10/12/2025
Am primit această păpușică cu grâu de la o prietenă dragă. Mi-a spus că există o tradiție, trebuie să u*i semințele de grâ pe 30 noiembrie și în functie de cm crește vei avea noroc în anul următor.
Tot acest joc m-a bucurat enorm, am simțit entu*iasmul unui copil, dar am avut și două realizări importante.
Atunci când plantăm ceva sau avem grijă de o floare, nu știm de ce are nevoie concret, nu ne poate spune, iar pentru a îi oferi totuși îngrijire e nevoie de foarte multă atenție și răbdare din partea noastră. Este un proces lent, uneori de încercare – eroare, vedem că nu îi merge bine și îi schimbăm locul, mai la soare, mai la umbră, încercăm cu mai multă apă sau din contră mai puțină. Nu suntem siguri de rezultat și constant trebuie să ne readaptăm la ceea ce vedem. Cred cu tărie că relațiile din jurul nostru au nevoie de aceeași grijă, în special relația pe care o avem cu copiii, care nu știu uneori să spună cu vorbe ceea ce simt, dar noi adulții trebuie să avem constant atenția și răbdarea îndreptată către ei. Să îngrijești înseamnă în primul rând să fii prezent, să observi și să oferi. Să îngrijești înseamnă să ai grijă de cel din fața ta, de relația pe care o aveți și vine cu o mare responsabilitate (uneori și cu vinovăție și cu sentimente de inadecvare). Dacă o plantă dă semne că se usucă știu că e responsabilitatea mea să îi ajustez mediul pentru a rodi – la fel și la copii.
Al doilea lucru pe care l-am realizat a fost cât de bine mi-a făcut să mă joc și să mă bucur ca un copil de un proces altădată firesc – plantatul și îngrijirea. Joaca formează creierul, este un mediu propice de dezvoltare. Joaca adevărată nu se bazeaza pe rezultat (deși vă spun sincer că tare îmi doream să crească grâul, dar știu că bucuria de a face o activitate atât de simplă ar fi fost un câștig oricum), joaca stă în activitatea în sine. Jocul liber, departe de telefon și dispozitive digitale, protejează emoțiile, crește creativitatea și spontaneitatea.
Mă întrebam azi ce aș fi făcut dacă nu ar fi crescut grâul? Și răspunsul a venit firesc, m-aș fi supărat – cât de important este pentru copii să li se permită să se supere, să simtă zădărnicie pentru lucrurile pe care nu le pot schimba pentru că doar după ce trăiești asta poate începe procesul de adaptare. Nu mă pot adapta la o situație dacă nu mi-am dat voie să simt tristețea, doar după pot găsi soluții, plantez alt grâu „după ce l-am plâns pe primul”, îmi iau o altă plantă sau o să transform totul într-o poveste haioasă de spus la masă.
Ce am scris aici este foarte puțin despre mine și deloc despre grâu, dar este despre respectul pentru relații, despre respectul pentru proces si grija față de noi și cei din jur. Este mult despre joc, despre bucuria de a fi aici și a renunța la distrageri, la telefon și televizor. Este despre reîntoarcerea la conectarea directă cu ceilalți și lumea înconjurătoare, despre a lua masa împreună și a vorbi despre o păpușă cu semințe de grâu care poate crește sau nu, despre cm i-a căzut un ochi în proces – căci nimeni nu a spus că e ușor și că nu există greșeală. Despre cm la început în entu*iasmul meu i-am pus prea multă apă care aproape a făcut-o să mucegăiască. Ironia este că am fost evertizată să o ud cu grijă, bucuria este că am avut cu cine să împărtășesc greșelile din timpul procesului, bucuria este că mereu te poți reajusta și readapta.
