08/05/2026
Întrebarea aceasta nu vorbește despre perfecțiune.
Nu despre „cum să devii cea mai bună versiune a ta”.
Ci despre relația pe care o ai cu tine atunci când nu mai trebuie să demonstrezi nimic.
În psihoterapia adleriană, omul nu este privit ca „defect”, ci ca o ființă care caută sens, apartenență și curaj. Iar uneori, cea mai dificilă relație de reparat este chiar relația cu sine.
Poate că, de-a lungul timpului, ai învățat să fii exigent/ă cu tine.
Să te compari.
Să te critici mai mult decât te înțelegi.
Să îți vorbești într-un mod în care nu ai vorbi niciodată cu cineva drag.
Dar prietenia cu tine începe altfel.
Poate începe când:
– alegi să te asculți fără să te judeci imediat;
– îți dai voie să greșești fără să te condamni;
– înveți să îți recunoști nevoile, nu doar responsabilitățile;
– renunți la lupta continuă de a „fi suficient”;
– ai curajul să fii autentic/ă, nu doar acceptat/ă.
A te (re)împrieteni cu tine nu înseamnă să te iubești permanent.
Înseamnă să rămâi lângă tine și în zilele în care nu îți place tot ce vezi.
Iar poate cea mai importantă întrebare nu este „de ce sunt așa?”,
ci:
„Ce pot face, de astăzi, pentru a construi o relație mai blândă și mai sinceră cu mine?”
