23/05/2025
În tăcerea mlaștinilor, acolo unde luciul apei abia se clintește sub greutatea timpului, trăiește o creatură pe care puțini o mai observă, dar care odinioară era prețuită asemenea unui elixir. Lipitoarea medicinală (Hirudo medicinalis), cu trupul ei discret, negru-verzui, și mișcările lente, aproape hipnotice, este una dintre cele mai vechi „farmacii vii” ale umanității.
🔹 În România, această specie a fost, timp de secole, folosită în medicina populară, dar și în cea academică, pentru a trata boli ale sângelui, inflamații, dureri și congestii. Țăranii o aplicau pe glezne, bătrânii o păstrau în borcane de sticlă, iar medicii de altădată o recomandau pentru virtuțile ei de a „curăța sângele rău”. Cu timpul, însă, a fost uitată, îndepărtată din spitale și tratată cu neîncredere, asemenea multor leacuri naturale ce păreau prea simple pentru o lume tot mai grăbită.
🔹 Și totuși, lipitoarea nu a dispărut, ci a continuat să-și ducă viața în bălțile liniștite, în zonele umede ale țării – acolo unde omul nu a secat tot, nu a poluat și nu a rupt echilibrul. În locuri precum Mestecănișul de la Reci (Covasna) sau bălțile din Delta Dunării, mici populații de Hirudo medicinalis încă rezistă, protejate prin lege și prin tăcerea lor.
🔹 În ultimele decenii, însă, medicina complementară a redescoperit această vietate. Hirudoterapia – tratamentul cu lipitori – a revenit în atenția specialiștilor, nu ca o curiozitate, ci ca o practică validată științific. Saliva lipitorii conține zeci de substanțe active, printre care hirudina, un anticoagulant natural puternic, capabil să prevină trombozele, să reducă inflamațiile și să stimuleze circulația. Efectele sunt atât de bine documentate, încât astăzi lipitorile sunt folosite în clinici din Germania, Franța, Rusia și chiar în România – în centre specializate, unde terapia este aplicată în condiții sterile și controlate.
🔹 În România, există chiar crescătorii autorizate – precum cele din Tulcea sau Harghita – unde lipitorile sunt înmulțite în apă purificată, hrănite cu sânge și crescute fără intervenții chimice. Aceste centre furnizează lipitori sterile pentru uz medical, exportând inclusiv în țări occidentale unde interesul pentru metodele alternative de vindecare este în creștere.
🔹 Și totuși, lipitoarea rămâne o ființă înțeleasă greșit. Mulți o privesc cu dezgust, alții cu frică, dar puțini văd în ea ceea ce este cu adevărat: o ființă tăcută care vindecă fără să ceară nimic, care trăiește în echilibru cu natura și care aduce alinare acolo unde medicina convențională s-a oprit.
🔹 Între trecut și viitor, lipitoarea medicinală din România își recapătă, treptat, locul meritat. Este o poveste despre întoarcerea la surse, despre respectul față de natură și despre redescoperirea puterii vindecătoare pe care o au lucrurile simple, când sunt înțelese cu înțelepciune. (sursa internet)