28/06/2025
Rădăcinile ascunse ale adicțiilor la adulți: Ce se află cu adevărat în spatele comportamentelor compulsive?
În spatele fiecărei dependențe, există o poveste nespusă. Nu, adicțiile nu apar peste noapte și, contrar aparențelor, nu sunt despre „lipsă de voință”. Sunt răspunsuri de supraviețuire la dureri emoționale profunde, la traume neprocesate, la răni vechi încă sângerânde.
Imaginează-ți o adicție ca pe un copac. Ce vezi? Ramuri bogate în comportamente: alcool, droguri, s*x compulsiv, muncă în exces, mâncat compulsiv, religie hipercontrolatoare, dependență de oameni sau de jocuri. Dar trunchiul acestui copac are un nume dureros: RUȘINEA. O rușine adâncă, care spune „nu sunt suficient”, „sunt defect”, „nu merit iubire”.
1. Solul adicțiilor: trauma timpurie și durerile tăcute
La baza acestui copac se află „solul” — mediul psihologic și emoțional din copilărie. Acolo găsim:
Abuzul fizic
Abuzul s*xual
Abuzul emoțional
Abuzul spiritual (culpabilizare religioasă, rușinare sistematică)
Neglijarea emoțională — poate la fel de nocivă ca orice abuz
Factorii genetici, ce pot crește vulnerabilitatea, dar nu determină automat dependența
Acești factori creează răni emoționale precum singurătatea profundă, teama, furia reprimată, lipsa de control, nevoia de alinare, care, netratate, caută să fie anesteziate.
2. Trunchiul: rușinea, rana principală
În centrul adicțiilor tronează rușinea. Acea voce interioară care spune:
> „Nu sunt suficient de bun.”
„Ceva e în neregulă cu mine.”
„Dacă m-ar cunoaște cu adevărat, m-ar respinge.”
Rușinea e diferită de vină. Vinovăția spune „am greșit”, rușinea spune „eu sunt greșit”.
3. Ramurile: formele de adicție care cresc
Pentru a supraviețui durerii, oamenii încep să dezvolte comportamente de „auto-alinare” care pot lua forme diverse:
Alcoolul și drogurile – cele mai vizibile
Sexul compulsiv – folosit pentru a confirma propria valoare
Munca excesivă – validare prin realizări
Mâncatul compulsiv – calmarea emoțiilor
Dependența de religie – evadarea prin dogme și reguli
Dependența de oameni – frica de a fi singur
Jocurile de noroc, social media – stimulare rapidă și evadare
Adicțiile nu sunt doar despre substanțe – sunt despre relația noastră cu durerea.
Cum începem procesul de vindecare?
🔸 Recunoaștere: Primul pas este acceptarea faptului că nu e vorba doar despre un „obicei prost”, ci despre un tipar de coping profund înrădăcinat.
🔸 Explorarea rădăcinilor: Cu ajutorul unui terapeut, individul poate explora ce s-a întâmplat în copilărie, ce mesaje toxice a primit, ce traume a purtat în tăcere.
🔸 Vindecarea rușinii: Psihoterapia centrată pe compasiune, terapia traumei (EMDR, IFS), grupurile de suport și reconectarea cu sinele autentic sunt esențiale.
🔸 Cultivarea rezilienței: Vindecarea nu înseamnă doar să scapi de o adicție, ci să redescoperi un mod de a trăi cu sens, autentic, conectat.
Concluzie: Adicțiile sunt simptome, nu probleme în sine
Dependențele nu sunt slăbiciuni. Sunt strigăte mute pentru ajutor, soluții de moment la răni nevindecate. Iar dacă ai recunoscut o parte din tine în acest articol, amintește-ți: nu ești defect. Ești rănit. Și se poate lucra cu asta.🔍
