilor necesare învățării scrisului cititului și calculelor matematice care nu au legătură cu inteligența copilului.
Sunt specifice pentru că afectează doar anumite abilități nu întregul proces cognitiv.
❓Cât de frecvente sunt?
In medie 2-3 copii din fiecare clasă se confruntă cu tulburări de învățare.
❓Ce forme pot lua?
➡️ Dislexie: copilul are dificultăți în citirea fluentă recunoașterea cuvintelor ortografia și înțelegerea textului citit
➡️ Disgrafie: dificultăți în scrierea de mana organizarea ideilor in scris motricitate fină
➡️ Discalculie: probleme în înțelegerea conceptelor matematice recunoașterea numerelor sau efectuarea de calcule simple.
❓Care sunt semnele timpuri?
👦🏻 Copilul evita cititul sau scrisul, se frustrează ușor la teme , face greșeli frecvente are dificultăți în a urma instrucțiuni sau retine greu informații.
❓Se pot trata?
Nu exista un tratament care sa vindece tulburările specifice de învățare dar cu intervenție specializată copiii pot învăța strategii care sa le asigure succes scolar și personal.
Exemple de intervenții:
➡️ Terapie logopedică și psihologică
➡️ Metode de predare adaptate
➡️ Tehnologii auxiliare ( audiobook-uri, aplicații educaționale)
❓Cum pot interveni părinții?
1️⃣ Căutați un diagnostic precoce (cu cât mai devreme cu atât mai bine)
2️⃣ Colaborați cu profesorii și specialiștii
3️⃣ Citit zilnic împreună
4️⃣ Lăudați progresul nu perfecțiunea
5️⃣ Oferiți un mediu calm, organizat și predictibil
6️⃣ Echilibru între școală, odihnă, alimentație și activitatea fizică.

22/09/2025

CINCI EMOȚII NEGATIVE și FORMELE PSIHO-SOMATICE ASOCIATE

Există cinci emoţii principale, foarte dăunătoare pentru organismul nostru, care la un moment dat se pot transforma în boli fizice :

1. FRICA– o îngrijorare simțită în legătură cu un pericol real sau imaginar
Persoanele care simt frică sunt tensionate, lipsite de curaj, deoarece simt vulnerabilitate interioară, sunt focalizate mai degrabă pe așteptările celorlalți decât pe ale lor, simt că nu se pot baza aproape pe nimeni și nimic.
Frica neprelucrată se manifestă la nivelul stomacului și al rinichilor, zona lombară, uneori și la nivelul gâtului dacă are legătură cu ceva ce vrem să spunem pentru că este important.

2. NEIERTAREA– apare ca o incapacitate de a merge mai departe, de a înțelege că oamenii sunt supuși „greșelii“
Persoanele care nu îi iartă pe cei care le-au făcut rău au în minte faptul că, dacă îi iartă, este ca și cm le-ar accepta și încuraja comportamentul defectuos sau că răul produs nu se mai poate repara.
Nu este vorba nici de acceptarea comportamentului, nici de încurajarea lui, ci de liniștea interioară personală, care decurge din eliberarea minții de imaginea «răufăcătorului», de atenția acordată propriei sănătăți și de direcționarea minții către căutarea de soluții.
Uneori da, un rău produs nu se mai poate repara concret pentru că nu putem da timpul înapoi, dar putem învăța să ne bucurăm de viață în continuare făcând lucruri noi.
Neiertarea slăbeşte sistemul imunitar şi aduce boala în general în întregul organism și, în mod particular, partea afectată este inima.

3. FURIA – o încărcare emoțională spontană izvorâtă adesea dintr-un sentiment de neputință de a mai schimba ceva sau de a accepta o situație de viață
Persoana furioasă se simte invadată de ceva sau cineva, se opune la anumite constrângeri venite de la o persoană sau situație, uneori se agață cu disperare de propriile convingeri, gândurile se amestecă, devin confuze.
Atunci când descărcarea emoțională este reprimată sau exagerată, furia se manifestă adesea în planul fizic la nivelul ficatului, în special dacă are legătură cu critica celorlalți, deoarece acest organ are rolul de a neutraliza.
Se mai poate manifesta la nivelul capului, cefei și picioarelor dacă are legătură cu neacceptarea, la nivelul stomacului dacă are legătură cu neputința, la nivelul mijlocului – spate , dacă are legătură cu lipsa de flexibilitate sau poate declanșa chiar infecții în corp.

4. NESIGURANTA – apare atunci când ne lipsesc certitudinile – real sau imaginar – sau când ne pierdem încrederea în capacitățile noastre
Persoanele nesigure – cu încredere scăzută în sine – pun totul sub semnul întrebării, rămân în tipare vechi de comportament și gândire, pentru că au fost «testate» de alții, au o capacitate scăzută de discernământ și caută confirmări de la ceilalți pentru fiecare pas pe care-l fac.
Nesiguranța se manifestă în planul fizic la nivelul stomacului, genunchilor, gleznelor, coloanei vertebrale, umerilor, gâtului – dacă este legată de credința că ar putea spune «prostii».

5. RUSINEA – declanșată de credința legată că părerea celorlalți este decisivă pentru a fi validat ca om în toate aspectele vieții
Cei care trăiesc sentimente de rușine simt că ceilalți îi judecă și că nu sunt suficient de buni, puternici, inteligenți, informați etc. Prin această atitudine ei pun pur și simplu puterea lor interioară în mâinile celorlalți. Rușinea afectează pielea, stomacul, picioarele sau coloana vertebrală.
Atunci când boala decide să se manifeste în corpul nostru ca un avertisment pentru a schimba modul de gândire, cel mai sigur și util lucru pe termen lung este să mergem pe firul timpului pentru a schimba percepția și emoția din acel moment care a declanșat boala.
Una dintre cele mai eficiente metode de a descărca emoţiile este lucrul cu linia timpului propus de programarea neurolingvistică, procedeu denumit Timeline Therapy.

🌈 OPTIMISMUL, REMEDIU NATURAL
Un pic mai mare decât un pumn strâns, inima unui om bate cam de 100.000 de ori într-o zi şi de trei miliarde de ori într-o viaţă. Chinezii considerau că inima este sursa fericirii, iar vechii egipteni credeau că este centrul inteligenţei şi al emoţiilor.

Un proverb spune: „O inimă veselă este un bun medicament“, o pildă extrem de utilă în prezent, când presiunile vieţii de zi cu zi sunt din ce în ce mai accentuate.

De altfel, numeroase studii medicale au confirmat deja ceea ce psihologii recomandă foarte des: persoanele optimiste au o sănătate mai bună şi trăiesc mult mai mult.

19/09/2025

„Copilul meu m-a tăiat din viața lui!"
„Nu mai vorbește cu mine!"
„Nu mă lasă să-mi văd nepoții!"

Nu te grăbi să-l compătimești pe părinte. Nu accepta imediat povestea lui de victimă.

În schimb, pune întrebarea reală, incomodă: Ce ai făcut tu de a ajuns propriul tău copil să se simtă mai în siguranță fără tine?

Pentru că un copil nu se îndepărtează de părinți de dragul de a o face.

Se îndepărtează ca să-și protejeze liniștea, după ani de încercări, după explicații fără sfârșit, după lacrimi nesfârșite, după rugăminți de a fi ascultat – doar pentru a fi ignorat sau rănit din nou.

Ce ai spus sau ai făcut, în mod repetat, de a ajuns să-i fie mai ușor fără tine decât cu tine?

Ce cuvinte sau gesturi, repetate iar și iar, l-au făcut în cele din urmă să nu mai apară?

Cât de mult ai rănit, încât singura opțiune pentru el a fost distanța, ca formă de autoprotecție?

Un copil nu își taie părintele din viață decât dacă acel părinte l-a tăiat emoțional primul.

Nu te abandonează decât dacă, la rândul lui, s-a simțit profund abandonat – emoțional, psihologic sau chiar fizic.

Aceasta este o realitate dură, o emoție neretuşată care cere responsabilitate.

Este un apel de a privi dincolo de aparențe, de a-ți examina propriul rol în destrămarea relației, în loc să arunci toată vina asupra celuilalt.

29/08/2025

Muncești 8 ore pentru a trăi 4.
Muncești 6 zile pentru a te bucura de 1.
Muncești 8 ore ca să mănânci în 15 minute.
Muncești 8 ore pentru a dormi 5.
Muncești tot anul ca să îți iei o vacanță de o săptămână sau două.
Muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe.
În cele din urmă îți dai seama că viața nu este decât o parodie a propriei persoane care își exersează propria uitare.
Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială, socială, încât nu mai vedem lanțurile ...

"Viața este o călătorie scurtă, trăiește-o! ❤️🙏

09/08/2025

Dacă provii dintr-o familie de bețivi, lasă acest ciclu să se termine cu tine.

Nu lăsa beția să treacă niciodată prin tine la următoarea generație.
Dacă provii dintr-o familie de abandon și nimeni nu termină școala sau nu merge la universitate, încheie acel ciclu și atinge cel mai înalt nivel de studiu.
Dovedește că până și arborele tău genealogic poate produce un intelectual.

Dacă căsătoriile rudelor tale nu durează niciodată, căsătoria părinților tăi a fost o dezamăgire.
Pune capăt acelui ciclu.
Când te vei căsători, ai o căsnicie construită să dureze.
Dacă ești bărbat și tatăl tău obișnuia să-ți bată mama, încheie acel ciclu.
Fii opusul tatălui tău și iubește-ți soția așa cm ar trebui să facă un bărbat adevărat.

Dacă familia din care provii a trăit în sărăcie, încheie acel ciclu.
Câștigă bani, muncește din greu și ajută-ți familia să depășească lipsurile.
Dacă membrii familiei tale sunt cunoscuți pe scară largă pentru mediocritate sau acte rușinoase.
Pune capăt acelui ciclu.
Fii excelent și de succes.

Adu mândrie numelui familiei tale.
Dacă oamenii din familia ta sunt cunoscuți pentru că sunt răi, reci și cumpătați, rupe acel ciclu și lucrează la a fi prietenoși, calzi și abordabili.
Nu trebuie să duci defectele familiei tale generației următoare.
Iubește-ți familia, dar învață din greșelile lor.

Nu ai niciun cuvânt de spus în a decide familia în care te naști, dar poți determina cine vei deveni și ce fel de viitor și familie vei avea.
Deciziile tale afectează generațiile viitoare.
Va trebui să muncești din greu pentru a face schimbări.
Poate că o faci prin sânge pur, dar fii sigur, vei reuși.
Pune STOP la Karma transgenerațională, pune stop la fidelitate,critică și judecată și lasă o moștenire curată urmașilor tăi.

Dacă te regăsești în descriere și dorești să rupi lanțul trangenerațional.....
Eu sunt ghidul tău și merg alături de tine, pe drumul tău de eliberare, vindecare și echilibrare, mereu cu ascultare, iubire și bunătate.
Cu iubire și lumină ......

07/08/2025

Copilul opoziționist, prins între magie și reverie

“Copilul nu visează doar pentru sine, ci pentru întreaga familie, iar uneori chiar pentru o generație întreagă.” Donald Meltzer

Pentru a putea accepta realitatea, copilul are nevoie de un adult care să nu-i spulbere magia ci să o viseze împreună cu el. E necesar ca adultul să poată admira și respecta logica internă a copilului, fără a o forța să se alinieze la logica adultului. Căci reveria nu este visare pasivă, ci capacitatea de a visa pentru celălalt, împreună cu celălalt. Magia este casa de origine. Reveria este calea sa de ieșire. Iar realitatea nu este inamicul, ci destinația firească, atunci când drumul spre ea este presărat cu sens, joc și…un adult care poate să îndoaie lumea fără să o frângă.

Atunci când reveria nu este posibilă, copilul rămâne captiv într-o polaritate crudă: ori totul este așa cm vrea el, ori nimic nu mai are sens. Astfel, opoziționismul devine nu doar un simptom, ci o luptă disperată pentru coerență.

Întrucât simptomele ADHD și cele ale tulburării de opoziționism provocator se pot împleti într-un mod confuz și greu de delimitat, acest articol continuă seria dedicată înțelegerii ADHD-ului, un diagnostic din ce în ce mai frecvent întâlnit în rândul copiilor și adolescenților.
psihologica
psihologica
psihologică
Aba
apărare și securitate națională

Cabinet individual de psihologie clinica Balc Stefania Tatiana

16/11/2025

15/11/2025

09/11/2025

26/10/2025

15/10/2025

28/09/2025

23/09/2025

22/09/2025

19/09/2025

29/08/2025

09/08/2025

07/08/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	09:00 - 17:00
Tuesday	09:00 - 17:00
Wednesday	09:00 - 17:00
Thursday	09:00 - 17:00
Friday	09:00 - 17:00