16/04/2026
Ai observat la copilul tău că renunță repede când ceva i se pare greu? Că spune „nu știu" sau „nu pot" înainte să fi încercat cu adevărat?
Mulți copii reacționează în acest mod. Dau un răspuns impulsiv, se blochează sau abandonează când nu le iese din prima. Nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu au învățat încă să rămână în proces atunci când e dificil.
În atelierele Feuerstein, copilul nu este lăsat singur în fața dificultății, dar nici nu primește imediat soluția. Lucrează cu un , specialistul care îl ajută să își organizeze gândirea, să tolereze frustrarea, să caute pașii potriviți și să rămână în proces suficient cât să înțeleagă mai întâi și doar apoi să găsească răspunsul corect.
Ca părinte, observi apoi efectele în viața de zi cu zi. Dacă inițial copilul reacționa repede, impulsiv, poate spunea imediat „nu știu", „nu pot", după o perioadă de lucru în cadrul atelierelor Feuerstein, părinții observă schimbări mici, dar foarte importante: copilul se străduiește mai mult, mai încearcă o dată, se oprește, se uită mai atent, suportă mai bine disconfortul de a nu ști încă.
Ce îl ajută pe copil să rămână în proces chiar și când e greu? Printre altele, și . O asociem de obicei doar cu starea de bine, dar rolul ei în învățare este mult mai important decât credem. Serotonina susține răbdarea, controlul impulsului, tolerarea întârzierii recompensei și capacitatea de a duce un efort care cere timp. Practic, este substanța care îl ajută pe copil să nu abandoneze la primul obstacol, să accepte că nu știe încă și să continue să caute. Fără acest mecanism de reglare, creierul alege calea scurtă: renunțare, evitare sau răspuns impulsiv.
Aceste lucruri sunt foarte importante pentru dezvoltarea gândirii. Un copil care poate rămâne puțin mai mult în căutare, care poate suporta frustrarea de a nu găsi imediat răspunsul și care poate aduna informație înainte să decidă are condiții mai bune pentru învățare profundă și pentru memorare pe termen lung.
În lumea noastră de astăzi, în care totul e rapid, instantaneu și imediat, această capacitate devine și mai valoroasă. Mulți copii caută firesc răspunsul rapid, schimbarea rapidă, rezolvarea imediată. În schimb, procesele care susțin reglarea mai profundă au nevoie de timp, de exercițiu și de contexte bune de învățare.
Aici se vede din nou rolul specialistului Feurstein. În ședința de lucru, el construiește condițiile în care copilul învață treptat să rămână în proces. Dar ceea ce se întâmplă acasă contează la fel de mult. Ca părinte, ai în fiecare zi momente în care poți susține această schimbare urmând strategia următoare:
Când copilul te întreabă ceva legat de o temă sau de o problemă, nu te grăbi să dai răspunsul. Lasă-i câteva secunde de gândire. Dacă nu avansează, pune o întrebare simplă: „Tu cm ai începe?" sau „Ce ai observat până acum?". Când vezi că a mai încercat o dată înainte să ceară ajutor, spune-i că ai observat că s-a străduit. Când reușește ceva după efort, pune accent pe proces: „Ai încercat să rezolvi problema și ai găsit singur soluția" contează mai mult decât „Bravo, ai răspuns corect". Nu presa inutil, nu interveni imediat cu soluția, lasă spațiu pentru gândire și remarcă progresul real, chiar și atunci când este mic.
Uneori, cele mai importante schimbări nu sunt spectaculoase. Copilul nu devine brusc perfect organizat sau brusc foarte răbdător. Dar începe să mai stea puțin mai mult în sarcină. Să mai încerce. Să reacționeze ceva mai puțin impulsiv. Iar aceste diferențe mici au o valoare uriașă în dezvoltare.
Poate ai observat și tu un astfel de progres. Poate copilul tău, care înainte renunța imediat, a început treptat să rămână mai mult în lucru. Dacă îți vine în minte o astfel de experiență, povestește-ne în comentarii. Sunt exact acele momente care arată că ceva important se schimbă în felul în care copilul se raportează la dificultate.