21/09/2025
Un părinte care este cu adevărat matur (cu doar ca vârstă) nu se amestecă în viața copiilor săi adulți, dacă aceștia nu-i cer părerea/ sfatul în mod explicit.
Dacă fiul tău adult (sau fiica) vine la tine și-ți vorbește despre o problemă pe care o are, nu te grăbi să-ți dai cu părerea.
1.Întreabă-l: „Ai nevoie doar să te ascult sau vrei să-ți spun și părerea mea despre asta?”.
Această simplă întrebare onorează dreptul la autonomie al copilului tău și îl face să se simtă respectat.
2. Validează-i alegerile: „În general, tu nu iei decizii fără să cumpănești lucrurile”. Așa simte că îi sunt respectate alegerile.
3.În loc să-i spui: „Uite ce trebuie să faci!”, întreabă-l „Cum te gândești să abordezi problema asta?”. În acest fel lași loc liber pentru ca el să-ți împărtășească ce variante ia în calcul.
4.Observă-ți propriile tipare: „Mă grăbesc să-i dau sfaturi nesolicitate copilului meu adult pentru că el are cu adevărat nevoie de sfaturile mele sau pentru că eu sunt obișnuit(ă) să le rezolv problemele altora și așa mă simt bine/ util”?
5.Lasă-I să se ocupe în felul lui de rezolvarea problemei. Ai încredere în alegerile lui, respectă-i ritmul și înțelege că acum el este adult și își dorește o conexiune emoțională cu tine, dar în condițiile unui respect reciproc, nu în condițiile în care el să continue să fie tratat ca un copil și să fie controlat de tine.
6. Dacă ești un părinte care își dă tot timpul cu părerea despre diverse aspecte ale vieții copilului său adult și care dă tot timpul sfaturi nesolicitate, conștientizează că aceste lucruri nu reprezintă o dovadă de iubire, ci sunt percepute de copilul tău ca o continuă critică.
Adulții au nevoie de la părinții lor de o prezență care îi susține, nu de sfaturi nesolicitate despre cm „trebuie” să-și trăiască viața. (Tim Ross)
