02/07/2025
Al doilea grup de suport online pentru aparținătorii pacienților oncologici va începe în 5 august.
----------------
Unele drumuri se deschid atât de firesc în viață, încât nu ajungi să te mai întrebi de ce faci un anumit lucru. Ele vin deja sub forma unui răspuns. Așa s-a întâmplat cu intrarea mea în echipa celor de la Fundația Comunitatea Oncologica din Romania, la un an și jumătate distanță după ce, pe un act medical, sub numele tatălui meu, am citit „neoplasm orofaringian”.
Când creierul meu a tradus acest limbaj medical prin „cancer”, am plâns cu lacrimi necunoscute până atunci. De fapt, mi se scurgea pe obraji tot amalgamul de întrebări: De ce el? Oare asta e finalul? Ce am eu de făcut? Cum pot să-l ajut? Oare poate, cu adevărat, cineva să te ajute în astfel de momente? Cât de des să-l sun? Cât de des să merg la Iași? Oare ce simte? Ce gândește? Ce nevoi are? Câtă nevoie are de mine? Cum să mă împart între familia de aici și el? Ar trebui să-i sugerez să renunțe la tot acum și să înceapă tratamentul la Brașov? Unde sunt medicii mai buni? Care este tratamentul cel mai bun? Dar eu am suficientă putere să-i fiu alături? Voi putea fi aceeași mamă și soție? Aceeași prietenă? Și proiectele mele? Oare îi va face bine să-i spun că și mie îmi este teamă sau să-i ascund asta? Cum să-i ascund, când el a fost singurul care, atunci când mi-a fost cel mai greu, a știut încă înainte să-mi recunosc eu mie? Să fac mai multe glume sau să fiu mai serioasă? Să-i fiu în continuare fiică sau părinte? Cum să fac să-i prezint cât mai multe opțiuni, dar să nu-i influențez deciziile? Cum să fac să fiu pregătită să-i respect orice decizie? Cum să mă asigur că nu voi avea regrete niciodată în această privință?
3 zile de furie. Vertij. Blocaj. Epuizare. Până mi-am amintit că am în mine toate resursele de care aveam nevoie pentru a începe acest drum și că aveam nevoie mai mult ca niciodată să fiu prezentă. Pas cu pas. La ceea ce aud, văd, simt la tatăl meu și la cm se oglindesc toate acestea în mine. Am învățat zi de zi, amândoi, cm să trăim alături de acest diagnostic. Cum să privești medicii empatici și pe cei care te tratează ca pe un număr de pe o fișă, cm să îți înțelegi corpul după 35 de ședințe de radioterapie și 7 de chimioterapie, cm să te raportezi la oamenii care au dispărut de lângă tine imediat ce le-ai spus diagnosticul, cm să te muți în alt oraș după zeci de ani, cm universul tău să se reducă brusc la casa fiicei tale.
Cum să locuiești cu fiul, soțul și tatăl tău și să gestionezi toate dinamicile acestor relații, cm să nu sufoci, dar să fii alături, cm să creezi și să îți creezi intimitate, cm să vorbești deschis despre tot ce simți cu oamenii de lângă inima ta, să le ceri și să le accepți ajutorul. Extrem de multe „cum să”.
Așadar, am fost mai mult decât entuziasmată de propunerea Tianei Tiana Perfect de a susține eu un grup de suport pentru aparținători. Pentru că înțeleg. Experiențele mele cu tatăl meu nu pot fi, cu siguranță, transpuse într-un manual „100 de pași pentru o viață ușoară a unui aparținător”. În niciun caz, și sper să nici nu creeze vreodată cineva așa ceva, pentru că ar fi o minciună.
Da, există tehnici de mindfulness pe care le-am practicat, există forme de terapie potrivite fiecăruia, dar nu există ceva universal potrivit oricui.
În schimb, există sprijin, există compasiune, există „este în regulă să simți orice”, există „nu ești singur”, există împărtășiri, există un spațiu sigur unde să simți că nu este nevoie să mai porți nicio mască și unde orice emoție este binevenită și acceptată. De la „mă simt neputincioasă pentru că nu am cm să ajut” până la „simt furie pentru că îmi încurcă viața și nu mai suport”.
Nu suntem sfinți, nu suntem monștri. Suntem oameni care se străduiesc să fie oameni.
Ce îți pot garanta în acest grup este, în primul rând, respectarea dreptului tău de a fi așa cm ești. Iar dacă îți spui acum „bine că postarea asta nu mă privește”, oferă-ți câteva clipe tie și doar îndreaptă-ți gândul către Dumnezeu, Univers, Buddha, Mamei Pământ, oricărei puteri în care tu crezi, spunând „Îți mulțumesc!”.
Iar dacă știi pe cineva căruia consideri că i-ar face bine un astfel de spațiu, te rog, distribuie informația. Formularul de înscriere este mai jos.
