Paraschivoiu si Tiurin - Societate Civila Profesionala de Psihologie

29/01/2026

Aș putea vorbi despre emoții zile la rând și nu m-aș plictisi. Un mesaj mi-a atras astăzi atenția: EMOȚIILE REPRIMATE NU MOR NICIODATĂ. ELE SUNT DOAR ÎNGROPATE ȘI IES LA SUPRAFAȚĂ SUB O FORMĂ MULT MAI URÂTĂ. (Sigmund Freud)

Lucrez în consilieri cu oameni CURAJOȘI care stau față în față cu ei, își privesc emoțiile și nu se lasă înfricoșați de ele. Cred că pentru asta este nevoie de curaj, deoarece trăim într-o lume în care ni se spune la totul pasul: „treci peste”, „nu ar trebui să te simți așa” sau pur și simplu nu îți este permis să vorbești despre ceea ce simți, iar dacă îndrăznești să o faci ești imediat pus la zid sau la „punct”.

Emoțiile sunt combustibilul vieții noastre. Nu există emoții bune sau rele. Ceea ce este important e ce facem cu ele și mai ales cât timp trăim cu ele. Mai mult de atât, e bine să știm că emoțiile sunt trecătoare. Acest aspect este valabil și în cazul adulților, însă și în cel al copiilor.

De fapt, de aici pleacă toată problema: din copilărie învățăm dacă „este bine” sau „este rău” să spunem ce simțim. Dacă unui copil nu i se face spațiu pentru a spune ce simte, ba chiar i se pun opreliști, acesta se va simți invalidat, va crede că e „stricat”, că este greșit ceea ce simte și va aștepta mereu din exterior validare și îndrumare despre ce să și ce să nu simtă.

Dacă astăzi ești un adult care-și exprimă cu greu emoțiile, care și le ascunde, vrea să le facă să dispară ca prin magie, firul roșu te-ar putea duce undeva în primii 12 de ani viață.

Acolo vei găsi sursa acestei tentative de refulare. Și e atât de dăunătoare această refulare. EMOȚIILE ÎNGROPATE DE VII NU MOR NICIODATĂ. Citesc tot mai multe studii științifice prin care ni se demonstrează evident că multe dintre bolile noastre au o cauză exclusiv emoțională, iar cele care nu au o cauză emoțională sunt profund influențate de mediul emoțional al pacientului.

Până acum se credea că genele sunt cele care ne dictează viața. Mai nou...un anumit tipar de gândire (care poartă o semnătură emoțională, logic) activează anumite gene. Fantastic!

E atât de important să fim în contact cu emoțiile noastre. Mai mult de atât! Daniel Goleman spune că INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ este un predictor mai bun al succesului în viața decât IQ-ul. Da! Să știi ce simți și să ai curaj să spui ce simți, e mai important pe termen lung decât dacă știi teorema lui Pitagora sau cine a scris nu-știu-ce operă literară.

Și suntem cam analfabeți la capitolul Inteligență Emoțională. Mulți au în vocabular doar: mă simt „bine” sau „rău”. Și apoi privești în viața acestor oameni și înțelegi de ce le merge așa cm le merge. Este nevoie să ne dezvoltăm acest vocabular.

Cum putem să facem acest lucru? Adresându-ne o întrebare-cheie: CE SIMT EU ACUM? Și să avem curajul să spunem pe nume acelei emoții.

Simt FURIE.
Simt BUCURIE.
Simt TRISTEȚE.
Simt ENTUZIASM.
Simt, nu SUNT. Am voie să simt orice. Când îți numești emoțiile (în special cele negative), ele scad din intensitate. De ce? Deoarece aduci prezența în ele.

În medie, o emoție durează 90 de secunde. Orice emoție care durează mai mult o face din cauza gândurilor asociate ei. Mi se pare atât de simplu, atât de evident.

Aleg să nu fug de ce simt, pentru că înțeleg că n-am unde să fug de mine. Aleg să spun pe nume emoției, pentru că știu că dacă fug mă voi îmbolnăvi mai devreme sau mai târziu. Există acea legătură între emoții și organe. Știința spune mai nou nu doar că acele organe sunt afectate de emoția specifică, însă și că organul respectiv susține producerea emoției.

Furia afectează FICATUL.
Supărarea – PLĂMÂNII.
Neliniștea – STOMACUL.
Stresul – INIMA și CREIERUL (dar și toate celelalte organe).
Frica – RINICHII.

Recomand două cărți ce vă pot fi de ajutor: Marele dicționar al bolilor (J. Martel) și Poți să-ți vindeci corpul (L. Hay). Sunt convins că mai sunt și altele, eu cu acestea lucrez.

Așadar, primul pas este să avem curajul să ne spunem emoția pe nume. Apoi mergem spre eliberarea ei prin EFT, de exemplu și neapărat să aflăm care este lecția pe care o avem de învățat din acea situație. Aș continua până mâine să vorbesc despre asta, însă pentru moment e suficient!

CE SIMT EU ACUM?

Succes!

Răzvan Danc

20/01/2026

Cum moare o femeie de vie?

Gabriel Garcia Marquez a spus :

Am văzut o femeie moartă ieri și ea respira ca noi,
Dar cm moare o femeie? Cum o vezi murind??

Ea moare dacă zâmbetul îi părăsește chipul, dacă nu-i mai pasă de frumusețea ei, dacă nu ține strâns mâinile cuiva, dacă nu mai așteaptă îmbrățișarea cuiva și dacă un zâmbet sarcastic îi apare pe față când vorbește despre iubire, da asa moare o femeie!!

Da, o femeie moare în viață, declară doliu în interiorul ei, trece singură prin ceremonia de înmormântare, apoi se ridică, își aranjează aspectul, își șterge creionul lichid de sub ochi, îl reaplică, apoi iese în lume. , stând în toată eleganța ei, respirând și poate zâmbind și râzând, dar e moartă și nimeni nu știe!

Câte femei trăiesc printre noi și respiră, dar au murit cu mult timp în urmă?
Stingerea strălucirii speranței și puterii din ochii ei este primul semn al morții

16/01/2026

Cel mai dificil ramas bun apare atunci când iubim o persoană și, în același timp, vedem că nu este posibil să construim o relație sănătoasă alături de ea. Este un moment de introspecție profundă, în care inima și mintea se află in razboi. Dezbaterea între a rămâne sau a pleca e o lupta dureroasa.

A rămâne ar însemna să așteptăm în continuare schimbări care nu vin, să tolerăm acțiuni care ne rănesc, să acceptăm cel mai mic efort, să ne pierdem în încercarea de a nu-l pierde. Uneori, speranța ne leagă de situații nesustenabile. Ne agățăm de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți, dar realitatea este că nu întotdeauna se întâmplă așa. Curajul constă în a recunoaște când este timpul să renunți și să renunți.

Știm că plecarea va răni; dar va fi traseul care ne va conduce la vindecare. Durerea despărțirii este inevitabilă, dar este și primul pas către vindecare. Îndepărtându-ne de ceea ce ne doare, permitem rănilor noastre să se vindece. Este un act de iubire de sine și îngrijire de sine.

A rămâne într-o relație toxică sau nesatisfăcătoare prelungește suferința. În fiecare zi pe care o petrecem în acea situație, rana se adâncește.

Uneori alegi să pleci, nu din lipsă de dragoste pentru acea persoană, ci pentru iubirea ta de sine care te indeamnă să ai grijă de tine. Și cu dragoste pleci. Decizia de a pleca nu este un act de lipsă de iubire față de cealaltă persoană, ci un act de iubire față de sine. Adică: „Mă iubesc suficient de mult încât să nu-mi permit să sufăr în continuare”. Și în acea iubire de sine, găsim puterea să ne luăm la revedere, să fim în armonie cu noi și să mergem înainte.

Amintiți-vă că fiecare rămas bun este o oportunitate de a crește, de a învăța și de a vă transforma. Uneori, cel mai mare act de iubire este acela de a renunța la ceea ce nu ne mai hrănește, de a oferi spațiu unor noi experiențe.

Via Ruxandra E Mosescu

16/01/2026

💎"Minunate, femeile care merg cu capul sus.
..Care nu se tem să spună adevărul, care nu simt invidie, pentru că știu cât valorează și nu au nevoie să compromită sau să murdărească pe celelalte. Niciodată banale.

Observa atent și trec peste..

Miros a demnitate, discreție și amabilitate.

Sensibile și delicate, dar cu o tenacitate care te inspaimanta.

Nu concurează cu niciuna, pentru că nu au nevoie. În fața invidiei, sunt indiferente. Nu le poți cuceri cu ficțiuni și vorbe frumoase.. doar cu fapte, respect și sinceritate.

În iubire, ca și în prietenie, sunt adevărate.

Minunate femei!

Unele se mulțumesc cu iluzii și o haină de firmă, în timp ce ele.. "de firmă" au inima.

Și cu asta.., îmi pare rău, trebuie să te naști!!.."

16/01/2026

24/12/2025

Dragii noștri,

✨️În lumina blândă a stelei de la Răsărit, Nașterea Domnului ne amintește de tot ce este mai curat în sufletul omenesc: iubire, speranță, credință și dorința sinceră de a fi mai buni.

🎄Această sărbătoare sfântă ne adună, simbolic, în jurul Pruncului născut în iesle — izvor de lumină divină și inspirație în misiunea noastră de a sprijini, de a înțelege și de a înflori împreună cu cei pe care îi însoțim pe drumul lor.

🙏💖 Fie ca pacea Nașterii Domnului să vă cuprindă casa, să vă mângâie inima și să vă însoțească în tot ceea ce faceți.

✨ Crăciun cu sens și binecuvântări! 🙏💖

✝️ Hristos S-a Născut — Slăviți-L! 💫🤍

— Echipa Paraschivoiu & Tiurin
Societate Civilă Profesională de Psihologie

28/11/2025

Oamenii care sunt obișnuiți să facă totul singuri au trăit mult timp printre orbi. Orbi emoționali, fără empatie și cu cultul personalității, care au întins limitele celor din jur, ca să-i facă oameni mari și descurcăreți.

Ia uite, ce puternică ești, fata mamii, cm te descurci tu singură cu toate, ce bine că te-am lăsat de mică să te dai cu fundul de pământ, că uite ce puternică ai devenit și n-ai nevoie de nimeni!

Mândră de sine, fata mamii trage ca doi ogari afgani și pe la treijcinci` de ani îi spune terapeuta că trebuie să învețe să aibă grijă de ea, că de-aici furia, de-aici tristețea asociată cu vinovăția de după furie, de-asta mâncatul emoțional, neglijența corporală și emoțională. Doar data face ce a fost învățată că îi aduce susținere și împlinire.

Se duce acasă, e vineri seara, s-a întors de la muncă, în casă e dezordine ca și cm oamenii care o locuiesc s-au îngrijit cm să părăsească mai bine cuibul, așa că fetei noastre îi rămâne misiunea de a transforma casa în curat și stare de bine. Împarte ciorapi în sertare, dă drumul la un aspirator recomandat de un influencer, scoate dintr-o mașină de spălat și umple alta de uscat, găsește niște lucruri mai vechi pe care le dosește într-un spațiu nou de mobilă, aprinde o lumânare și gata, e bine iar.

Apoi clipește de două ori și e iar luni, s-a trezit obosită din nou, dar măcar îi e gata lista cu cadouri de Crăciun și a mai rumegat câteva decizii pe care le are de luat.

La mijlocul săptămânii, se programează la un control de rutină, face niște analize ca să înțeleagă de unde vine această oboseală și pleacă, după vreo săptămână, cu niște cuvinte scrise pe o foaie care-i cer toată atenția.

Nu o are. Nu știe să fie atentă la ea.

Știe să muncească, să se descurce singură, să fie totul cât se poate de bine în jurul ei și doar astfel se simte validată. De către ea. Și îndreptățită să ceară iubire. De la ei, de la lume, de la el, de la ceilalți.

I se spune să aibă grijă de ea. Ca să se facă bine, trebuie să aibă grijă de ea. Îi spune medicul, prietena, mama, tata, el, top 7 psihologi ai secolului.

Și nu știe. Se adâncește în neputință. Apare iar furia. Îi detestă pe cei din jur. Urlă în sine. Urlă în afară.

O cunoști pe fata asta?!

Trimite-i acest mesaj, te rog. Mai ales finalul!

Să ai grijă de tine, în acest context, e ca și cm ți-ai pune singură plombe.

Dacă n-ai repere de cm să fii primită într-un spațiu de iubire și de afecțiune, într-un atașament susținător și sigur, cu calm, în pace, zi de zi, nu știi cm să ai grijă de tine.

Ai înțeles grija ca pe o alertă, fix așa cm îi spune: ca pe o grijă! Nu ți s-a spus câtă grijă s-a avut de tine când ți-era foame, și când erai bolnavă, când nu învățai sau ca să înveți?

Ai fost o grijă de care s-a avut grijă și acum și tu trebuie să ai grijă de tine.

Cum să ai grijă de tine când ai simțit grijă, dar nu și atenția asupra ta.

Să fii în atenția cuiva. Imaginează-ți. E ceva mai frumos de atât? (De câți bărbați care ți-au dat un pic e atenție te-ai îndrăgostit, doar pentru că atenția e cel mai asemănător lucru cu iubirea?!)

Poate că nu ai simțit atenția celor mari asupra ta, așa că te-ai obișnuit să te descurci singură.

Aș vrea să știi că ești cineva care merită atenție!

Ești un copil care merita toată atenția cuiva, zi de zi, an de an!

Ești un om care merită atenția cuiva zi de zi! A ta!

Fii atentă cu tine, la tine, pune-ți toată atenția în tine, pentru că, deși ai nenumărate istoviri la activ și ți-ai revenit după toate, te anunț că sistemul tău nervos funcționează ca o baterie care se poate termina.

A fi epuizată este una dintre cele mai grave boli ale secolului și vestea proastă este că puțini din jurul tău știu să fie atenți la sine și deci, la tine, așa că, te rog: dacă te simți obosită în acest weekend, fii atentă la tine!

Dormi, stai cu picioarele în sus, lasă copiii la Netflix, n-a tâmpit nimeni dintr-un weekend în care a zăcut cu mama pe canapea, comandă mâncare, mai dormi o dată, trezește-te în miezul zilei și citește, fă o baie, plimbă câinele, bea o limonadă simplă, bucură-te că vine Crăciunul și propune-ți să fii tu Crăciunul tău și al celor la care ții, învățându-i cm să fie atenți la ei, nu să aibă GRIJĂ de ei, când le-a ajuns lama la os.

Fii atentă la tine și învață-te cu ideea că ești susținută de un sistem nervos care funcționează ca o baterie reîncărcabilă.

Reîncărcă-te!

28/11/2025

Persoanele cu stil de atașament anxios trăiesc relațiile cu intensitate și vulnerabilitate. Ele sunt extrem de sensibile la semnele „greșite”, „periculoase” sau „suspicioase” și reacționează cu urgența de a face ceva acum: a vorbi, a cere explicații, a atenționa „greșelile”. În mintea lor, dacă nu clarifică imediat, se întâmplă „prăpădul”.

Această nevoie nu este un defect și nu vine din intenția de a „distruge” partenerul. Este un mecanism de protecție învățat altădată, acolo unde doar insistența oprea ceva periculos sau asigura că vocea lor era auzită. Astăzi, însă, acest mecanism creează un dans emoțional negativ: solicitările urgente irită partenerul, îl împing spre distanțare, iar asta provoacă și mai multă panică.

În spatele acestor reacții se află frica de separare, pericolul deconectării și nevoia profundă de liniștire și răspuns emoțional.

Ce putem face pentru a transforma acest dans?
✔ Răspuns emoțional – nu justificări, nu argumente logice, nu soluții rapide.
✔ Arată un semn în corp, voce și cuvinte că îți pasă: un ton cald, un „te aud”, un gest mic.
✔ Tocmai asta este căutarea anxiosului – un mesaj că este important, că nu este singur.

Paradoxul? Exact această nevoie intensă de apropiere este cel mai greu de satisfăcut cu persoana evitantă, care de obicei este iubirea anxiosului.

💡 Terapia centrată pe emoții (EFT) oferă experiențe corective care „îmblânzesc” urmăritorul și activează evitantul, creând un spațiu sigur pentru reconectare autentică.

https://www.didenco.md/eftmoldova

01/11/2025

Când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche: Selecţia obiectelor rele şi distrugerea obiectelor bune

Adesea în cabinetele psihologice, de psihoterapie şi de psihanaliză intră pacienţi care, în moduri dramatice, indicând o urgenţă, sunt sfâşiaţi de sentimente dureroase de a nu-şi găsi un partener de viaţă stabil, sănătos, apropiat – sau, cm se spune, de a nu-şi întâlni „sufletul-pereche”. Instabilitatea relațională cronică se manifestă ca un tipar persistent al unor relaţii haotice, tumultoase, cu alternanțe repetate între apropiere şi distanţare, idealizare şi dezamăgire. Clinicienii observă că multe dintre aceste persoane îndeplinesc criteriile pentru tulburări de personalitate din Clusterul B – tulburarea de personalitate narcisică, borderline, antisocială etc. – sau diagnostichează o tulburare de stres post-traumatic complexă.

Aceste istorii despre relaţii proaste sau deosebit de proaste sunt nu de puţine ori atât de stringente şi se repetă de atât de multe ori, încât psihoterapeutul sau psihanalistul ar putea începe să creadă că pacientul este cea mai ghinionistă persoană din lume şi că tratamentul presupune în esenţă să îl ajute să îşi aleagă obiecte mai bune (cu consacratul termen kleinian). Spre o atare concepţie duce, de altfel, şi uriaşa cantitate de literatură self-help şi de psihologie populară, care afirmă la unison că pacienţii au nevoie de susţinere şi de validare şi că asta va rezolva lucrurile pentru ei.

Dar ce susţine această literatură e o concepţie dezarmant de simplistă. În fapt, repetarea acestor relaţii dezastruoase nu e întâmplătoare sau auxiliară pentru suferinţa acestor pacienţi, ci stă în miezul ei. Iar aceasta nu e o observaţie nouă. Psihiatrul şi psihanalistul John G. Gunderson, considerat părintele diagnosticului de tulburare de personalitate borderline, arăta încă mai demult că trăsătura distinctivă cea mai pregnantă pentru aceşti pacienţi este tocmai

>>>

Când nu îţi întâlneşti sufletul-pereche şi ajungi la psihoterapie sau psihanaliză ideile de „validare” şi „susţinere” sunt nule. Psihoterapia e altceva.

10/10/2025

Criza tăcută a psihoterapiei
"In ultimii ani, psihoterapia traversează o criză profundă, dar cel mai adesea invizibilă la nivel public. Sub aparența unei dezvoltări spectaculoase – mai mulți terapeuți, mai multe servicii disponibile, o creștere a vizibilității sănătății mintale în discursul social – se ascunde un fenomen periculos: medicalizarea excesivă a suferinței psihice și o erodare treptată a competențelor profesionale reale. Aceste transformări insidioase riscă să reducă psihoterapia la o tehnică mecanică, sărăcită de dimensiunile sale umane și sociale, și să lase pe dinafară tocmai persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin.
Actuala criză tăcută a psihoterapiei, scrie Darragh Sheehan în articolul citat, își are originea în schimbările majore aduse în 1980 de apariția celei de-a treia ediții a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-III). Publicat sub egida Asociației Americane de Psihiatrie, manualul a reconfigurat modul în care tulburările psihice sunt înțelese și definite. De atunci, DSM a devenit autoritatea supremă în privința diagnosticului, transformând experiențele subiective complexe în „tulburări” descrise în termeni medicali și considerați universali.
Această abordare a favorizat ideea că suferința psihică este, înainte de toate, o problemă biologică, de parcă ar exista cauze strict medicale pentru depresie, anxietate, traumă sau dificultăți de adaptare. Realitatea este însă mult mai nuanțată: multe dintre diagnosticele DSM reflectă convenții culturale sau sociale, nu adevăruri medicale absolute. Totuși, presiunea economică și instituțională a transformat aceste clasificări în limbajul dominant al sănătății mintale.
Medicalizarea produs efecte vizibile în practica psihoterapeutică. În primul rând, terapiile sunt tot mai mult modelate după modelul medicinei: simptome clar definite, obiective măsurabile, protocoale standardizate. Terapia devine o intervenție scurtă, orientată spre eficiență, mai degrabă decât un proces de lungă durată, adaptat la nevoile complexe ale fiecărei persoane. Sistemele de asigurări încurajează acest tip de abordare, pentru că ele solicită justificări obiective și rezultate cuantificabile pentru fiecare ședință de terapie."

Criza tăcută a psihoterapiei vine din medicalizarea excesivă a suferinței psihice și o erodare treptată a competențelor reale ale psihoterapeuţilor.

06/03/2025

6 Martie – Ziua Europeană a Vorbirii și a Terapiilor de Limbaj

Astăzi sărbătorim 𝗭𝗶𝘂𝗮 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗮𝗻𝗮̆ 𝗮 𝗩𝗼𝗿𝗯𝗶𝗿𝗶𝗶 𝘀̦𝗶 𝗮 𝗧𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗟𝗶𝗺𝗯𝗮𝗷, un prilej minunat de a aduce în prim-plan importanța comunicării și rolul esențial al logopezilor în dezvoltarea limbajului și îmbunătățirea calității vieții.

Comunicarea este cheia relațiilor noastre, a învățării și a integrării sociale.
Fie că vorbim despre copii care își dezvoltă limbajul, despre adulți care se confruntă cu dificultăți de vorbire sau despre persoane care își recapătă vocea după diverse afecțiuni, 𝗹𝗼𝗴𝗼𝗽𝗲𝗱𝗶𝗮 oferă sprijin esențial.

📢 Trimite o inimioară 💙 unui logoped pe care îl cunoști și spune-i cât de importantă este munca lui!
Un gest mic, dar plin de recunoștință.

03/11/2024

⁉️STIATI CĂ?⁉️

TITAN – cea mai impresionantă stație de metrou din BUCUREȘTI, realizată prin înghețarea pământului....
-Stația de metrou TITAN este unică în ROMÂNIA,îți dai seama de acest lucru de cm cobori pe peronul de aici. Nu există niciun stâlp care să susțină tavanul curbat, iar treaba asta pare un adevărat număr de magie… de fapt, e doar o ingenioasă inginerie.
-Tot din cauza deschiderii foarte mari, bolta de deasupra peroanelor şi a liniilor de metrou a reprezentat o mare provocare pentru acea vreme. Șantierul a început în anul 1977, abia după ce soții CEAUȘESCU și-au dat acordul, fiind impresionați de proiectul realizat de echipa de ingineri și arhitecți. Un alt aspect al acestui proiect inedit a fost tehnica folosită pentru realizarea stației, o soluţie de pionierat pentru anii ‘70 și care a fost folosită în ROMÂNIA pentru prima oară chiar aici. Este vorba despre îngheţarea solului. Așa se face că pământul din această zonă, de sub parcul IOR, a fost transformat în permafrost timp de 90 de zile, prin injectarea de azot lichid direct în sol În afara țării această metodă a mai fost folosită la realizarea stațiilor de metrou din alte state, dar pentru România era o adevărată premieră. Însă, faptul că această tehnologie n-a mai fost folosită și pentru realizarea altor stații arată și că ea era ceva mai scumpă, deci nu reprezenta o opțiune reală pentru construirea magistralelor de metrou sub regimul comunist.
De ce a fost totuși folosită înghețarea solului aici? Din necesitate. Fiind vorba despre cartierul BALTA ALBĂ, răspunsul se găsește chiar în numele locului, pentru că terenul se afla pe locul unei foste bălți. Deci, era vorba despre un pământ mlăștinos, în care este foarte dificil să sapi tuneluri, deoarece acestea se pot surpa în orice clipă din cauza solului nisipos și mlăștinos. Prin înghețare, constructorii aveau suficient timp pentru a termina tunelurile din zona respectivă. Odată ce tunelurile a fost gata, riscul de surpare, după dezghețarea solului, a dispărut datorită formei lor cilindrice. Așadar, și forma stației, cu bolta imensă, are nu doar un rol estetic.
,De asemenea, lucrările au durat 4 ani, în luna decembrie a anului 1981 stația TITAN fiind inaugurată. Un termen destul de mare pentru un șantier din perioada comunistă, dar care acum pare un adevărat record. Mai trebuie adăugat și faptul că, de când a fost dată în folosință, stația de metrou TITAN nu a fost niciodată renovată sau consolidată.
Text și imagine preluate.