16/07/2025
🔥
Furia nu e slăbiciune – e energie vitală
Multe femei vin în terapie pentru că vor să nu mai fie furioase. Și e adevărat că anumite manifestări ale furiei trebuie conținute, însă emoția e sănătos să fie simțită. Emoțiile sunt informații despre nevoile noastre.
Furia este, probabil, una dintre cele mai neînțelese și temute emoții în viața unei femei. Încă din copilărie, multe dintre noi am fost învățate — subtil sau direct — că furia nu este „feminină”, că trebuie reprimată, ascunsă sau transformată în altceva: lacrimi, tăcere, disponibilitate excesivă, ironie, autosabotaj. Fetele trebuie să fie cuminți, liniștite, să nu deranjeze, să nu vorbească urât.
Lucrurile încep să se schimbe și am speranța că fetele noastre azi sunt educate în egală măsură să își controleze pornirile agresive, dar să fie și asertive.
Pentru că furia, atunci când este recunoscută și integrată, nu este distrugere. Este limpezire, separare, limită și început de drum.
Furia este energia noastră de protecție, de delimitare și de reactivare a sinelui profund atunci când ceva esențial ne-a fost încălcat: demnitatea, siguranța, adevărul nostru interior.
Atunci când o reprimăm, această energie nu dispare. Se întoarce spre interior și se manifestă sub forme indirecte:
• depresie, lipsă de sens, apatie
• somatizări (migrene, insomnii, probleme digestive)
• dependențe (mâncare, cumpărături, relații toxice)
• vină cronică, autocritică excesivă sau epuizare
• o identitate de „femeie bună” care se pierde de sine
Această furie reprimată este, de multe ori, moștenită: din relația cu un tată autoritar sau absent, o mamă devoratoare, din modelele feminine care au tăcut și s-au sacrificat. Și pentru a o transforma, este nevoie mai întâi să o privim în față.
Cum se face transformarea furiei?
1. Recunoaștere și asumare. Furia este o reacție normală. E un semnal de alarmă, nu o greșeală.
2. Exprimare conștientă. Furia poate fi exprimată prin scris, mișcare, voce, ritm. Nu pentru a o vărsa, ci pentru a o conține și înțelege.
3. Clarificare. Ce parte din furie îți aparține? Ce parte este moștenită (din familia de origine, din cultură)? Ce parte ține de trecut și ce parte de prezent?
4. Formare. Furia devine creativă atunci când o canalizezi spre schimbare: în decizii clare, în delimitări, în artă, în a spune „nu”, în a-ți revendica dreptul la adevăr și autonomie.
5. Integrare. Furia integrată devine curaj, discernământ, încredere în instinct, prezență suverană.
Dacă ați citit până aici este suficient pentru ce voiam să transmit.
*
Dar dacă vreți un pic mai mult…
Mai departe adaug doar două exemple din poveștile cu care am crescut, povești care aduc prin metafore sfaturi înțelepte, cristalizate de experiența de milenii a oamenilor. Din aceste două povești vedem că în relație cu furia este necesar discernamântul în felul în care ne raportăm la ea. Uneori e necesar să folosim energia ei, alteori e bine să temporizăm, să avem răbdare, să așteptăm și să ne calculăm soluțiile.
Furia necesară
Vă mai aduceți aminte de celebrul broscoi care se transformă în Prinț? Povestea Disney ne spune că acest broscoi s-a transformat ca urmare a unui sărut. Dar, surpriză, în versiunea originală din Frații Grimm, broscoiul este de fapt aruncat de perete de prințesa enervată și abia în acel moment se transformă în Prințul pe care l-am așteptat toate la un moment dat. Este un exemplu simplu despre cm s-a transformat mesajul transmis fetițelor. Unul vorbește despre transformarea prin blândețe, altul despre transformare prin furie justă care duce la eliberare și asumare. Ce spune povestea originală este că furia a fost gestul eliberator care a rupt vraja. Nu supunerea, nu diplomația, ci o reacție autentică, viscerală. Prințesa și-a recuperat puterea de decizie și instinctul pierdut. Furia a marcat sfârșitul pactului fals și începutul relației reale.
Furia care ne poate distruge
O altă poveste foarte veche este Psyche și Amor. În această poveste, Psyche trebuie să colecteze lâna de aur a unor berbeci sălbatici, care devin extrem de periculoși sub soarele arzător. Dacă s-ar duce direct spre ei, ar fi ucisă. Dar o voce blândă dintr-o trestie îi spune să aștepte răcoarea serii, când animalele adorm, și să culeagă firele de lână rămase agățate în copaci.
Mesajul este esențial: uneori nu confruntarea directă este soluția, ci o apropiere înțeleaptă, indirectă, care permite colectarea forței fără autodistrugere. Este o lecție importantă pentru femeile care au trăit furia ca ceva distructiv, fie la tatăl/mama lor, fie în propriile ieșiri emoționale. Nu orice furie trebuie aruncată „în fața cuiva”, dar trebuie recunoscută, onorată și metabolizată.
Furia este una dintre cele mai mari forțe de regenerare pe care o are o femeie. Ea poate distruge zidurile compromisului, dar și construi temelia unei vieți autentice. Poate rupe legături toxice și deschide uși către iubire reală, către feminitate matură și către sens.
Să nu ne fie teamă de furia noastră. Ea nu este rușinoasă. Ea este începutul unui adevăr trăit pe deplin.
Voi ce faceți cu furia?
Photo FIRE dancer woman elements by EMMA
