Psiholog Daniela Mărtoiu

Psiholog Daniela Mărtoiu Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Psiholog Daniela Mărtoiu, Psychologist, Brasov.
(1)

Psiholog clinician
Psihoterapeut integrativ - Psihoterapie
- Consiliere vocationala
- Consiliere psihologica pentru pacienti oncologici

16/04/2026

Hristos a Înviat!

Stima de sine și valoarea personală se formează, adesea, în primii ani de viață.

Copilul care este iubit, văzut și acceptat învață firesc că are valoare.
Copilul care primește iubire condiționată învață că trebuie să merite ceea ce ar fi trebuit să primească natural.

Rănile copilăriei nu lasă doar amintiri dureroase. Lasă convingeri adânci: „nu sunt suficient”, „trebuie să ofer ca să fiu iubit”, „trebuie să mă adaptez ca să fiu acceptat”.

Astfel apar adulții care se îndoiesc de ei, se compară permanent, oferă prea mult, acceptă prea puțin și caută în exterior confirmarea propriei valori.

Mulți nu au o lipsă de valoare, ci o istorie în care nu au fost oglindiți corect.

Stima de sine începe să se reconstruiască în momentul în care omul înțelege că rănile trecutului i-au influențat percepția, nu valoarea.

Nu ești ceea ce ți-a lipsit.
Nu ești felul în care ai fost tratat.
Valoarea ta a existat dintotdeauna.

În această Săptămână Luminată, poate cea mai importantă lumină este aceea în care omul începe să se vadă, în sfârșit, corect.



Take a mindful journey!

Săptămâna Patimilor are un fel aparte de a ne atinge…mai ales atunci când în noi există deja o durere și, uneori, o dori...
07/04/2026

Săptămâna Patimilor are un fel aparte de a ne atinge…mai ales atunci când în noi există deja o durere și, uneori, o dorință.

Eu mi-am început săptămâna aceasta cu o intenție simplă: să o trăiesc mai prezent, mai conectată la ceva dincolo de ceea ce e doar material.

Au trecut două zile.
Pe alocuri mi-a ieșit. Am simțit. Am fost.
Pe alocuri… nu.

Și poate că și asta face parte din a trăi cu adevărat.

Pentru că sunt momente în care nu e doar despre liniște.
Ci despre părți din noi care trag în direcții diferite.

Între ce știm… și ce simțim.
Între claritate… și ceea ce ne atrage.

Iar astăzi, o clientă mi-a spus că un preot i-a zis:
„E Săptămâna Patimilor… și tu ești un suflet care pătimește.”

Am rămas cu cuvintele acestea.

Pentru că sunt momente în viață în care nu putem grăbi nimic.
Doar stăm acolo cu ceea ce doare.

Și mi-am amintit de un moment din formarea mea, când lucram ceva profund pentru mine și am auzit:
„Ești și tu un vindecător rănit.”

Atunci am înțeles.
Acum am resimțit.

Că nu trebuie să fim întregi ca să fim prezenți.
Și că, uneori, exact în aceste tensiuni, se întâmplă ceva profund.

Dacă treci printr-o perioadă în care simți mai multe deodată…nu te grăbi să alegi.

Poate că e suficient, pentru acum,
să fii acolo și să nu te lași singur(ă) în asta.

Și, încet, în felul tău, să lași ceva din tine să respire din nou.



Take a mindful journey!

Cele mai multe conflicte din relații nu apar pentru că femeile sunt „prea emoționale” sau bărbații „prea reci”.Apar pent...
12/03/2026

Cele mai multe conflicte din relații nu apar pentru că femeile sunt „prea emoționale” sau bărbații „prea reci”.

Apar pentru că 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧𝐮𝐥 ș𝐢 𝐦𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐢 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐫ă𝐧𝐢ț𝐢.

Când femininul este rănit, începe să creadă că trebuie să se descurce singur, să controleze tot și să nu mai aibă nevoie de nimeni.

Când masculinul este rănit, începe să creadă că emoțiile sunt periculoase și că apropierea înseamnă pierderea libertății.

Și atunci două persoane nu se mai întâlnesc din iubire.
Se întâlnesc din 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐩ă𝐫𝐚𝐫𝐞.

De aceea vorbim despre arhetipul feminin și masculin. Nu ca despre un concept spiritual sau o modă de pe internet.
Ci ca despre o cheie prin care putem înțelege: de ce uneori iubim… dar totuși nu reușim să ne întâlnim cu adevărat.

Închide pentru un moment ochii și întreabă-te:
în viața mea domină partea care controlează sau partea care simte?

PS: Credeți că într-o relație ne întâlnim mai des cu iubirea celuilalt sau cu rănile lui?



Take a mindful journey!

Ne e rusine sa fim oameni buni.În psihoterapie vorbim despre ecologie relațională:acțiunile noastre influențează întregu...
09/03/2026

Ne e rusine sa fim oameni buni.

În psihoterapie vorbim despre ecologie relațională:
acțiunile noastre influențează întregul sistem din care facem parte.

Bunătatea nu este naivitate.

Este o alegere conștientă care menține echilibrul uman dintre noi.

Primăvara aceasta vă doresc curajul de a rămâne oameni buni. 🌼

Take a mindful journey!

Dacă ai fost rănit, nu mai vezi lumea așa cm este.O vezi prin filtrul a ceea ce a trebuit să faci ca să supraviețuiești...
21/02/2026

Dacă ai fost rănit, nu mai vezi lumea așa cm este.

O vezi prin filtrul a ceea ce a trebuit să faci ca să supraviețuiești.

Când, la un moment dat, ai învățat că nu e sigur să ai încredere, creierul tău a făcut ce știe el mai bine: a intrat în rol de paznic. De atunci scanează, anticipează, leagă puncte, citește pericole.

Așa ajungi să percepi riscuri și acolo unde, în realitate, nu sunt.

Un mesaj neutru poate fi trăit ca respingere.
O tăcere poate activa abandonul.
O întârziere poate suna a trădare.

Nu e slăbiciune.
Este un sistem nervos care a învățat să te țină în viață.

Problema apare când protecția rămâne pornită, deși pericolul a trecut. Ce te-a ajutat atunci începe să te închidă acum. Trăiești în alertă, chiar și în contexte sigure.

De aici începe munca noastră: să învățăm corpul diferența dintre trecut și prezent.

Un exercițiu simplu de reglare prin focalizare pe corp și activarea senzației de siguranță:

Închide ochii.
Adu în minte o situație recentă care te-a activat.
Observă unde simți reacția în corp — piept, gât, stomac.
Rămâi câteva respirații acolo.
Apoi imaginează-ți că din zona inimii se extinde o senzație de căldură sau spațiu. Nu forța nimic. Doar creează puțin loc în jurul senzației.
Și spune-ți, calm: acum sunt în siguranță. Reacția mea e veche. Momentul e nou.

Nu negăm trecutul.
Îl onorăm.

Dar nu îl mai lăsăm să conducă prezentul.

Lumea poate fi, uneori, periculoasă.
Însă nu fiecare clipă este o amenințare.

Iar siguranța nu vine din control total, ci din capacitatea de a rămâne prezent fără să fugi.



Take a mindful journey!

Când relația nu e relație: anatomia unui situationshipExistă relații din care nu pleci pentru că nu mai iubești, ci pent...
19/02/2026

Când relația nu e relație: anatomia unui situationship

Există relații din care nu pleci pentru că nu mai iubești, ci pentru că începi să vezi mai clar. Nu e un moment dramatic. E unul liniștit, aproape intim, în care înțelegi că dorința ta de a construi nu poate compensa lipsa de disponibilitate a celuilalt.

Unele relații nu dor pentru că sunt greșite în mod evident. Dor pentru că sunt instabile. Pentru că alternează. Pentru că există apropiere, apoi distanță. Intensitate, apoi ambiguitate. Exact cât să țină speranța vie.

Iar speranța poate fi frumoasă. Dar atunci când este hrănită de imprevizibil, obosește.

Intermitența creează un atașament puternic nu pentru că legătura e mai profundă, ci pentru că ține emoțional în așteptare. Când celălalt nu este constant, mintea începe să caute explicații, iar inima începe să caute confirmare.

Și, încet, persoana începe să se adapteze.
Își ajustează tonul. Își temperează nevoile. Devine mai atentă la reacțiile celuilalt decât la propriile emoții.

În astfel de dinamici se întâlnesc adesea stiluri diferite de atașament: cineva care caută reasigurare și cineva care are nevoie de spațiu. Unul se apropie când simte distanță, celălalt se retrage când simte presiune. Fără intenție de a răni, dar cu efecte reale.

Iar intensitatea care rezultă poate fi confundată cu iubirea.

Dar siguranța arată diferit. Nu produce neliniște. Nu cere interpretări constante. Este previzibilă, consecventă, caldă.

Reciprocitatea nu înseamnă gesturi spectaculoase.
Înseamnă prezență repetată.
Înseamnă coerență.
Înseamnă disponibilitate emoțională.

Poate însă cea mai blândă și onestă întrebare într-un astfel de context nu este doar „de ce face celălalt asta?”,
ci „ce parte din mine a sperat că, dacă mai rămân puțin, lucrurile se vor așeza?”

Pentru că maturitatea emoțională nu înseamnă doar să pleci. Înseamnă să te înțelegi.

Atât de simplu.
Atât de uman.



Take a mindful journey!

Ce dar… 🥹💛Sunt gesturi care te opresc din fugă și îți amintesc de ce faci ceea ce faci.Astăzi am primit aceste mici minu...
09/02/2026

Ce dar… 🥹💛

Sunt gesturi care te opresc din fugă și îți amintesc de ce faci ceea ce faci.

Astăzi am primit aceste mici minuni handmade de la o pacientă oncologică. Le-a făcut special pentru mine, având și un mesaj. Cu mâinile ei, cu timpul ei, cu grijă și cu sens. Lumânări, detalii, mesaje simple, dar atât de vii.

Și, cum, a știut, a pus și o pisică în tablou...Șurub🐱
Detaliul ăla mic care spune: te-am văzut.

Nu e „doar” un cadou.
E un act de viață, de sens, de continuitate.
Un „încă pot”, chiar și când drumul e greu.

În mijlocul unui parcurs complicat, există oameni care încă pot crea frumos, pot dărui, pot spune fără cuvinte că sunt aici, trăiesc, simt.

Pentru mine, acesta rămâne unul dintre cele mai puternice reminder-e ale muncii mele:
🌱 că terapia nu e doar despre durere,
🌱 ci și despre resurse, creativitate și lumină – chiar și când contextul e întunecat.

Nu există cuvinte pentru ceea ce simt, însă aleg câteva: Recunoscătoare. Emoționată. Onorată.

Și cu un gând blând pentru toți oamenii care transformă fragilitatea în creație. 🕯️💗

Cu acordul ei, i-am dat tag.
Dacă vreți să aveți și voi acces la minunățiile pe care le creează, îi puteți scrie direct.

🕯​Arta de a „stărui” în emoția celuilalt. Fără soluții, doar cu prezență. ​De multe ori, când cineva drag ne povest...
05/02/2026

🕯​Arta de a „stărui” în emoția celuilalt. Fără soluții, doar cu prezență.

​De multe ori, când cineva drag ne povestește ceva ce-l doare, avem acest impuls aproape fizic de a „repara” situația. Venim cu sfaturi, cu „hai că trece”, cu „trebuie să faci așa”.

De ce? Pentru că ne e greu nouă să asimilăm durerea lor. Pentru că e inconfortabil să stai în fața tristeții și să nu faci nimic.

​Dar am învățat că asimilarea emoțională nu e despre a găsi soluții, ci despre a avea curajul să „rămâi” acolo.

​Cum se simte, de fapt, asimilarea asta?

E momentul acela de tăcere în care simți cm starea celuilalt se oglindește în tine. Îi simți nodul în gât sau privirea goală. În loc să fugi de senzația asta sau să schimbi subiectul, asimilarea înseamnă să-i faci loc. Să-i spui, din privire: „Te simt. E ok să fii așa acum.”

​Și apoi, vine partea cea mai grea: să menții starea.

Să nu te panichezi. Să nu te lași inundat, dar nici să nu te deconectezi. Să fii ca malul unui râu – apa trece, e rece, e tulbure, dar tu rămâi acolo, stabil, oferindu-i apei un loc pe unde să curgă.

​A răspunde cu compasiune nu înseamnă să porți tu greutatea celuilalt. Înseamnă doar să-l ții de mână în timp ce și-o duce pe a lui.

​Cea mai frumoasă formă de iubire este, uneori, o întrebare simplă:
Ai nevoie să căutăm o soluție împreună sau ai nevoie doar să stau aici cu tine până trece valul?

​Să asimilăm și să menținem prezența e un efort, dar e singura cale prin care celălalt se simte cu adevărat „văzut”.

​Voi cm vă simțiți când cineva plânge sau e furios în fața voastră? Vă vine să „reparați” totul imediat sau reușiți să stați acolo, în liniște?

​

Take a mindful journey!

🫂 Unii oameni nu se luptă cu ceilalți.Se luptă cu ceva din ei care doare prea tare ca să fie simțit.Cu un sentiment vech...
30/01/2026

🫂 Unii oameni nu se luptă cu ceilalți.
Se luptă cu ceva din ei care doare prea tare ca să fie simțit.

Cu un sentiment vechi, rămas fără cuvinte.
Cu o rușine care n-a avut unde să stea.
Cu o frică pe care nimeni n-a ajutat-o să se liniștească.

Și pentru că nu încape înăuntru, caută un loc afară.

Așa ajunge pe altcineva.

Pe cineva apropiat.
Pe cineva disponibil.
Pe cineva care vede, care simte, care nu se apără imediat.

Celălalt devine, fără să știe, purtătorul unei dureri care nu e a lui.

La început, poate părea o conexiune.
O intensitate.
Un „ne potrivim”.

Apoi apare tensiunea.
Iritarea.
Respingerea.

Pentru că a-l privi pe celălalt ajunge, inevitabil, să însemne a te întâlni cu propria rană.
Iar asta e prea mult.

De cele mai multe ori, nu omul din față e problema.
Ci ceea ce a fost pus pe el.

Pentru cel care primește această proiecție, experiența e confuză și obositoare.
Simți că ești greșit, fără să știi de ce.
Că ți se cere să porți ceva ce nu recunoști în tine.
Că, orice ai face, nu e suficient.

Și adevărul e că, adesea, nu e nimic în neregulă cu tine.
Ai fost doar suficient de aproape.
Suficient de deschis.
Suficient de disponibil.

Acest mecanism nu vine din cruzime.
Vine dintr-o lipsă.
Dintr-un spațiu interior care n-a fost niciodată sigur.
Dintr-o istorie în care emoțiile n-au avut voie să existe.

Dar faptul că înțelegi asta nu te obligă să te sacrifici.

Vindecarea începe acolo unde cineva poate spune — poate timid, poate cu voce tremurată:
Ce simt îmi aparține.
Nu trebuie să te urăsc ca să scap de asta.
Pot să rămân cu mine.

Iar uneori, pentru celălalt, vindecarea nu înseamnă să repare.
Ci să lase jos ce nu e al lui.
Să facă un pas înapoi.
Să respire.
Să-și amintească cine este.

Vindecarea nu înseamnă să înțelegi tot.
Ci să știi ce nu mai e al tău de dus.



Take a mindful journey!

20/01/2026

📖 Despre lucruri învățate fără cuvinte...

Citesc. Sublinez.
Si uneori nu mai pot continua imediat.
(da, stiu — uneori am senzatia ca unele pasaje din cartile pe care le citesc imi vorbesc direct; poate ati simtit si voi asta)

Unele lucruri din noi nu sunt alegeri.
Sunt invatate fara cuvinte.
Nu sunt amintiri clare. Sunt stari.
Corpul stie inaintea mintii.

Suntem programati din nastere sa detectam intentia.
Nu ce se spune, ci cm e spus.
Nu gestul, ci ce e in spatele lui.
Un ton. O privire. Un miros.
Si ceva se activeaza.

Avem indicii despre starea interioara si intentiile celorlalti cu mult inainte sa le putem explica.

Si ma gandesc cat de des ne judecam pentru ce simtim si cat de rar ne oprim sa ne intrebam de unde vine.

Nu e slabiciune.
Nu e drama.
E ceva invatat candva.
Si inca traieste acolo.

Poate ca nu e nevoie sa facem nimic cu asta.
Doar sa recunoastem.

📖 Mindsight



Take a mindful journey!

🙌 În ochii potriviți nu trebuie să te ... micșorezi.ro
17/01/2026

🙌 În ochii potriviți nu trebuie să te ... micșorezi.
ro

🎉 La mulți ani! Începutul de an nu cere forță - sau cel puțin nu pentru mine, în acest moment :). Nu cere plan...
04/01/2026

🎉 La mulți ani!

Începutul de an nu cere forță - sau cel puțin nu pentru mine, în acest moment :).

Nu cere planuri perfecte și nici versiuni „mai bune” de noi.
Cere, poate, cel mai simplu și mai greu lucru: prezență.

Să fim aici, cu ce e viu în noi — cu speranțe, cu frici, cu oboseală, cu dor.

Pentru mai multă claritate și conectare, pentru mine a funcționat să răspund, în scris, la întrebările de aici https://www.instagram.com/p/DS6-lHBDOXi/?img_index=1&igsh=NG1kb29nZnJjbm43 .

A fost un exercițiu de a mă așeza, de a mă auzi, de a rămâne în contact - mi-a plăcut :) .

2026 nu trebuie cucerit.
Poate fi trăit, pas cu pas, cu blândețe.

🫂 Vă doresc un an în care să vă ascultați mai mult decât vă judecați și să aveți curajul celui mai greu lucru: să fiți reali.

#2026

Take a mindful journey!

Address

Brasov

Telephone

+40729030584

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Daniela Mărtoiu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Daniela Mărtoiu:

Shortcuts

Share

Category