https://www.facebook.com/493376727429782/

Psiholog Adela C. Pandrea

Home
Romania
Brasov
Psiholog Adela C. Pandrea

Servicii de psihoterapie
(1)

Servicii de psihoterapie si training
-consiliere psihologica,
-psihoterapie individuala,
-psihoterapie de cuplu,
-psihoterapie de familie,
-ateliere de dezvoltare personala,
-psihoterapie de grup
- terapie de suport,
-ateliere de parenting

06/04/2026

De ce pleaca oamenii din terapie?❤️‍🩹
O perspectivă sinceră din cabinet 🌿

Este o întrebare pe care mi-o pun des și recunosc că, o lungă perioadă de timp, am luat aceste plecări personal.
Ar trebui să fiu un robot ca să nu trezească nimic în mine faptul că cineva alege să întrerupă terapia brusc. Însă, după ce înțeleg ce anume activează în mine, povestea din spatele acestei alegeri se dovedește a fi una complexă.
Din experiența mea de până acum, am observat câteva motive pentru care procesul se oprește uneori prematur:

🪆 Nevoia de confirmare, nu de schimbare. Mulți oameni vin în terapie nu neapărat pentru a se schimba, ci pentru a primi o confirmare că ceea ce sunt și cm sunt este „ok” și că nu este nevoie de nicio transformare. Atunci când acele confirmări nu vin în forma așteptată, apare dorința de a pleca
🎭Teama de perspective noi. Atunci când terapia începe să oglindească unghiuri diferite și profunde, unii oameni se sperie de ceea ce văd și aleg să se întoarcă la modul „sigur” de a fi, chiar dacă acela este dureros.
🎎 Lipsa rezonanței. Relația terapeutică este motorul schimbării. Pur și simplu, sunt momente în care nu există acea conexiune necesară, iar fără acest fundament, procesul nu poate funcționa.

Cred cu tărie că NU EXISTĂ „BINE” SAU „RĂU” în aceste parcursuri. Fiecare om își are propriul rol și propriul timp potrivit, iar pentru unii, terapia pur și simplu nu este calea în acest moment.
Rolul meu, ca terapeut, rămâne acela de a oferi un spațiu sigur, cu acceptare și fără judecată, indiferent de durata călătoriei pe care alegem să o facem împreună. 💜💛

06/03/2026

Suntem responsabili pentru copiii noștri, dar cm ne exercităm, de fapt, această responsabilitate?

Mulți dintre noi am crescut învățând că a fi părinte înseamnă să te poziționezi superior, să ignori emoțiile (ale tale și ale lor) și să te impui doar pentru că ești „adultul din casă”. Mulți părinți declară că ar face orice pentru copiii lor, însă adesea această disponibilitate se limitează la aspectul financiar sau la nevoile de bază.
Adevărata responsabilitate începe însă abia atunci când alegi să te uiți la tine.🌤

Este inconfortabil să îți pui întrebările grele, dar ele sunt singura cale spre o relație autentică:
🟡 De ce reacționez atât de intens în acest moment?
🟡 De ce îmi este atât de greu să „stau” pur și simplu cu emoțiile copilului meu fără să le judec?
🟡 De ce frica este singurul instrument prin care simt că mă pot impune?
🟡 De ce îmi este greu să fiu consecvent în limitele pe care le pun?
🟡 De ce vina apare imediat după ce am țipat?

🪞Copilul – Oglinda pe care refuzăm să o privim
Adevărul dureros este că, oricât am încerca să negăm, copiii noștri sunt oglinda noastră. În timp, ne vom vedea pe noi înșine reflectați în comportamentele, reacțiile și rănile lor.

💫Mulți spun că ar face orice pentru copii, dar puțini sunt dispuși să facă cel mai greu lucru: să lucreze cu propria persoană. 💫

🪞Este mult mai ușor să cauți scuze decât să îți asumi responsabilitatea propriului proces de vindecare. Asumarea nu este confortabilă, dar este singura care rupe cercurile vicioase transmise din generație în generație.
Schimbarea nu începe cu „educarea” copilului, ci cu educarea și înțelegerea propriului interior.🪞

02/03/2026

Acum 19 ani, începeam să învăț psihologia: cea din cărți (multe!), cea de pe băncile facultății, cea cu proiecte, cursuri și seminarii nesfârșite. Pe atunci, credeam că răspunsurile sunt toate în bibliografie.
Acum 16 ani, începeam formările în psihoterapie. Aceia au fost anii care m-au ajutat să înțeleg procesul terapeutic în detaliu, dar, mai mult de atât, m-au forțat să mă uit la mine... cu adevărat, pentru prima dată în 20 de ani de viață.
Ceea ce am descoperit despre mine în acea perioadă a devenit fundația pe care am construit totul. Mi-a oferit baza necesară pentru a putea fi alături de oameni și, de 12 ani deja, să fiu psihoterapeut pentru cei care au nevoie de sprijin.
Însă procesul nu s-a oprit la diplomă. A urmat un șir lung de lucru cu mine. Am început cu mintea, am continuat cu corpul și am testat sute de metode. Toate, într-un final, m-au adus mai aproape de mine și m-au ajutat să mă plac.
Adevărul este că nu mă plăceam. Chiar și acum, mai am momente în care nu îmi place de mine, dar am învățat că și asta este în regulă. Este o formă de acceptare profundă: am ajuns să îmi plac chiar și în acele momente în care nu mă plac. 😀
Am devenit propriul subiect de studiu. Această călătorie m-a ajutat să fiu autentică și să transform ceea ce fac dintr-o simplă „meserie” într-un proces continuu de descoperire — atât al meu, cât și al celor care vin către mine

04/02/2026

Nevoia de a fi auzit: De ce aleg adolescenții terapia:

Setea unui adolescent de a vorbi despre ceea ce îl deranjează este o nevoie care trebuie, neapărat, satisfăcută!
În ultima vreme, pragul cabinetului meu este trecut de tot mai mulți adolescenți care vin din proprie inițiativă, nu trimiși de părinți. Vin pentru că simt nevoia să vorbească despre lumea lor, despre dinamica relațiilor cu ceilalți sau despre conflictele interioare generate de relația cu părinții.
La adolescenți se observă cel mai clar „programele” societății: dorința de a demonstra, nevoia de a avea un scop și căutarea apartenenței. Tot la ei vedem, mai bine ca oriunde, ceea ce nu mai sunt dispuși să ducă mai departe din moștenirea transgenerațională a familiei.

Probabil că majoritatea divergențelor dintre părinți și copii pleacă tocmai de aici: adolescenții ne oglindesc clar aspectele pe care noi ne-am obișnuit să le ignorăm la noi înșine, dar pe care ei refuză să le mai preia.

Concluzia este simplă: Dacă un adolescent îți spune că vrea să meargă la psiholog, la un curs de vorbit în public sau la orice activitate care facilitează conexiunea cu sinele — lasă-l să meargă! Are nevoie de asta pentru a-și găsi propria voce.

17/01/2026

Sa ne și distrăm 😅

26/12/2025

⚠️Sabotajul invizibil: Când terapia devine o „amenințare” pentru familie ⚠️

De multe ori, procesul terapeutic nu se oprește la ușa cabinetului. El merge acasă, în familie, acolo unde schimbarea clientului începe să fie simțită de ceilalți. Și, din păcate, nu toată lumea primește această schimbare cu brațele deschise.

Am întâlnit mulți oameni curajoși care au ales să renunțe la terapie nu pentru că nu funcționa, ci pentru că presiunea de acasă devenise insuportabilă. Sabotajul vine în multe forme:
➡️Glume ironice la adresa procesului terapeutic.
➡️Retragere emoțională sau „pedepsirea” prin tăcere.
➡️Conflict direct: „Te-a schimbat terapia, nu mai ești omul de dinainte.

De ce se întâmplă asta❓️
Este greu să fii lângă un om care, datorită terapiei, începe să impună limite. Când nu mai ești „preșul” de altădată sau când nu mai accepți comportamente toxice, echilibrul (chiar și cel bolnăvicios) al relației se strică. Cei din jur, adesea cu trăsături narcisice sau prinși în roluri de victimă, se simt amenințați de noua ta forță interioară.

Tristețea terapeutului
Recunosc, trăiesc un sentiment de profundă tristețe de fiecare dată când un om alege să renunțe la sine de dragul „liniștii” din casă. Înțeleg cât de greu este să alegi între propria evoluție și păstrarea unei relații, dar e important să ne întrebăm: ce preț plătim pentru o liniște care ne anulează identitatea?
Încurajez mereu menținerea limitelor învățate. Schimbarea ta este dovada că te vindeci, iar rezistența celorlalți este, uneori, confirmarea că ești pe drumul cel bun.

💛Nu renunța la tine. Terapia nu te face un om „rău”, ci un om liber. 🌱

02/12/2025

✨ Dăruiește Liniște Interioară de Sărbători.✨

Crăciunul este despre a fi prezent alături de cei dragi, dar și alături de tine.

Anul acesta, poți oferi un dar cu adevărat prețios: un voucher cadou pentru un pas spre Echilibru și Vindecare.💞

Pentru cineva drag care se confruntă cu anxietate, stres, sau o umbră de tristețe, o ședință de psihoterapie nu este doar un cadou, este o investiție în binele său cel mai profund.

🪞 Oferă-i șansa de a porni Noul An cu mai multă lumină și claritate.🪞

Tu oferi sprijin. Eu ofer experiența de 11 ani alături de oameni care vor să se redescopere.💫

🎁 Vouchere disponibile pentru ședințe individuale. 🎁

☎️ Detalii pe WhatsApp 0724-213044

20/11/2025

🌻 𝗗𝗲 𝗹𝗮 𝗦𝗮𝗰𝗿𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝘂 𝗹𝗮 Î𝗻𝗴𝗿𝗶𝗷𝗶𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗦𝗶𝗻𝗲: 𝗦𝘂𝗿𝘀𝗮 𝗡𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿ă 𝗱𝗲 𝗘𝗻𝗲𝗿𝗴𝗶𝗲

De-a lungul generațiilor, noi, ca femei, am perceput adesea "𝗴𝗿𝗶𝗷𝗮 𝗱𝗲 𝘀𝗶𝗻𝗲 𝗰𝗮 𝗳𝗶𝗶𝗻𝗱 𝗲𝗴𝗼𝗶𝘀𝘁ă". Am învățat să îi punem mereu pe ceilalți înaintea noastră, iar resursele noastre interioare s-au diminuat încetul cu încetul. Nu degeaba se spune: „𝗡𝘂 𝗽𝗼ț𝗶 𝘁𝘂𝗿𝗻𝗮 𝗱𝗶𝗻𝘁𝗿-𝘂𝗻 𝗽𝗮𝗵𝗮𝗿 𝗴𝗼𝗹.”

Acest sacrificiu constant, prelungit an de an, lasă urme adânci asupra corpului, minții și sistemului nervos. Iar toate aceste consecințe se răsfrâng, în timp, chiar și asupra celor pe care i-am prioritizat și pe care îi iubim: devenim irascibile, simțim nevoia să îi controlăm sau să îi modelăm după așteptările noastre.

𝗦𝗰𝗵𝗶𝗺𝗯𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗣𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃ă

Când am născut-o pe Amelie, am auzit pentru prima dată ideea că „𝗱𝗮𝗰ă 𝗺𝗮𝗺𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘅𝗮𝘁ă, 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹 𝗲𝘀𝘁𝗲 ș𝗶 𝗲𝗹 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘅𝗮𝘁”. Atunci, am tradus acest lucru ca fiind un act de egoism.

Abia când Amelie avea în jur de doi ani, am înțeles că nu este egoism să am grijă de mine, să încep să mă înțeleg și să mă descopăr. Am realizat că doar așa pot să fiu cu adevărat alături de ea – nu pentru a o controla, ci pentru a o descoperi în toată minunăția ei. Învăț, descopăr și testez această lecție și în prezent.

Sacrificiul de sine are rădăcini adânci în modelele generaționale observate. Ține de noi să schimbăm această perspectivă și să integrăm adevărul simplu: 𝗮 𝗳𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗰𝘂 𝗻𝗼𝗶 𝗻𝘂 î𝗻𝘀𝗲𝗮𝗺𝗻ă 𝗮 𝗳𝗶 𝗲𝗴𝗼𝗶𝘀𝘁.

A avea grijă de tine înseamnă, de fapt, a-i oferi lumii cea mai bună versiune a ta.

---
❓ Tu cm te-ai eliberat de mitul sacrificiului?

15/11/2025

Rănile Copilului Interior și Căutarea Aprobării

Cred că toți ne dorim aprobarea și iubirea părinților noștri, chiar dacă ajungem să spunem că nu mai avem nevoie de ele. Fiecare adult poartă în sine copilul care și-a dorit, mai presus de orice, să fie văzut și acceptat de părinți exact așa cm era.

Acesta este motivul pentru care, la nivel inconștient, repetăm anumite tipare în viața noastră: în felul în care ne creștem copiii, în comportamentul față de partener, în modul în care inițiem și menținem prietenii. Inconștient, ajungem să gândim și să acționăm similar cu părinții noștri, crezând că, astfel, vom obține, în sfârșit, aprobarea, iubirea și acceptarea lor. Este o formă de loialitate subconștientă față de sistemul lor.

Marea schimbare începe în momentul în care reușim să încetăm a mai căuta sau a cere iubirea și acceptarea lor. Atunci când înțelegem că legătura fundamentală dintre părinți și copii este una înrădăcinată în iubire – chiar dacă a fost exprimată într-un mod imperfect sau rănitor – ne eliberăm.

Doar prin această înțelegere și acceptare a istoriei noastre putem începe să ne acceptăm pe noi înșine cu adevărat. Acesta este punctul de cotitură în care începem să schimbăm profund modul de a trăi și modelul de a ne raporta la viață. Autenticitatea înflorește acolo unde se stinge nevoia de validare externă.

11/11/2025

Constanta nemulțumire spune multe despre lumea interioară a unei persoane.
Radarul său personal este „setat” pe negativitate, nemulțumire și neîmplinire.

De fapt, nemulțumirea nu este despre ceilalți, ci despre sine. Este o nemulțumire față de propria persoană — însă mult mai ușor de proiectat în exterior: asupra altora, a mediului, a circumstanțelor.

E mai simplu să vedem în jur cauza disconfortului nostru decât să privim înăuntru și să recunoaștem că, uneori, sursa nemulțumirii suntem chiar noi.

03/11/2025

Dacă ai doi sau mai mulți copii, nu îi compara!

Dacă simți nevoia să o faci, amintește-ți că fiecare copil este unic — un individ separat — și tot ce își dorește este să fie văzut așa cm este.

Nu te ajută cu nimic să îl compari cu fratele sau sora lui, să crezi că ceea ce a funcționat la primul copil va funcționa și la celălalt.
În el vei sădi doar neacceptare, neîncredere și frustrare.

Copiii sunt aici ca să exploreze viața, iar fiecare o face în felul său propriu și personal.
Chiar dacă primul copil „te-a ascultat”, asta nu înseamnă că nu a vrut să testeze limitele.
Poate că doar nu a vrut să te dezamăgească, poate că ai sădit frica în el sau pur si simplu asa este el construit.

Acest lucru nu exclude nevoia de limite; din contră, ele sunt sănătoase și necesare.
Însă trebuie înțeles că nu se aplică aceeași „rețetă” fiecărui copil.
Rolul părintelui este să-l descopere, să-l cunoască și să-l înțeleagă pe fiecare în parte. 💛

23/09/2025

Copilul tău te va iubi indiferent dacă îl cerți, bați, jignești, pui presiune pe el, nu ești mulțumit de el sau nu il respecți, o să caute mereu să se apropie de tine, să îi oferi iubirea mult dorită.
O sa reprime, în schimb, orice sentiment de furie, nedreptate, tristețe, indiferență față de tine.
De ce?
Pentru că ești tot ce are, depinde de tine si tu îi ești model de urmat.
Aceasta reprimare ani la rand explodează la un moment dat,fie în adolescentă sub rebeliune sau în viața de adult când simte că nu știe cine este.
De asta e important să ne oprim din a proiecta asupra lor tot ce considerăm noi că ar fi bine pentru ei ci doar să le descoperim zi de zi unicitatea, care de multe ori vine si cu regăsirea noastră.

Address

Brasov

Telephone

+40724213044

Website

facebook.com

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Adela C. Pandrea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.