17/05/2026
De câțiva ani, cu o nesimțire vizuală tot mai iritantă, a luat amploare un fenomen spectaculos pe piața înțelepciunii de podcast: femeia în “totală energie feminină” care confundă dependența financiară cu feminitatea și obediența cu maturitatea de cuplu.
O recunoști ușor. De obicei apare într-un studio cu canapea bej, lângă un nenică sau o tanti care aruncă în discuție acești doi termeni: „energie masculină” și “energie feminină” cu siguranța doamnei care citește contoarul la gaze. Invitata își dă pletele perfect întinse pe după urechi, își etalează machiajul profesional la care a stat relaxată 4 ore și explică altor femei, pe un ton de Marie Curie, că bărbatul nu trebuie stresat, nu trebuie contrazis, nu trebuie încărcat cu prostii gen copil, casă, cumpărături, programări, vase, școală, medic, viață.
Pentru că bărbatul trebuie lăsat să fie bărbat. În energia lui de bărbat, de care tu, ca femeie, nu te atingi niciodată.
Mai precis, bărbatul, prin natura lui, s-a născut ca să fie adult selectiv.
Poate să conducă lumea, dar să nu-i ceri niciodată să găsească șosetele copilului. Poate să ia decizii majore, dar e ok dacă nu știe niciodată la ce oră începe serbarea. Trebuie să aibă instinct de lider, dar dacă trebuie să ducă gunoiul intră în fibrilații.
Și, desigur, toate aceste adevăruri despre feminitate, despre cm să fii femeia perfectă, vin, aproape întotdeauna, de la femei care au suficient ajutor cât să poată romantiza sacrificiul altora. E la îndemână să bați câmpii despre rolul primordial al femeii în cuib când tu ai bonă, menaj, livrări, aplicații, cardul altcuiva și timp să explici pe internet cm femeile moderne și-au pierdut feminitatea fiindcă nu mai vor să spele chiloți cu recunoștință.
Și, totuși, am înțeles-o. Nu pe ea, cea cu microfonul cu Swarovski, ci pe fata care o ascultă. Care e epuizată și căreia i se spune că epuizarea ei e o eroare de identitate, nu o problemă structurală. Că dacă ar fi mai feminină, mai moale, mai puțin în capul ei, viața ar curge altfel. E o minciună frumoasă. Și minciunile frumoase se vând bine când ești obosită. Dar oboseala nu e destin, e doar un moment vulnerabil în care cineva a găsit momentul potrivit să îți vândă tâmpenii.
Păi da, făh!, și acum mă adresez femeii de la microfon. “Femeia modernă” nu așteaptă cu nerăbdare să ajungă acasă ca să bage o mașină și aspiratorul. Pentru că e sătulă de muncă, de șefi, de exceluri, de prezentări, de deadline-uri. Nu e dornică să ajungă acasă și să gătească. Că a gătit PowerPointuri și meetinguri. “Femeia modernă” nu e dornică să ajungă acasă ca să pună lenjeria aia s*xy pe ea în timp ce face un ostropel, că e sătulă de stat pe tocuri zece-cinșpe ore în diverse întâlniri și în fața laptopului.
Mare atenție, aici nu vorbesc despre alegerea personală. Fiecare femeie are dreptul să stea acasă, să muncească, să crească copii, să nu crească copii, să facă ciorbă, să conducă o companie sau să își trăiască viața în liniște, fără să ceară aprobarea nimănui.
Și tocmai, pentru că fiecare are dreptul să își trăiască viața așa cm vrea, de asta nu mai halesc sfaturile nesolicitate ale femeilor care confundă confortul personal cu revelația existențială, obrăznicia celor cu 4 bone care dau lumină mamelor care se zbat între muncă și copii, tupeul celor care îndeamnă femeile să fie gheișe după 12 ore de hămălit.
Aici vorbim despre altceva.
Despre momentul în care o alegere personală devine predică la microfon, iar dependența financiară de un hăndrălău este vândută fetelor tinere ca “feminitate”. Despre femei care au descoperit, convenabil, că feminismul e rău fix după ce au găsit un bărbat care le plătește confortul. Despre această industrie nouă, cu gene false, microfon cu cristale Swarovski și gândire veche, care ne explică în 2026 că libertatea femeii a fost, de fapt, o mare confuzie și că fericirea reală începe când taci frumos în “energie feminină”.
Nu, fetelor.
Bărbatul nu trebuie să fie planul vostru de viață, nici instituția în jurul căreia vă construiți existența. Bărbatul nu e copil mare cu venituri și nici zeu căruia îi pui seara ofrandă pe masă: supă și disponibilitate emoțională.
Bărbatul este partener. Om lângă om. Nici stăpân, nici sponsor, nici trofeu, nici autoritate peste frigider, telecomandă și uter.
Într-o casă normală, nu există treburi de femeie și treburi de bărbat. Există treburi. Există copil care trebuie dus, vase care trebuie spălate, facturi care trebuie plătite, gunoi care trebuie aruncat, nopți în care nu doarme nimeni și zile în care nu mai poate nimeni.
Și nu, nu trebuie „să îl lași” tu la bere după ce a schimbat roata de la mașină, și nici el nu trebuie „să îți permită” ție să ieși din casă după ce ai terminat de întins rufele. Aveți peste 18 ani. Nu sunteți doi minori în plasament, sunteți doi adulți cărora nu vă cere nimeni buletinul când cumpărați țigări.
Așa că, dragile mele, înainte să mai explicați femeilor cm să fie liniștite și recunoscătoare că bărbatul lor respiră în sufragerie, poate ar fi util să vă întrebați un lucru simplu: dacă mâine dispar cardul, șoferul, bona și “bărbatul adevărat”, cu tot cu “energia lui masculină”, voi ce faceți cu “energia voastră feminină”?
Pentru că feminitatea reală nu e să fii întreținută frumos. E să poți rămâne în picioare și când nu te mai ține nimeni.
