Diana Moisii - Terapie pentru Mame

13/01/2026

Zilele trecute am ajuns, cu copilul meu, la o discuție despre cm începi o prietenie.
Cum te apropii.
Cum spui ceva.
Cum vezi dacă e loc sau nu.

Și mi-am dat seama cât de mult contează lucrurile astea.
Mai ales pentru copiii care nu le au natural.

Eu am fost un copil foarte deschis.
Genul care întreba orice copil întâlnit dacă vrea să fie prieten și să se joace.
Până la un moment dat, când m-am închis. Destul de tare..

Astăzi aș spune că sunt undeva la mijloc.
Pot intra în discuții, pot iniția relații,
dar multe dintre lucrurile astea le-am învățat, nu au venit de la sine.

Și atunci mi-am dat seama de ceva important:
skill-urile sociale nu sunt despre „cum ești”,
ci despre ce înveți.

Unii copii sunt retrași și nu știu cm să se apropie.
Alții sunt atât de expansivi încât intră peste spațiul celuilalt.

În ambele cazuri, nu e ceva de corectat,
ci ceva de ghidat.

Să-l înveți pe copil cm să înceapă o relație,
cum să observe dacă celălalt e deschis,
cum să se apropie fără să se piardă
sau fără să-l copleșească pe celălalt.

Nu ca să-l schimbi.
Ci ca să-l ajuți să se descurce în lume rămânând cât mai aproape de el.

Poate că rolul nostru nu e să avem copii „sociabili”.
Ci copii care știu să se adapteze fără să simtă că e ceva greșit cu ei.

Poate că, uneori, nu e nevoie să îi împingem într-o direcție, ci doar să le dăm unelte și să îi lăsăm să aleagă. 💛

31/12/2025

Fiecare nou început aduce noi provocări dar și noi bucurii!

Să vă fie noul an plin de bucurie și tot ce vă doriți! 🌟

La mulți ani!

24/12/2025

De Crăciun călătorim în copilărie prin diverse ancore - mirosul de sarmale, gustul de cozonac sau un colind ascultat la lumina bradului. Totodată le formăm copiilor noștri ancore noi din care să își ia energie când devin adulți.

Este momentul să încetinim și să trăim clipa!

Să aveți un Crăciun plin de energie frumoasă și clipe deosebite petrecute cu cei dragi!

11/12/2025

În fiecare an, odată cu apropierea Crăciunului, ne cuprinde bucuria aceea copilărească de a dărui. Avem acest obicei frumos, moștenit din familie și tradiții, de a pregăti cadouri pentru cei dragi. Dar, uneori, în goana după daruri, uităm de noi. Uităm că darul e un gest de iubire, nu o povară pentru suflet sau pentru portofel.

E în regulă să facem cadouri — e minunat chiar — însă doar atunci când le oferim din plinul nostru, nu din fundul sacului. Atunci când începem să tăiem din bugetul de mâncare, facturi sau nevoi esențiale, ceva nu mai e în armonie. Și totuși… de ce o facem? Din obișnuință. Din dorința de a vedea zâmbete pe chipurile celor dragi. Din teama de a recunoaște că nu e cel mai bun moment financiar pentru noi. Sau, poate, din presiunea de a arăta lumii un statut pe care nu îl avem acum.

Dar poate că anul acesta putem face lucrurile altfel. Mai așezat. Mai sincer.

Poate că primul pas este să fim onești cu noi: unde suntem cu adevărat? Care este puterea noastră financiară reală în acest moment? Apoi, cu blândețe, să fim deschiși și față de ceilalți. Nu e ușor, dar e necesar. Pentru a ne proteja, pentru a nu crea așteptări nerealiste, pentru a nu pune presiune acolo unde nu e locul.

Putem dărui simbolic, din inimă. Putem cumpăra ceva mic, cât ne permitem. Putem confecționa un dar personal dacă avem timp, răbdare și talent. Putem dărui prezență, timp, o vorbă bună, un gest de sprijin. Toate acestea valorează infinit mai mult decât un cadou cumpărat cu bani pe care nu îi avem.

Nu e cazul să ne împovărăm cu credite sau împrumuturi pentru cadourile de Crăciun. Energia din care oferim contează — iar un cadou cumpărat sacrificând nevoi de bază sau liniște sufletească nu poartă cu el bucurie, ci tensiune și vinovăție.

Așa că anul acesta… hai să fim cumpătați. Sinceri. Așezați în adevărul nostru. Să dăruim atât cât putem cu adevărat și să ne amintim că magia Sărbătorilor nu stă în valoarea cadourilor, ci în căldura inimilor, în momentele petrecute împreună și în liniștea pe care o așezăm în noi.

Crăciunul nu cere sacrificii, ci prezență. Și iubire adevărată. 🎄✨

01/12/2025

Să-ți înveți copilul să devină independent… cât de greu poate fi, de fapt?

La început, el e 100% dependent de tine, iar tu devii 200% legat de el. Apoi vine etapa în care trebuie să-i permiți să se desprindă. Nu pentru că nu-l mai iubești, ci pentru că îl iubești suficient cât să-i respecți drumul.

Rolul tău devine acela de a-i oferi resurse, unelte și încredere, astfel încât, mai târziu, să te sune să-ți povestească cm a procedat, nu să te întrebe ce să facă.

Dar procesul nu e ușor. Pentru că, atunci când copilul învață să zboare, se activează fricile tale, grijile tale, propriile mecanisme. Ca părinte, trebuie să treci prin ele ca să poți, la rândul tău, să-i dai voie să-și crească aripile.

Independența vine uneori cu plâns, cu proteste, cu respingere. Iar tu cauți echilibrul dintre a fi blând și a nu crea răni, dintre a fi prezent și a nu controla, dintre a iubi și a lăsa liber.

Și mai e ceva: în tot acest parcurs, tu ești dirijorul. Dacă tu nu ești bine, dacă nu ești conectat cu tine, nu ai cm să fii cu adevărat alături de el. Așa că ai nevoie mereu să te calibrezi, să-ți amintești scopul, să te ridici de fiecare dată când greșești.

Pentru că suntem aici să fim suportul lor — nu să trăim în locul lor.

Tu cât de pregătit ești să lași, cu adevărat, aripile copilului tău să se deschidă?

24/11/2025

Mama Perfectă

Un personaj despre care citim pe rețele, în povești și vedem în filme. Dar care… nu există în realitate.

Când ești copil, îți construiești în minte un model de mamă:
Așa cm ai văzut la alții.
Așa cm ai văzut în filme.
Așa cm ai fi vrut uneori să fie mama ta.

Iar când devii mamă, începi să alergi după acel ideal:
Mama care nu țipă.
Care nu plânge.
Care rezolvă tot.
Care duce casa, copiii, problemele… fără să spună NICIODATĂ “nu mai pot”.

Mama care nu are voie să fie obosită, bolnavă sau vulnerabilă.

Mama care găsește mereu soluții și replici optimiste.

Dar… chiar există femeia asta?

Și dacă există, cu ce preț?
Ce rămâne din ea când copiii cresc și își văd de viețile lor?

Eu cred altceva: fiecare mamă e perfectă pentru copilul ei.

Chiar și când greșește.
Chiar și când nu e “idealul” din povești.

Pentru că rolul unei mame nu este să dea un exemplu de perfecțiune, ci să te pregătească pentru viața reală.

Dacă tu, ca și copil, vezi o mamă care face totul impecabil, o să crezi că așa trebuie să fii și tu: la job, în relații, în viața de adult. Iar asta nu e real, nu e sănătos, nu e uman.

Poate că e mai bine să ne vadă fix așa cm suntem:
Cum reacționăm când ne e greu.
Cum ne ridicăm după ce picăm.
Cum ne permitem să spunem “astăzi nu pot”.

Nu înseamnă să ne plângem non-stop.
Înseamnă doar să coborâm puțin ștacheta exagerată a “mamei perfecte”.

Hai să fim mama-om.
Cu bune, cu rele, cu blândețe față de noi — și apoi față de ceilalți.

Tu ce obiective nerealist de înalte ți-ai setat în rolul de mamă? 💛

20/11/2025

Pick your battles!

Cum faci față unui toddler care trece prin tot felul de provocări — îi ies dinți, a început să meargă la creșă sau… e miercuri? 😅

Răspunsul: cu greu!

După o zi de miorlăit, urlat, tăvălit pe jos și alte cele, răbdarea — și-așa puțină — se termină și iese Momzilla din tine. Te urlii, explodezi, și-apoi îți dai seama că el n-a înțeles nimic, iar tu te-ai ales doar cu o „minunată” vinovăție în plus, peste tot ce cărai deja în spate.

Și atunci… ce e de făcut?

La mine funcționează (în cea mai mare parte din timp) să îmi aleg luptele.
Nu mă mai cert, nu mă mai contrazic la orice, nu încerc să educ fiecare mică nebunie.
Aleg ce e cu adevărat important pentru mine — și acolo duc „lupte”.

Siguranța? Acolo e cu „NU ferm”:
Nu îl las să iasă în pampers afară la -5 grade si nici să se arunce în cap de pe masa din bucătărie, sau orice altceva îl pune în pericol pe el sau pe alții.

În rest… go for it!

✔ vrea să rupă o rolă de hârtie igienică? Go for it! Îl învăț cm strângem după.
✔ vrea să doarmă cu papucii în picioare? Go for it!
✔ vrea să iasă cu bolul murdar de ciorbă în parc? Îi face mama și poză! 😂

Pentru că sunt lucruri pentru care merită să-ți consumi energia și lucruri pentru care… chiar nu.

Al tău copil ce trăsnăi a mai făcut?

09/11/2025

Nu, nu e mai ușor cu doi copii.

Și nu, nici al doilea nu e mai ușor de crescut.
Pentru că fiecare copil vine cu propriile nevoi, propriul ritm și propria lume.

Iar tu trebuie să te împarți — între ei, între soț, și da, între bucățile din tine.
Rupi din timpul și resursele pe care le aveai pentru primul copil, pentru tine, pentru tot.

Dar în același timp, înveți că iubirea nu se împarte… se înmulțește. ❤️

Nu am făcut al doilea copil “ca să aibă cea mare pe cineva lângă ea”.
Viața îi poate duce în direcții diferite, și nu vreau să le pun pe umeri greutatea:
„Trebuie să vă înțelegeți că sunteți frați.”

Dacă se vor înțelege, o să mă bucur. Dacă nu, o să fiu acolo oricum, cu drag, iubire și înțelegere.

Am făcut al doilea copil pentru că ne-am dorit.
Pentru că am simțit că mai avem iubire de oferit, pentru încă un suflet care să crească lângă noi.

Da, nu e mai ușor. Dar e mai plin. Mai viu. Mai iubitor.

L-am făcut, ca și pe primul, pentru mine.
Nu pentru ei, nu pentru alții. Pentru mine.

Și asta vine cu o responsabilitate uriașă — pentru că nu poți da vina pe nimeni.

Doar îți asumi. Și din asumarea asta se naște adevărata iubire. 🩷

05/11/2025

✨ Blândețea începe cu mine

Mi-e greu uneori să fiu blândă cu mine.
Am impresia că pot fi blândă cu copiii mei, cu soțul meu, cu oamenii din jur — dar, în realitate, blândețea mea autentică nu poate merge mai departe decât până unde o pot simți eu însămi.

Am înțeles ceva dureros, dar eliberator:
👉 pot oferi doar atâtă blândețe cât îmi ofer mie.

Și chiar dacă gesturile mele par blânde, copiii mei — mai ales ei — simt energia din spatele lor.

Ei nu reacționează la gest, ci la energia reală cu care îl fac.

Poți mima răbdarea, dar nu poți falsifica energia.

Așa că am început să practic blândețea față de mine:

💫 să-mi domolesc gândurile care spun „nu sunt destul de bună” sau „iar am greșit”;
💫 să-mi ofer câteva minute doar pentru mine atunci când simt nevoia;
💫 să-mi încarc bateriile fără vinovăție.

Pentru că doar dintr-un pahar plin poți oferi și celorlalți.

📌 Poate că pare egoism să te pui pe tine pe primul loc, dar de fapt este actul cel mai profund de iubire față de cei din jur.

Pentru că doar când ești bine cu tine, le poți oferi și lor liniște, răbdare și blândețe autentică.

03/11/2025

🌧️ Ce fac mamele când au moralul la pământ?

Hai să fim sincere — nu există mamă care să nu fi fost acolo. Oboseală, vinovăție, “n-am timp nici să respir”… și totuși trebuie să fim bine, pentru toată lumea.

Eu am învățat câteva trucuri care de obicei funcționează:

☕ O cafea cu fetele.
🛍️ Puțin shopping-terapie.
🏃‍♀️ Sport, o plimbare, sau o înghețată bună în liniște.
🌿 Dacă nu pot pleca singură — ies cu copiii în natură, la un loc de joacă sau, sincer, mă refugiez 10 minute pe net visând la următorul concediu 😅

Dar adevărul e că astea sunt “pansamente”. Ajută pe moment.

Când moralul e cu adevărat la pământ, am învățat să mă întreb:
🔸 Ce l-a trântit acolo?
🔸 De ce doare așa?
🔸 Ce pot face cu adevărat pentru mine?

Și uneori, răspunsul e simplu: sun un “prieten” — terapeutul meu 💛

Tu ce faci când simți că nu mai poți? Hai să vedem dacă ne regăsim 💬👇

30/10/2025

💭 "M-a lovit un gând zilele astea..."

Nu știu despre voi, dar pe mine m-a lovit tare: gata, s-a dus și anul ăsta.
Zburat. Fără să-mi dau seama.

Și acum începe nebunia: liste, planuri, dorințe, rezoluții, cumpărături.
Totul pentru „ce urmează”.
Dar știți de ce facem asta?
Pentru că ne e greu să stăm în prezent.

Ne e greu să simțim emoțiile de acum,
așa că fugim în viitor - sau și mai rău, în trecut...
Avem un talent uriaș să fugim din clipa asta —
și, fără să vrem, uităm să ne bucurăm de ce avem.

Eu una, dacă am cinci minute libere,
gândul meu e deja la:
ce mai am de făcut, unde merg în concediu, ce gătesc în weekend.
Orice — numai aici și acum nu.

Și știi ce?
Prezentul se exersează.
Nu vine natural când ani de zile ai trăit pe pilot automat.

Așa că da — am decis să învăț să fiu.
Să respir, să privesc, să simt.
Să las viața să treacă prin mine, nu pe lângă mine.

Și fac asta planificat, organizat până când o să îmi devină obișnuință!

Pentru că, oricât de grea e uneori,
viața e al naibii de frumoasă. 💛

✨ Dacă și tu simți că anul ăsta a zburat,
lasă un 💬 și spune-mi ce vrei să oprești măcar 5 minute ca să trăiești acum.

29/10/2025

🌸 Pentru mamele care oferă totul… dar uită uneori să-și ofere lor însele un moment de respiro.
Descoperă 30 Days of Self-Care for Moms – un jurnal frumos ilustrat, creat special pentru a te ajuta să încetinești, să respiri adânc și să te reconectezi cu tine.

🪷 Ce găsești în el:
✨ 30 de zile de reflecție, recunoștință și auto-descoperire
🎨 Pagini de colorat pentru relaxare și eliberarea stresului
🕊️ Ghiduri zilnice pentru dimineață și seară, care te ajută să îți setezi intențiile
💬 Citate inspiraționale care îți aduc un zâmbet în fiecare zi

Fie că vrei să-ți creezi un ritual de liniște sau să oferi un cadou plin de semnificație unei mame dragi, acest jurnal este alegerea perfectă.

💝 Fă-ți un dar de suflet sau oferă-l unei mame care merită un moment de pace →

Download the free Kindle app and start reading Kindle books instantly on your smartphone, tablet, or computer - no Kindle device required.